3,227 matches
-
putut fi considerată ca un principiu dinamic și spiritual al artei, menit să dea acesteia fundamentarea de esență și consistența comprehensivă. Pe de altă parte, filozofia însăși trebuia să se apropie de poezie, împrumutînd de la ea elemente care să-i desăvîrșească capacitatea inovatoare în construcția textuală, la nivel sintagmatic. Se explică în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofice în limba maternă a celui care o întreprinde. Fiind mai mult un produs de împrumut, iar nu o dezvoltare ideatică autohtonă, filozofia s-a găsit la români în aceeași situație cu știința și, ca atare, exprimarea ei s-a desăvîrșit prin preluarea de mijloace (lexicale) din alte limbi. Sporadic s-au încercat și exprimări filozofice cu material românesc sau reflecții filozofice pe seama limbii române, dar, pînă la Eminescu, asemenea întreprinderi nu marchează momente importante în evoluția redării filozofiei în românește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Blaga, pentru a deveni determinant evoluției ulterioare, încît tendințele de imitație de mai tîrziu au fost curmate de un spirit format tot la școala germană, Titu M a i o r e s c u. În sfîrșit, personalitatea care a desăvîrșit conștiința etnică, tot prin cataliza înrîuririi germane, a fost Mihai E m i n e s c u, care a dirijat ireversibil creația culturală spre izvoarele profunde ale fondului românesc. Pornind de la asumpțiile lui Blaga, se poate deduce că, la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și fulguranțe. Ilarie Voronca era sedus de imprevizibilul ficțiunii: "E extraordinară lovirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total, nou, străin limbii și oarecum incantatoriu desăvârșește (achève) această izolare a vorbei: negând cu o trăsătură suverană, hazardul rămâne termenilor în ciuda artificiului reclădirii lor alternative în sens și sonoritate, și ne pricinuiește această surpriză de a nu fi auzit vreodată cutare fragment ordinar de elocuțiune, în timp ce reminiscența
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în chip negrăit, de copiii săi bătrîni, cum e pruncul Iisus din icoane, bătrîni în sens de înțelepți. Să nu devenim, așadar, victimele propriei mărginiri, care e doar aparentă și amăgitoare. Să ne dezmărginim deci întru Domnul și vom fi desăvîrșiți ca El. Adam nu este un răzvrătit, ci un neascultător, un ispitit. Or, asta se poate ierta. Există cale de îndreptare, cu condiția ca omul adamic să conștientizeze asta, să-și realizeze adevărata natură și să recupereze nivelul spiritual la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ori prin celălalt, din afară sau din interiorul ființei. Sinele rămîne în sine, alături de celălalt, transcendența nu provoacă traumatisme, ea poartă cu sine o unitate superioară și desăvîrșire. Idealul rămîne unitatea în desă vîrșire. Cum ne îndemna Iisus Hristos: "Fiți desăvîrșiți, precum Tatăl vostru ceresc desăvîrșit este!". Vă dați seama ce reper, dar și ce potențialități are ființa umană ? Filosofii (Descartes, Husserl, Heidegger) caută "locul original" al transcendenței, dar așa ceva nu există, transcendența nu e un loc și un timp anume
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se reîntorce în ocean, înlăuntrul tainei sale. Căci taina omului e cea mai mare taină pentru el însuși. 2.12. PASĂREA Paradisul, dragă Jonathan, nu este un loc sau un timp, pentru că locul și timpul nu au înțeles... A fi desăvîrșit iată paradisul. (Richard Bach, Pescărușul Jonathan Livingstone) Nici nu știam dacă zborul era pasăre sau pasărea era zborul. Săgeta cerul precum sufletul meu. O pasăre înțelege mai bine vacuitatea și se folosește de ea. Căci numai ce e gol poate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
i-a făcut lui Israel trei daruri prețioase, Tora, pământul lui Israel și lumea ce va să vină, și toate trei în suferințădd. Mai multe pagini din Midrash încurajează primirea suferinței ca un mijloc de a evolua și a se desăvârși. Într-adevăr, ea apare ca indisociabilă de natura umană, ca motor al devenirii și dezvoltării acesteia și ca o cale de expiereee. Noul Testament a prelungit, atenuând-o, interpretarea evreiască a suferinței. Epistola lui Iacov reflectă această influență evreiască asupra creștinismului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
i se datorează lui Julien Sée și se produce în 1881. Evident, această din urmă dată nu este lipsită de importanță. În Rusia încep pogromurile de după asasinarea țarului Alexandru al II-lea. În Franța, unde evreii sunt aproape să-și desăvârșească integrarea, suntem la numai cinci ani înainte de apariția Franței evreiești a lui Édouard Drumont*. Iar în Europa, mai ales în lumea germanică, marile texte ale istoriei de suferință sunt de acum adaptate gusturilor epocii și istoria evreilor în accepția ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fel învățăturile Cabalei luriene, pentru care exilul și dispersarea lui Israel coincideau cu exilul și dispersarea divinului. Astfel, poporul evreu avea misiunea de a aduna părțile de sfințenie, diseminate printre creștini, într-un proces de răscumpărare care avea să fie desăvârșit de venirea lui Mesia. Acesta este momentul când izbăvirea cosmică și izbăvirea lui Israel se suprapun exact. Misticul evreu încetează astfel să fie un simplu vizionar sau un simplu contemplativ. Se presupune că el acționează asupra cursului istoriei lumii. Răspândirea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se schimbau, iar critica istorică apărea în unele dintre aceste scrieri, schema trasată de istoria de suferință rămânea validă, și pentru mult timp. Astfel s-a născut istoria lacrimală evreiască, Leidengeschichte, care-și găsește în secolul al XIX-lea expresia desăvârșită la istoricul modern al evreilor, germanul Heinrich Graetz. Această istorie lacrimală are forța necesară pentru a-i aduna în jurul suferinței pe evreii care vor părăsi încetul cu încetul calea strămoșilor. Cum să rămâi evreu când nu mai există nici credință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
perpetuă, prin curgerea râurilor în trepte, urmându-și cursul spre mare, sedimentele aduse din munți modelează, pentru noi, podișuri, dealuri și câmpii. Desigur, în efortul artistic de sculptare a reliefului, vânturile, prin suflările lor, împrăștie în cele patru zări, sedimentele, desăvârșind opera râurilor. e. Sub stăpânirea munților Privind spre Carpați suntem tentați să-i descriem doar prin ceea ce vedem la suprafață. Ne vom grăbi să spunem că au o întindere apreciabilă, deoarece formează cel mai lung lanț muntos al Europei, înălțimile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pași repezi spre globalizare pe care trebuie să o privim ca un proces normal al evoluției umane. În prezent, ne aflăm într-un moment de tranziție între două epoci. Pe de o parte, cucerirea planetei de către specia umană s-a desăvârșit. După ce am rătăcit milioane de ani prin Africa, aventura ne-a purtat în doar câteva zeci de mii de ani prin Eurasia, Americi și Oceania, ocupând fiecare colț prielnic vieții de pe mapamond. Pe de altă parte, omenirea se pregătește să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cît și mințile. Această descoperire transformă conceptul fragmentat de lume din științele ortodoxe într-o viziune integrală, holistică, asupra lumii. Ea deschide calea spre elaborarea unei teorii care a fost mult discutată, însă care, pînă în prezent, nu a fost desăvîrșită cu adevărat: o teorie integrală nu doar a unei clase de lucruri, ci a tuturor claselor o teorie integrală a tuturor lucrurilor" (în Știința și câmpul akashic. O teorie integrală a tuturor lucrurilor, București, Editura Pro Editură și Tipografie, 2009
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mișcare a unui tot organizat și puternic, centrat pe el însuși, o mișcare în care orice sfîrșit este urmat de un nou început". China are nevoie într-adevăr de un Stat modern, competent, puternic cu adevărat, adică în stare să desăvîrșească reformele economice, să stăpînească criza socială și să realizeze importantul potențial al țării. Nu știm încă dacă va fi o Chină democratică, în sensul occidental al termenului, dar ea dezvoltă deja un soi de pluralism controlat de noi elite, încercîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dezvoltă o puternică subdivizare în categorii (bebeluș, copil, preadolescent, adolescent, tânăr adult), senior-marketingul își împarte clienții în „masters”, „eliberați”, „liniștiți”, „vârsta înaintată”: e vorba de un marketing hipersegmentat care pune bazele noilor piețe pentru vârstele a treia și a patra, desăvârșind astfel ordinea turbo-consumeristă. În faza III, nicio vârstă nu are voie să scape năvodului marketingului, nicio limită nu trebuie să oprească expansionismul comercial: așa cum timpul hiperconsumului nu cunoaște întreruperi 24 de ore din 24, 365de zile din 365, oamenii vor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ceea ce e susceptibil s-o ațâțe. S-a născut o nouă civilizație în care a devenit imaginabil și lăudabil să trăiești ca și cum invidia n-ar exista sau n-ar comporta niciun pericol distructiv 20. Pe fondul acestor răsturnări seculare a desăvârșit capitalismul de consum procesul de erodare a fricii de invidie. Propagând o cultură care încurajează traiul pentru sine și iubirea de sine, societățile consumeriste au înlocuit obsesia invidiei cu etalarea fericirii, teama de blestem cu indiferența față de celălalt. Când căutarea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
amplifice. O asemenea tendință nu constituie nicidecum o ieșire din faza III: accentuând individualizarea cheltuielilor, diversificând și fragmentând modurile de consum, obligându-i pe industriași să dezvolte și mai mult politica de segmentare a piețelor, alterconsumerismul nu face decât să desăvârșească esența societății de hiperconsum. Fericire și frugalitatetc " Fericire și frugalitate" Repunerea în cauză a productivismului și a consumaționismului sălbatic nu este considerată doar un imperativ pentru asigurarea supraviețuirii planetei: ea este adesea apreciată ca singura soluție socialmente justă și cea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
într-o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de viață și de pasiunile ei, de aparențele vizibilului - într-o lume a formelor - și forța care o îndeamnă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un alt act cu valoare constituțională. footnote> Însituația în care în viața unui stat au loc schimbări politice structurale, fundamentale, când se schimbă regimul politic ori când un stat își reînnoiește fundamental bazele politico-juridice, economice, sistemul social-politic, sau când își desăvârșește unitatea națională. Exemplu: schimbările politice au avut ca urmare adoptarea unei Constituții noi: Constituția României din 1923, Constituția Portugaliei din 1976. Organismul competent să adopte Constituția Competent să adopte o nouă Constituție este organismul care deține sau care a fost
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
un alt act cu valoare constituțională. footnote> Însituația în care în viața unui stat au loc schimbări politice structurale, fundamentale, când se schimbă regimul politic ori când un stat își reînnoiește fundamental bazele politico-juridice, economice, sistemul social-politic, sau când își desăvârșește unitatea națională. Exemplu: schimbările politice au avut ca urmare adoptarea unei Constituții noi: Constituția României din 1923, Constituția Portugaliei din 1976. Organismul competent să adopte Constituția Competent să adopte o nouă Constituție este organismul care deține sau care a fost
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
neagă, va plăti cu viața faptul de a fi filosofat contra cetății... Aristip se dezangajează din treburile colective, cu care consideră că-ți pierzi vremea și energia, bunuri de preț ce pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși, a te realiza ca ființă autonomă și independentă de sloganurile colective. În fața alternativei propuse de Socrate - a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de vedere sau de a le confrunta: iată niște dorințe nenaturale și nenecesare, ba chiar artificiale și facultative, și totuși bogate în potențialități hedoniste. Epicuriene chiar: a restaura o ordine, a crea o armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a integrării, deoarece marile salturi ale Comunității s-au făcut în perioade de boom economic. Oricum, accentul în strategia integrării supranaționale va trebui să cadă pe aprofundarea integrării economice, care, așa cum am documentat mai sus, este departe de a fi desăvârșită. Producția, politica economică și bugetul sunt încă organizate pe o bază națională. Numai după ce aceste sectoare fundamentale ale economiei vor fi integrate pe deplin se va putea elabora și pune în practică integrarea politică. Abia atunci va deveni relevantă o
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]