2,176 matches
-
spună cuvîntul și ca învingătorul să fie cel care dispune de cele mai mari calități?” (Leslie Lipson, „Filosofia democrației”, în „Sinteza”, nr. 68/1986). Am abordat și eu, recent, chestiunea într-o convorbire cu profesorul Constantin Ciopraga, care e un democrat, însă unul pătruns de sentimentul ierarhiei. Dînsul mi-a spus (rezum cu vorbele mele) că a nega inegalitățile naturale dintre indivizi e o prostie, că uniformizarea, omogenizarea, dacă s-ar realiza, ar avea ca efect regresul societății. O formulare mult
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce qu’on a adoré, adorer tout ce qu’on a brûlé”. Făcută din oportunism, o răsturnare similară constat și la noi. Văd și mă mir că unii care abia au prins tonul glasnost-ului încearcă să se erijeze în democrați. Ce despărțire subită de dogmatism, ce năpîrlire dezgustătoare! Cu lipsa noastră, specifică, de memorie, nu-i exclus ca ei să fie crezuți! *Nu doar o singură dată discursul prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel la înălțimea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decenii de dictatură franchistă, spaniolii au devenit Într-un an o națiune democratică! Iar dacă le-ai spune celor din Germania de Est că, după dictatura continuă din 1933 În 1989 mai trebuie să aștepte 20 de ani ca să devină democrați, te-ar scuipa În ochi. Brucan consideră probabil pe români un popor de idioți! I-am scris și lui Nemoianu, ieri, În acest sens. Cred că ar trebui, noi cei din exil ( Încă) să protestăm public Împotriva acestor minciuni și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu m-a decis nici chiar faptul că Protocoalele au fost grabnic tipărite și difuzate În România democrată de după 1989 sau că, la editura care a avut această inițiativă, publicaseră, și au continuat (!) să publice și după aceea, scriitori și democrați de prestigiu ai țării. Deși aceste motive nu sunt chiar străine unul de celălalt și de acest ocol preliminar, principala rațiune pentru care am invocat textul lui Danilo Ki½ este, totuși, alta. Autorul Cărții Regilor și Zevzecilor decodează, În precizările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aparținând trecutului secol XX, ci, mai curând, scepticismul față de toate soluțiile pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să acceptăm dialogul dintre reacționari și progresiști și orice alt dialog, chiar și cel Între scriitor și personajele sale. Fusesem atras de firea artistă, boemă, altruistă, ludică a musafirului, de extraordinara sa magnetică asociativă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
presa socialistă. Este redactor și redactor-șef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Bányamunkás”, „Bergarbeiter”, „Tribuna porturilor și transporturilor”. Împreună cu A. Sahia redactează rubrica referitoare la viața muncitorească a ziarelor „Dimineața” și „Adevărul” (1926-1937). După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” și conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuiește anual (1925-1939) „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social Democrat. La Congresul din octombrie 1947 al acestui partid, va face parte din gruparea ce se va pronunța pentru
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Capitală, acolo unde primarul Traian Băsescu a fost candidatul opoziției la alegerile prezidențiale. Care era situația până în 2004? La nivel local, hărțile electorale din 1992, 1996 și 2000 pun în evidență o structurare slabă a peisajului politic românesc. Bipolarizarea dintre democrați și neocomuniști nu este atât de evidentă pentru că ea a fost foarte complexă începând din 1993, după scindarea Frontului Salvării Naționale (FSN) al președintelui I. Iliescu în două partide, dintre care cel mai reformator, condus de Petre Roman, întâlnește câmpul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
CDR), și de candidatul său la alegerile prezidențiale, Emil Constantinescu, marchează prima alternanță reală la putere de la Revoluția din decembrie 1989 și un foarte dificil proces de tranziție. Patru ani mai târziu, Ion Iliescu și PDSR reiau președinția. Între timp, democrații din CDR au decăzut total, lăsând rolul de alternativă PRM-ului și șefului său, Vadim Tudor. Ceea ce caracterizează încă România este tranziția în același timp politică, economică și socială. Acest proces complex și neterminat produce o fluiditate socială importantă în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o perfecție de societate ce nu mai făcea pe nimeni a regreta nici republica, nici democrația. Cenobiul mai târziu făcea să ajungă frăția până la traiul în comun"48. Puțin mai încolo insistă: "forma instituțiunilor noastre [este] forma unei ecclesie sau democrații compuse din mai multe democrații ce sunt județele, și satele și cenobiele"49. Ceea ce îl interesează e faptul că instituția religioasă a dezvoltat un model de conservare a independenței adaptat microcomunităților monahale, și că e dispusă să garanteze "libertatea", chiar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
căzut, iar la marea serbare au fost invitați tot criminalii. Victimele lor au rămas mai departe ostracizate. Odată cu prăbușirea lui Ceaușescu, foștii comuniști, de la propagandiștii cei mai ridicoli până la torționarii și criminalii din închisorile comuniste, au devenit peste noapte mari democrați, chiar luptători împotriva unui sistem pe care ei îl constituiau. Însă, în această metamorfoză nu au intrat și victimele lor, care au rămas și în postcomunism tot victime ale comunismului. Nedreptatea care continuă să li se facă în prezent victimelor
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu politica. Sau, mai bine zis, exersarea carismei de care dispune e, de fapt, politică de stat. Or, aici nu mai putem discuta despre strategii politice, despre interes național, despre ce ar trebui să facă liberalii ca să-i învingă pe democrați, despre, despre, despre... Lucrurile sunt clare: la nivel de mase, orice politolog o va spune, exersarea carismei va fi întotdeauna mult mai eficientă ca armă politică decât orice doctrină sau platformă-program. Nu mai contează că te numești campionul anticorupției într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu să interzică, progresul, dezvoltarea, alienările și centrifugalitățile modernității. Un astfel de conservatism este compatibil (și parțial se și suprapune) cu gândirea lui Tocqueville, sau a creștin democraților europeni și sud-americani. <ref id=”1”>Virgil Nemoianu, România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 77-78. </ref> Retrospectiv, liberalismul conservator al Junimii este perfect compatibil cu etosul post burkean. Argu mentele pe care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
nu a fost nici pe departe un fenomen unic, minorități etnice din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia având aceeași soartă. Deși aceste politici inumane erau impuse guvernelor acestor țări de către URSS, în anumite cazuri ele erau inițiate de oamenii politici - fie ei democrați, fie comuniști - din respectivele țări, fără nici un îndemn din partea sovieticilor. Cazul Cehoslovaciei de după război este ilustrativ în acest sens. în timp ce majoritatea etnicilor germani și maghiari din această regiune scăpaseră de deportare și de muncă forțată în URSS, la sfârșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avea atâtea în comun încât nu ne surprinde să aflăm că cineva a putut fi ales președinte al Partidului Democrat după ce subiectul tezei sale de licență fusese Gândirea tovarășului Enver Hoxha despre estetică. O importantă contribuție la îmbogățirea esteticii noastre. Democrații n-au obținut decât 30% din voturi pe când Partidul Muncii a avut peste 67%. Al treilea partid în ordinea rezultatelor, care s-au limitat pentru el la cca 10%, a fost cel Republican, care a adoptat o poziție moderată: în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central în tranziția de la imperiul sovietic la noua stare de fapt. Statele postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sunt în căutarea istoriei pierdute în era pre-imperială pentru a putea confirma în prezent legitimitatea existenței lor. Ca și în alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
încă din primul capitol, Aurora Liiceanu dorește să „găsească” prin această carte „indivizii” (p. 24). Urmăriți în condiții-limită, ei ne oferă prilejul unui veritabil experiment psihologic. Autoarea alege cinci dintre ei cu profiluri psihologice diferite: colonelul Arsenescu (liderul), Toma Arnăuțoiu (democratul), Maria Plop (femeia), Ion Chirca (nonconformistul), Ion Marinescu (violentul). Prin ei, Aurora Liiceanu intenționează să reconstituie tipurile de socializare, precum și raporturile de putere și prestigiu din cadrul grupului. Profilurile psihologice sunt refăcute după declarațiile de la anchetă, după mărturiile celor care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla în mâna anglo-americanilor, mai ales că avea în spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era cel mai popular în România momentului; aprecia guvernul drept unul „de teroare și represiune”; a amintit inclusiv de posibilitatea retragerii miniștrilor socialiști din guvern - de altfel, Titel Petrescu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care a fost Convenția Democratică nu se poate încheia decât optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, încheiem cu o pastișă după același Sorel, în care n-am făcut decât înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut în Convenția Democratică: „Acum, când mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Sorel, în care n-am făcut decât înlocuirile de rigoare, numindu-i, printr-o generalizare, „democrați” pe toți cei care au crezut în Convenția Democratică: „Acum, când mitul reformei morale, politice și economice domină orice mișcare cu adevărat democratică, încrederea democraților autentici e mult mai mare ca altădată. Un insucces nu reprezintă nici un fel de dovadă împotriva reformei, întrucât aceasta a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a devenit o muncă de pregătire; dacă eșuează, e o dovadă că ucenicia a fost insuficientă; trebuie să ne reapucăm de treabă cu mai mult curaj, cu mai multă insistență și încredere decât dățile trecute; practica i-a învățat pe democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à Daniel Halévy). Dacă încrederea adepților Convenției a fost zdruncinată într-o măsură atât de copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
universității a dus la un efect de compromitere și a universității, dar și a acestor oameni. Una216 dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa lor apartenență la valorile democratice. Nu sunt democrați și nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect față de lege și normă în general. Norma și respectul față de ea ne permit să conviețuim în forme si asocieri de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
extinderea -, este cel mai puternic instrument din arsenalul UE. Dovezile aduse până acum sunt destul de impresionante. A readus în familia europeană țări care timp de decenii au fost conduse de regimuri opresive. A ajutat la transformarea fostelor puteri totalitare în democrații funcționale și în economii de piață. În unele zone, a ajutat la inversarea efectelor anilor de confruntări și a adus securitatea și stabilitatea în țările epuizate de război. Beneficiile nu au fost direcționate exclusiv către noile state membre sau către
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
cu actualii guvernanți, Stelian Tănase nu menajează nici fosta administrație. Emil Constantinescu este făcut zob (în calitate de președinte, dar și ca om), iar despre regimul său spune că și-a binemeritat ieșirea pe ușa din dos a istoriei. Nici liberalii sau democrații nu sunt văzuți în culori roz, lipsa de consistență a prestației lor în această legislatură și pactizarea (e drept, în chestiuni punctuale) cu PRM fiind aspru sancționate de analist. Cartea lui Stelian Tănase Zei și semizei. La început de secol
Politică ș delicatese by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12576_a_13901]
-
actualitate. La un moment dat, Marius Oprea îi pune lui Bukovski o întrebare esențială pentru înțelegerea fenomenelor din zilele noastre: se poate vorbi de ,o privatizare a comunismului"? Iată răspunsul: ,...Dintr-o dată, comuniștii s-au transformat în oameni de afaceri, democrați și Dumnezeu mai știe ce. A apărut o masivă privatizare în mâinile unor funcționari de partid, unii dintre ei s-au ocupat și se mai ocupă cu așa ceva și devin subit foarte bogați. Știu că în Rusia aceasta se făcea
Metamorfoze by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11357_a_12682]
-
multicolorele reclame proiectate bezmetic de televiziunile noastre atât de rupte de realitate. Aflând de inițiativa parlamentarilor de vârsta a treia de a scoate o lege care să le asigure o pensie aproape echivalentă cu salariul, nici măcar nu m-am indignat. Democrați nevoie mare, țărăniștii și liberalii în cauză se comportă, când se ridică problema interesului propriu, ca niște handicapați. O spun cu tristețe și sprijinindu-i din toată inima: distinsele nulități parlamentare au toată dreptatea! Oare n-a ajuns Parlamentul cea
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]