3,498 matches
-
mai furios, dacă Antonius învinsese sau pierduse. Cu o lovitură abilă în șoldul unui vitellian, îi salvă viața tracului și fu salvat, la rândul lui, de sabia lui Marcus, care lupta cu cruzime și ucidea fără ezitare. Mulțimea era în delir. Strigătele ei îi amețeau pe luptători. Sângele îmbiba pământul. Valerius se trezi față în față cu Flamma. — Ticălosule! — Pui de cățea! Te omor pe loc! Flamma se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură apariția paegnares, care, dând dovadă uneori de mai multă abilitate chiar decât gladiatorii, parodiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă maimuțele. Fără-ndoială, erau înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Burger Bower, și na-m văzut nimic. Dacă e să mă întrebați pe mine, o să vă spun că în fiecare seară e câte un tămbălău. Așa a fost și așa va fi. La ora unsprezece, Londra e o furtună, un delir, o hărmălaie, un balamuc... Uite-i, au venit iar. Da, da. Hai, hai. Eu sunt praf, tu ești praf - e mișto. Hai. — Așa e, Selina, am spus eu după terminarea propriului meu tămbălău. Vreau să mă asculți și vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La dracu, de asta am mers alături de tine. — Ăsta nu e realism... Ăsta e... e vandalism. Chiar nu înțelegi despre ce e vorba, Slick? Good Money va fi unicul film al anului, al deceniului, al erei care va arăta adevăratul delir al filmului, îl va dezvălui pe actor până la fundul sufletului său, ceea ce face... — Nu ți-ai găsit omul. Nu pot să lucrez în felul păstra. N-am chef să mă prostesc. Doris dispare. Nenorocita aia e dată peste cap. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge și-a căzut pe clape, Și geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Și plâng și eu, și tremurând Pe umeri pletele-i resfir... Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Imensitate, veșnicie, Tu, haos, care toate-aduni... În golul tău e nebunie. Și tu ne faci pe toți nebuni. În fața ta sunt cel mai laș. Imensitate, veșnicie, - Iubesc o fată din oraș... Învață-mă filosofie. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir. Cu ce supremă ironie Arăți în fund un cimitir. Cuptor Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ți spun; Pe catafalc, de căldură-n oraș, - Încet, cadavrele se descompun. Ce vii se mișcă și ei
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni, Pe drumuri a murit, De zurnetul de bani înăbușit, În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
afacerea familiei, Își putea lua adio de la a mai crește pe socoteala lui. În acest scop, inițiase În taină preparativele pentru a-l trimite pe Julián În armată, unde cîțiva ani de viață de cazarmă aveau să-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să afle de ele, era deja prea tîrziu. Numai Penélope Îi ocupa gîndul, iar distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a lui pe care o consideră perfectă, își acordă prea multă importanță și nu prea găsește calități celor din jur. Experiența mea de la catedră s-a „îmbogățit”și cu câteva cazuri de copii care au manifestat trăsături psihopatoide, caracterizate prin delirul persecutor, veșnic nemulțumiți de rezultatele obținute la învățătură, de temeinicia integrării sale în colectivul de elevi, de felul în care este tratat de cadrul didactic și de colectivul de elevi, de activitățile la care iau parte, etc. Total opus acestui
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
sau trimite da prin sms la 1870.” „De ce nu la 48 sau la 64!? La noi toate Încep de la acea dată...” Medaliile cu chipul lui Bălcescu și cel al lui Cuza Îi jucară În fața ochilor lui Noimann. „Orice, numai un delir istoric nu...” Medicul știa că aceste semne sunt de rău augur. Stând la Corso, Îl ascultase de atâtea ori perorând pe Bikinski despre revoluția română, Încât i se făcea groază. În afară de aceasta, el Însuși ajunsese În fața statuii lui Kogălniceanu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bărbia, Înconjurată de dinți, a lui Satanovski? Ce legătură avea tartrul cu tartorul? Substanța aceasta nici nu există, o inventase el, făcând jocuri ieftine de cuvinte. Fuga de idei era Însă, și Noimann o știa prea bine, periculoasă... Odată declanșat delirul verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl cunoscuse Îndeaproape, bând de atâtea ori, la CUI, cot la cot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buricul degetelor? La ce ar mai putea folosi gândurile? Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă fusese Înfierată cu tot felul de steme și de semne, din care pricină Începuse și noul său delir. „La drept vorbind”, Își spuse el, „semnele diavolului sunt risipite pretutindeni.” ÎMPACHETĂRI DETOXIFIANTE CU NĂMOL ACTIV TERMIC CU 3 ALGE ȘI ULEIURI ESENȚIALE - PUDRĂ: „Abonament de 10 Împachetări la cald pe o zonă, de la genunchi până la burtă inclusiv, cu crema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși, revelația fiind o chestiune tainică, intimă!... - Aha! Neverificabilă, vecină cu fabulația, delirul mistic și schizofrenia! Ai observat că întotdeauna cînd nu știi să explici ceva sau să răspunzi, folosești cuvîntul "taină"? - Și pînă la urmă, ce vrei tu, dragă Harian? gura îi puțea a mîncare nedigerată, așa că l-am îndepărtat ușor. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
albul pur și verde crud și primăvara se răsfață dansând în vârful unui dud, trosnesc și mugurii-n grădină și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
una singură. Neavând altă ocupație, am început să cânt. î„Seasons in the Sun“, „Rhinestone Cowboy“ și alte melodii preferate din lungile călătorii cu mașina.) Mama, care era sus, în pat, doborâtă de o răceală, m-a auzit. Combinația dintre delirul ei și efectul pe care bucătăria goală, care amplifica toate sunetele, îl avea asupra vocii mele de copil - care a căpătat o tonalitate înaltă, clară și melodioasă - a convins-o că fiică-sa era o viitoare cântăreață de operă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-a informat despre criteriile ce se vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul desfăcut al cravatei sub gulerul cămășii albe, made in China, și s-a dus la fereastră să contemple delirul primăverii. Colega Gina încerca să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală... de la parterul amintitului imobil ar exista un câine... sau niște câini... și o pisică... sau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dosarelor secrete? Orice ecouri ale faimosului eseu Puterea celor fără putere de Vaclav Havel sună cu o ironică disperare în peisajul românesc al domnului Manea. Dacă pentru Havel filozofia morală a indicat calea spre disidență în Europa de Est, pentru domnul Manea delirul și alienarea motivează, pe rând, vanele manevre ale celor fără putere contra unui monstru raportat mai curând la Kafka... În Plicul negru el oferă portretul panoramic al societății românești înaintea căderii lui Ceaușescu și evocă, de asemeni, fantomele istoriei românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din Hristo Botev, în cea închipuită a copilăriei mele, unde niște oameni se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd niște oameni care se uită la un televizor și văd... Din delir trebuia să mă oprească exasperată maman. Acum dânsa, pierzând nopțile la televizor, pare să se obosească mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în fine de la Barney’s este patru după masa. Opresc un taxi și mă întorc la Four Seasons. Deschid ușa camerei și‑mi privesc reflexia în oglinda tăcută a mesei de toaletă. Sunt încă în extaz; sunt încă încântată până la delir de ce am făcut. De ce mi‑am cumpărat. Știu că m‑am dus să‑mi cumpăr un singur rând de haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam... exagerat un pic. Așa că lista mea finală de cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]