1,946 matches
-
Funcția ei a evoluat de la cea primitivă, magico-ritualică, la una actuală, de urare și felicitare. Deși textul c. cuprinde numeroase elemente creștine, originea sa străveche, păgână, este confirmată de reminiscențele din mitologia romană, de rosturile magice asemănătoare cu cele ale descântecului, de elemente de ritual, ca bătăi de tobe, refrenuri neînțelese. Textele în întregime laice ale unor variante probează și ele originea precreștină. În ajunul Crăciunului se practică două forme diferite de c.: aceea a copiilor (numită în unele locuri „Moș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
maicii mele" (Ronsetul 44), "Doar spinii-au mai ràmas de așezat,/ càmașa doar de aruncat la gloatà./ În trupul care nu-i decît o cioatà/ mi-e sîngele cu tine botezat..." (Ronsetul 45). Nu întîmplàtor, forma ronsetului gàzduiește texte de descîntec, invocații càtre o divinitate obosità, pentru a reașeza lumea; filonul expresionist, blagian chiar, pe care critica l-a citit în lirica lui Bàdescu încà de la primele volume, continuà sà țeasà, ascuns, metaforele: "Așazà, Doamne, lumea cum am vrut!/ Veacul se
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte creații folclorice, circulația făcându-se nu numai de la acestea spre b., ci și în sens invers. Prin șlefuire îndelungată, multe metafore au căpătat valoare de simboluri. Asemenea descântecului, b. prezintă de multe ori un limbaj aproape cifrat, în care simbolurile, convertite în imagini plastice, amintesc de credințe arhaice. Înrâurirea b. se resimte și în literatura cultă. Poeți ca G. Coșbuc, I. Pillat (Bocetul), V. Voiculescu (Patru brazi), Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
cel care moare și renaște în fiecare an la 25 martie iar noi ne mai amintim acele vremuri prin jocul caprei din județul Bacău, unde după ce dansează cu mult foc, capra moare, dar cel care o mînuiește îi spune un descîntec la ureche cu care o învie și reîncepe jocul plin de bucurie. Misterele mitraice au fost la început sărbătorite în peșteri care, find apoi adaptate de către romani în peșteri artificile sau în clădiri ca lăcașe distincte de cult. Herodot vorbind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Folclor”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Balkan Studies”, „Revue historique”, „Magazin istoric” ș.a. A semnat și M. Florin, T. Vlădică. Lucrarea Din literatura populară a românilor de peste Nistru (1939) conține un studiu introductiv și o culegere de cântece bătrânești, doine, strigături, colinde, descântece, poezii privind obiceiurile familiale, adunate de la țăranii refugiați în România din localitățile de la est de Nistru. O serie de articole și studii se bazează pe cercetarea unor documente. S. a efectuat anchete etnofolclorice în satele românești de la Nistru până la est
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289734_a_291063]
-
lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem, descântec, ghicitoare). Următoarele două volume sunt de „critică a criticii”. În Permanențe ale criticii (1968) sunt vizate - cu referire la dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Partea cu adevărat rezistentă din aceste culegeri o constituie proza fantastică, halucinantă, la granița dintre vis și realitate, cum ar fi povestirea Târgul cel mare, ce amintește prin detalii și atmosferă de La hanul lui Mânjoală, nuvela lui I.L. Caragiale, precum și Descântecele, poem de factură folclorică, unde se încearcă valorificarea stilistică a stratului primar al mitului. Capacitatea de a pendula între universuri și stiluri diverse, cu o dezinvoltură nu o dată derutantă, se manifestă și în romanul Iubirile cascadorului (1976), ce are la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
critic. Două lucrări ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează că textele colindelor religioase își au originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
originea în Noul Testament, Viețile sfinților, în apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
București, 1961; ed. 2, București, 1971; Diverse, București, 1962; Note din Grecia. Diverse, București, 1964; Cartea albă, București, 1968; Note din Grecia, India, Israel. Diverse. Cartea albă, pref. Liviu Călin, București, 1970; Câteva precizări asupra literaturii române, București, 1972; Limba descântecelor românești, București, 1975; Călătorii și portrete. Note din Grecia, India, Israel, SUA, Albania. Diverse. Cartea albă, București, 1977; Călătorii și portrete. Note din Grecia, India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Diverse. Cartea albă, pref. Liviu Călin, București, 1983; Diverse II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Femeia, care, biata, habar n-avea de logică și care se lăsa destul de lesne înduplecată, ori că se prefăcu a-l crede ori că-l crezu cu adevărat”548), iar apoi, pentru a nu fi bănuiți de soț, inventează un descântec prin care pretind că l-au salvat pe copil. De naivitatea unei tinere, necunoscătoare a pericolelor vieții, dar dornică a îmbrățișa credința creștină, fără a avea o vocație autentică, profită, de această dată 540 Ibidem, p. 260. 541 Ibidem. 542
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui soț cam sărac cu duhul, ciocănitul ibovnicului la ușă, invocând credința populară în stafii, împotriva cărora, datorită unei inteligențe sclipitoare, compune, ad-hoc, un descântec în versuri. Simțul umorului, dezinvoltura și viclenia fac din această donna demonicata o figură plăcută. Peronella, din a doua nuvelă a aceleiași zile, se salvează dintr-o situație mai mult decât compromițătoare, aceea de a fi surprinsă de către soțul ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mormânt. În legendele românești, apa este un element pre-existențial care a dat naștere pământului, vieții în general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pentru ca femeia însărcinată să fie tămăduită de "zburător", moașa sau o babă din sat aduce "apă neîncepută", o toarnă într-o căldare, pune nouă feluri de plante la fiert, apoi se spală bolnava, iar apa se aruncă la răspântii, rostind descântecul: "Avrămeasă / Cristineasă, / Leușteanu, / Și odoleanu, / Mătrăgună, / Sânge de nouă frați, / Iarba ciutei / Și mama pădurii. Cum se sparge târgul, / Cum se sparge oborul, / Așa să se spargă faptul / Și lipitura / Și zburătorul. / Cum se răspândesc răspântiile, / Așa să se risipească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înfundă hornul (când nu e foc) cu hainele copilului și sub pernă i se pune o piatră. 292 Pentru a-l vindeca de "bube dulci", mamele pun copilul pe vatră și-l ung cu puțină balegă de vacă, rostind un descântec ce se face doar miercurea și vinerea, "pe nespălate": S-a sculat Sfânta Miercuri / De dimineață / Și-a pus masă / De mătasă / Și pe toate bubele le chemase, / Iar pe bubele mici nu le chemase / Și ele se mânia / Rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și norocoasă. 294 b. Nunta Pentru a-și aduce ursitul, fata "învălește" focul cu un "resteu" furat, în seara de Sfântul Andrei sau de Sfântul Vasile, de la o casă unde "oamenii nu sunt a doua oară cununați" și rostește un descântec: "Eu, focule, te-nvălesc / Dară tu te dezvelește, / Și te fă laur, / Balaur / Cu solzii de aur, / Cu 99 de limbi, / Cu 99 de ochi, / Cu 99 de mâni, / Cu 99 de picioare, / Cu 99 de capete / Și te du peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a se curăța de toate bolile și răutățile, de "aruncături" și "făcături" și pentru a fi feriți de boli tot anul și să fie "iuți, sprinteni, ușori, harnici, sănătoși și iubiți", iar fetele își fac și de ursită, rostind următorul descântec: "Duminică dimineață / M-am sculat, / Duminică dimineață / M-am suliminicat ( Și m-am dus la o apă / Mândră și curată, / Care curge din crierul munților, / C-am auzit / Că e bună de folos, / Și m-am plecat / Și m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte, / De-ți fi / Din răsăritul zorilor, / De-ți fi / Din apus, / De-ți fi / Din răsărit, / De-ți fi / Din vârtej, / De-ți fi / Din loc rău, / Eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prefăcuți în cenușă, atunci rodul va fi bun, iar dacă rămân așa cum au fost puși, sămânța nu va rodi.421 Forțele antagonice ale focului creează un spațiu poetic al complementarităților, sensul originar fiind preluat și îmbogățit, așa cum apare într-un descântec rostit în Ajunul Sfântului Vasile: "Săriți săteni, / Săriți poporeni, / Că arde / Înaltul cerului! / Da nu arde / Înaltul cerului, / Ci arde / Cușma ursitorului meu / Cel ales de Dumnezeu, / Cușma-n capul său / Și cămeșa pe dânsul / Și inima-ntr-însul" / Stea frumoasă / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
primordială a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o îmblânzire a forțelor universului, printr-o adresare directă, ritualică, prin cuvântul rostit în ritmul cosmosului, ca descântec. Descântecul se supune unor reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece se fac numai în zile de post, luni, miercuri și vineri, "până a nu răsări soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a pus în mișcare universul prin metamorfoză, fața lumii luând chip uman și suflare de viață. Povestea vieții a fost, la început, o îmblânzire a forțelor universului, printr-o adresare directă, ritualică, prin cuvântul rostit în ritmul cosmosului, ca descântec. Descântecul se supune unor reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece se fac numai în zile de post, luni, miercuri și vineri, "până a nu răsări soarele".56
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îmblânzire a forțelor universului, printr-o adresare directă, ritualică, prin cuvântul rostit în ritmul cosmosului, ca descântec. Descântecul se supune unor reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece se fac numai în zile de post, luni, miercuri și vineri, "până a nu răsări soarele".56 La români, unele descântece se bazează doar pe forța simbolică a cuvintelor, altele, însă, au nevoie de diferite obiecte ritualice: apă neîncepută, agheazmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reguli prestabilite: nu se poate descânta când e lună nouă și nu poate fi rostit duminica; în general, unele descântece se fac numai în zile de post, luni, miercuri și vineri, "până a nu răsări soarele".56 La români, unele descântece se bazează doar pe forța simbolică a cuvintelor, altele, însă, au nevoie de diferite obiecte ritualice: apă neîncepută, agheazmă, cruce, plante (ex. alun, cimbru, busuioc), animale (ex. câine, cocoș, corn de cerb), insecte, alimente (ex. aluat, borș, făină, sare, mămăligă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]