9,342 matches
-
Yithak Mordechai, ce urma să aibă loc a doua zi, am cerut unui consilier al ministrului român să-i aducă la cunoștință ministrului român dorința mea de a participa, știind că demnitarul israelian este originar din Irak. Am presupus că demnitarul israelian știe și arabă, dialectul bagdadian. Doream să îmi exprim și eu câteva cuvinte, în această limbă, cerându-i facilitarea accesului pelerinilor ortodocși români în Țara Sfântă spre ruinele bisericii ortodoxe unde s-a nevoit ani buni Sfântul Cuvios Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
partea dreaptă a Iordanului, la câteva sute de metri distanță de Biserica ortodoxă greacă a botezului Domnului Nostru Iisus Hristos. Propusesem, totodată, o cerere scrisă oficială, pe care să o avem la îndemână și pe care să o prezentăm direct demnitarului israelian spre aprobare. Nu mi s-a acceptat ideea, nici cel puțin în grupul nostru, al românilor reconvertiți la creștinism după 1989! Întâlnirea dintre cei doi miniștri ai apărării a avut loc, într-adevăr, a doua zi. Am aflat, tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reconvertiți la creștinism după 1989! Întâlnirea dintre cei doi miniștri ai apărării a avut loc, într-adevăr, a doua zi. Am aflat, tot din pură întâmplare, că, menționându-i-se în treacăt despre imposibilitatea accesului într-o zonă încă nedeterminată, demnitarul israelian ar fi cerut pe loc o cerere scrisă, fiind dispus să o aprobe imediat. Cererea respectivă nu fusese nici cel puțin redactată! După opinia mea, s-a pierdut o bună ocazie. La puțin timp după acest episod, aflându-mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la forurile competente de la București". Ulterior, liderul libian nu a mai făcut referire niciodată la acest subiect. Am înțeles că liderul libian a renunțat să mă mai întrebe, înțelegând... din "tăcerea părții române care îi este răspunsul". 9. Un înalt demnitar libian, domnul Abdullah Al-Badri, a făcut o mărturisire într-o convorbire cu noul ministru român al finanțelor publice, aflat în vizită la Tripoli, imediat după decembrie 1989, în cadrul unui prânz intim la care am participat și eu. Demnitarul libian a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Un înalt demnitar libian, domnul Abdullah Al-Badri, a făcut o mărturisire într-o convorbire cu noul ministru român al finanțelor publice, aflat în vizită la Tripoli, imediat după decembrie 1989, în cadrul unui prânz intim la care am participat și eu. Demnitarul libian a precizat: "Noi, libienii, ne-am manifestat și ne manifestăm respectul față de români, care au descoperit petrol în zona de sud a deșertului libian, acolo unde skylab-ul americam nu îl detectase", continuând că: "Datoria noastră libiană ne determină să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a inițiat contacte diplomatice între Egipt si Israel, care s-au finalizat în acordurile de la Camp David. Corneliu Mănescu, ministrul de externe român a fost ales președinte al Sesiunii a XXII-a a Adunării Generale a O.N.U., primul demnitar dintr-o țară europeană care îndeplinea o asemenea funcție 77. * * * Anul 1968 a fost martorul evenimentelor din Cehoslovacia, unde conceptul suveranității limitate, emis de liderul sovietic L. I. Brejnev fusese aplicat, după Berlinul de Est (1953) și Ungaria (1956), fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
față de proiectul autorilor români în comunitatea politică și diplomatică avea să fie oferit de secretarul general al N.A.T.O., italianul Manlio Brosio, cu prilejul unui discurs rostit în fața Adunării Uniunii Europei Occidentale, în luna octombrie 1971. Unghiul din care înaltul demnitar occidental percepea propunerea de înființare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa era, oricât de neverosimil putea să pară, unul negativ. Din neînțelegere, eroare sau în mod deliberat, Manlio Brosio își exprima temerea că acceptarea ideii instituirii unei noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
onoarea să-l însoțesc în această misiune. Traseul a fost parcurs cu avionul spre Budapesta, apoi Copenhaga, Stockholm și Oslo. Întoarcerea a fost prin Londra, unde delegația a rămas 24 de ore, revenind apoi la București. În capitalele țărilor menționate, demnitarul român a avut întâlniri cu omologi din ministerele de externe respective, în cursul cărora au fost trecute în revistă principalele aspecte ale convorbirilor pe tema securității și cooperării europene. În fiecare caz în parte, interesul interlocutorilor a fost evident, ținând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a contracara tentativele U.R.S.S. din anii 1962-1963 de a instaura un control total asupra celorlalte state aliate prin intermediul C.A.E.R. Deosebit de elocvent în acest sens ne apare următorul pasaj din aprecierile fostului ministru de externe Corneliu Mănescu. Spunea demnitarul român: "Cel mai periculos lucru mi s-a părut existența unei edituri pentru manuale școlare. Voiau (sovieticii n.n.) televiziune internațională, studiouri comune pentru producția cinematografică. La fiecare din aceste proiecte, din România se răspundea prin măsuri care urmăreau să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și relații internaționale. Ministrul Afacerilor Externe, Corneliu Mănescu, organiza acțiuni protocolare importante mese în onoarea miniștrilor de externe și alte personalități internaționale care efectuau vizite la București, recepții, cocteil-uri în saloanele A.D.I.R.I. Miniștri ai afacerilor externe și alți demnitari străini parlamentari, înalți funcționari internaționali etc. -, academicieni, profesori universitari, directori ai unor institute de cercetare din alte țări acceptau cu plăcere invitația de a conferenția în casa ilustrului politician, teoretician și diplomat român care a fost Nicolae Titulescu. Prin toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
superfluă. Este demn de amintit interesul manifestat de secretarul general al O.N.U., U Thant, față de primul colocviu al A.D.I.R.I., transmițând cele mai bune urări pentru succesul lucrărilor acestuia. "Subiectul ales pentru discuții menționa în mesajul său înaltul demnitar internațional arată că organizatorii colocviului cred, și, după părerea mea, pe bună dreptate, că pacea și securitatea în Europa depind de dezvoltarea în continuare cooperării între statele europene" (s.n.). În cazul următoarelor două colocvii, din 1970 și 1971, participanților le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
altor state din America de Sud". Ambasadorul a semnat imediat telegrama și l-a chemat pe lucrătorul de la cifru să transmită urgent acordul Părții peruane. Nu l-a interesat cum se realizase comunicarea, nu era afectat că se făcuse de rușine în fața demnitarului peruan. Această întâmplare, pe care nu o relatasem la întoarcerea în Ministerul de Externe decât fostului meu lector și coleg, directorului Ion Beșteliu. Îmi lăsase un gust amar. În agenda mea o notam, totuși. ca pe o realizare. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a prezenta, laolaltă cu vreo câțiva dintre oamenii de vază din familie, urările pentru Râs-es-Sana. Curtea sultanului, majlis, care se întrunea cu acel prilej în sala Ambasadorilor, mișuna de cadii purtând turbane, de demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărora am dorit să obțin acordul lui Ferdinand, punându-l să jure pe Evanghelie că îl va respecta până la moarte, la fel ca și urmașii lui. Am greșit oare?“ Al-Mulih nu s-a oprit ca să asculte răspunsurile, ci a continuat: „Demnitari și oameni de vază ai Granadei, nu vă vestesc o victorie, dar vreau să vă cruț de amara cupă a înfrângerii umilitoare, a masacrului, a violării femeilor și fetelor, a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru, pentru a asista la acest moment de eliberare. Era vreme frumoasă, o superbă zi de primăvară, când își făcu apariția demnitarul, înconjurat de propria-i gardă. Dar, în clipa când trecu de poarta Vaticanului, un fulger a brăzdat cerul, urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de sfârșit de lume. Surpriza o dată depășită, am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin tonul acesta fals al adevărului deținut de unul, doar de unul singur. Dacă n-ar fi fost ei atunci, la momentul potrivit, chiar s-ar fi ales praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plăcut și ochii căprii, cam prea înfloriți, semănau poate cu ai iui Kallipa, dacă știai că se înrudesc. Sta foarte rezervată, probabil din dorința ,.de a nu se compromite". Nory spunea că joacă bridge în case de miniștri și alți demnitari sau bogătași și. probabil, purta de grijă să-și ție rangul. 78 De altfel, neamul Hallipilor avusese la timp buna idee de a lua oarecari pretenții boierești, asupra cărora controlul era nefolositor și al căror exemplar cel mai bine reușit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trimis cu gândul salutări și urări de sănătate și împliniri rudelor, prietenilor și cunoscuților. Am îmbrățișat cu privirea pe compatrioții mei care petreceau noaptea dintre ani în marile piețe, în restaurante ori în familie. Am ascultat cuvintele diplomatice ale înalților demnitari din forurile europene sosiți la București pentru a sărbători, alături de români, Revelionul Integrării. Am numărat împreună cu bădica Traian ultimele zece secunde ale anului ce se încheia, m-am sărutat cu singurătatea, cu care am întâmpinat Anul Nou de mai multe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
uniformă, vor purta uniformă albă, de mică ținută. Cei care nu au chiar așa de mult dreptul, vor purta ținută de dimineață. Toți domnii indieni care nu îmbracă ținută de dimineață vor purta pantofii din piele. Pantofi negri obișnuiți. În timp ce demnitarii fac o mișcare ca de dans, încercând să coboare în ordinea corectă pe treptele înguste ale platformei elefant, sir Wyndham încearcă să le citească pe chipuri. Să fie un gest deliberat? Își bat joc de el prin pantofii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham întinde mâna și le întoarce salutul, un adaab, făcând mâinile căuș și ridicându-le la frunte. Lângă el, nababul îmbrățișează, dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unduind peste timp. Cu cele două telegrame în față, ea descoperi că nu-i mai era teamă și-i spuse lui Andrew ce credea, expunându-i totul cu calm, ca pe un covor roșu întins pe trepte pentru vizita unui demnitar. Era uluit. Îi spuse că fusese sedusă de Satan. Nu mai erau soț și soție. În acea după-amiază, cără cărămizile în curte și cu mânecile suflecate ridică acel zid. Când sosise, Bobby nu înțelesese rostul construcției care avea atâta putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
artistul o va picta așa cum era ea în realitate. Numai că, bineînțeles, Mao Yen-shou i-a pictat un portret groaznic. Pictura nu reda deloc frumuseții ei. Drept rezultat, împăratul Yuan Ti nu a cunoscut-o niciodată. În acele vremuri, mulți demnitari veneau să-și prezinte omagiile la Curte, iar printre ei s-a numărat și Shang Yu, marele han care domnea asupra turcmenilor tătari. Dorind să întărească legăturile de prietenie cu acest vecin puternic, împăratul Yuan Ti i-a oferit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]