1,786 matches
-
referiri la tradițiile de familie (de exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin aceasta, din seniorii provensali de Baux), majoritatea mitologiilor genealogice dispar. Familia Balș și-a stabilit legenda descendenței din dinastia Balšić (Balșici), care domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui Lecca în domeniul istoriei familiilor românești este dinastia Basarabilor, în privința căreia adoptă teoriile
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
șefului poliției) îl consideră strămoșul său direct, ceea ce este , se pare, o eroare genealogică. Cercetarea ulterioară a demonstrat că aga Lecca este, de fapt, strămoșul colateral al familiei Racottă. Nu se știe dacă O.-G.Lecca credea într-adevăr în descendența lui din aga Lecca sau dacă această pretenție genealogică era doar o strategie menită să ușureze integrarea printre familiile boierești din Oltenia. În articolul dedicat familiei Lecca în "Dicționarul istoric, arheologic și geografic al României," O.-G.Lecca nu mai
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
dreptul de a-și alege un monarh. Ceremonia a vut loc la 19 aprilie 1422 la Viena. Elisabeta, acum ducesă de Austria, s-a mutat la curtea vieneză a soțului ei. A fost necesară o dispensă papală pentru căsătorie din cauza descendenței comune a cuplului din Wenceslaus al II-lea al Boemiei. Primul copil al cuplului, o fiică pe nume [[Anna de Austria (1432-1462)|Anna]], s-a născut în 1432. Scriitorul francez Bertrandon de la Broquière a notat că "ducesa, o femeie înaltă
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
1534-1535, pe timpul domniei lui Vlad Vintilă. În 1635, în urma omorârii de către unii boieri a lui Vlad Vintilă, Barbu Craiovescu III pleacă în exil la Istanbul, din acest moment nemaiexistând nicio mențiune certă a sa. Odată cu el se stinge linia de descendență masculină a lui Neagoe din Craiova, întemeietorului familiei Craioveștilor. Pe la 1560 a apărut un anume Nicolae Basarab, pretendent pribeag pe la curțile europene occidentale, care susținea că este descendent din familia domnitoare a Valahiei, fiind fiul lui Barbu, și înrudit cu
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Spaniei și alții s-ar fi lăsat înșelați dacă Barbu, tatăl pretendentului de la 1565-1566 nu ar fi domnit efectiv. De vreme ce a domnit trebuie să fi fost principe al Țării Românești”." Trebuie spus că emiterea de astfel de diplome „adeveritoare de descendență” de către suveranii occidentali din acea perioadă nu era un caz singular. Imperiul Otoman sub conducerea lui Soliman Magnificul era la apogeul puterii sale după respingerea primului asediu al Vienei (la 1529), Habsburgii au preluat conducerea rezistenței antiotomane. În acest context
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
preluat conducerea rezistenței antiotomane. În acest context, una dintre direcțiile de acțiune ale împăraților germani a fost aceea de a încerca să instaureze domni fideli lor în Țara Românească și Moldova. Pentru aceasta nu au ezitat de a confirma presupuse descendențe din casele domnitoare autohtone pentru indivizi dispuși să le servească interesele, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Iacob Heraclid care a domnit în Moldova sub numele de Despot Vodă. Astfel, în 1555, grecul Iacob Heraclid a fost primit
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
și călugărilor. A studiat îndelung limbile străine, cultura occidentală și filosofia orientală, îndeosebi învățăturile lui Buddha și transmite cunoașterea sa mai departe atât ascultătorilor occidentali cât și celor tibetani. s-a născut în 1949 la Shigatse, într-o familie cu descendențe regale, iar la vârsta de 6 ani se înscrie la mânăstirea Sera din Lhasa, Tibet, unde evoluează sub tutela Venerabilului Geshe Rabten Rinpoche. Primește învățătura directă de la Dalai Lama și de la alți maeștri consacrați. În 1959 când Tibetul intră sub
Gonsar Tulku Rinpoche () [Corola-website/Science/328418_a_329747]
-
(d. 1158) a fost un nobil francez, senior de Vitry și devenit "jure uxoris" conte de Rethel, de la 1124 și până la moarte. Descendența lui este neclară. Se afirmă uneori că ar fi fost fiul unui anume Andre, castelan de Vitré, cu Agnès de Mortain. Cu toate acestea, conexiunea are la bază confuzia dintre localitățile Vitré din Bretania și Vitry, situat în regiunea Champagne
Odo de Vitry () [Corola-website/Science/328527_a_329856]
-
dinastiei care a condus Scoția pentru o mare parte a perioadei medievale. Originile lui Kenneth sunt incerte. Genealogiile medievale sunt surse nesigure, însă mulți istorici acceptă faptul că acesta este descendentul regelui Cenél nGabráin din regiunea Dalriada. Manuscrisul oferă următoarele descendențe: "...Cináed, fiul lui Alpín, fiul lui Eochaid, fiul lui Áed Find, fiul lui Domangart, fiul lui Domnall Brecc, fiul lui Eochaid Buide, fiul lui Áedán, fiul lui Gabrán, fiul lui Domangart, fiul lui Fergus Mór..." Lănsând la o parte regii
Kenneth I al Scoției () [Corola-website/Science/331037_a_332366]
-
a fost o puternică dinastie roială care a condus Norvegia. Conducătorii acestei dinastii au pretins descendența din Casa de Fairhair, o cerere contestată de mulți savanți moderni. Linia a fost fondată de la Harald Gille, atunci când a fost făcut rege al Norvegiei. Harald a ajuns în Norvegia din țara sa natală, Irlanda, și a pretins că este
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
condus, în diferite perioade ale istoriei, Regatul Norvegiei și Regatul Scoției. Casa a fost fondată de regele Sverre Siggurdsson. Regii care au urcat pe tronul Norvegiei au domnit în perioadele 1184 - 1204 și 1217 - 1319. Conducătorii acestei case au pretins descendență din Dinastia Fairhair, o cerere contestată de mulți istorici moderni. Casa a fost fondată odată cu regele Sverre Siggurdsson care a pretins că este fiul nelegitim al regelui Sigurd Munn. După moartea lui Sverre, descendenții săi aveau să extindă influența, bogăția
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
feminin în câteva figuri memorabile, reprezentându-l cu delicatețe și pasiune în „nuanțe măsurate, ușor perceptibile”. Spre deosebire de ceilalți romancieri români din perioada sa, Duiliu Zamfirescu impune o tipologie feminină mai apropiată de imaginație decât de realitate, situându-se într-o descendență tolstoiană. Sașa Comăneșteanu era considerată de Garabet Ibrăileanu drept „unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile”. Personajul este înfățișat trăind și iubind, potrivit procedeelor artistice folosite de Tolstoi. Spiritul de sacrificiu și căldura sufletească a Sașei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
romanului, același critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spațiale comune..., soluția de rafinament încercată de Ionuț Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în materie e concurată doar de strategia lui Ionuț Caragea - în care îl servește și simțul poetic, și detașarea ironică - de a estompa tiparele miturilor de referință, încurcând personajele biblice cu cele tolkieniene, bunăoară
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a aplicării darwinismului în antropogeneză. Biologul britanic Thomas Henry Huxley, darwinist convins, a combătut criticii clericali ai darwinismului, manifestându-se, în deosebi, în cadrul unei polemici deschise (1860) pe tema evoluției cu episcopul Samuel Wilberforce
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
într-un stil bazat pe raționalitate. Ea a apărut, de asemenea, în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840) și a fost adaptată pentru teatru și film de mai multe ori. Povestea este relatată de un bărbat cu „o descendență nobilă” care-și spune William Wilson deoarece, deși recunoaște că a avut un trecut destrăbălat, el nu acceptă să fie considerat vinovat pentru acțiunile sale, spunând că „niciodată omul nu a mai fost ispitit astfel”. După mai multe paragrafe, narațiunea
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
publicată în 1927 de Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București, cea care publicase anterior și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva unei familii, cu ramificațiile ei. El se situează în descendența ciclului "Les Rougon-Macquart" (1871-1893) al lui Émile Zola, care prezenta decăderea clasei boierești prin „adulterarea sângelui”, și care-și găsise ecou în literatura română în ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu. După o evoluție greoaie și îndelungată, romanul românesc a
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
scriitorilor conștienți, care mai erau cunoscuți ca "Madai", inclusiv în sursele din limba Asiriei și în Limba Ebraică . Mai mulți școlari moderni au făcut legătura cu alte triburi străvechi, ca "Mitanni" Matiene, and Mannai. Pe lângă asya Kurzii încă mențin tradiția descendenței din Madai. Aceste afirmații sunt adevărate. După apocrifa "Jubilee" (10:35-36), Madai s-a căsătorit cu o urmașă al lui Sem, și a preferat să locuiască cu urmașii lui Sem, decât să locuiască în moștenirea lăsată de Iafet lângă Marea Neagră
Madai () [Corola-website/Science/335249_a_336578]
-
persoanelor inițiate. Hierofaniile sunt anticipate de identificarea unor indicii, sacrul fiind de altfel camuflat în profan. Poveștile lui Fărâmă nu urmează un fir narativ cronologic, fiind fărâmițate în mai multe momente narative din viața unor personaje legate între ele prin descendență sau soartă și care se întind pe o perioadă mai mare de 200 de ani. Există mai multe incipit-uri care complică narațiunea. Întâmplările sunt structurate în funcție de dominanta temporală, unele având loc într-un trecut îndepărtat (povestea boierului Iorgu Calomfir
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
minoritar ca mărime din Ungaria, după romi și germani. Conform recensământului din 2001, 17.693 persoane adică 0,18% din populația Ungariei s-au declarat de etnie slovacă. Conform unor estimări ale unor organizații ale minorităților numărul cetățenilor Ungariei cu descendență slovacă este între : 100,000 și 110,000 de oameni. Numărul cetățenilor maghiari ce pot purta o conversație în limba slovacă este 56.107. Slovacii au fost prezenți pe teritoriul Ungariei medievale, încă din perioada primelor migrații slave constituind o
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
a fost cooptată în rolul eroinei filmului, o prințesă neînfricată cu un spirit de aventură ghidată de propriile valori hotărâte să câștige lupta cu viața încălcând un obicei vechi de când lumea. Pasionala și înflăcărata Merida este o adolescentă încăpățânată de descendență regală care se zbate să preia controlul asupra propriului destin. Tânjește să fie în aer liber, șlefuindu-și aptitudinile atletice de arcașă și spadasină, alergând prin ținutul muntos magnific împreună cu calul ei loial, Angus. Cu un spirit la fel de vibrant ca
Neînfricată (film) () [Corola-website/Science/332929_a_334258]
-
majoră între cele două grupări este reprezentată de credințele proprii în "Imamat" (Imamul este liderul spiritual al comunității). Nizariții cred într-un Imam fizic prezent "(Ḥăżer-e Imam)". Imamul lor actual (și cel de-al patruzeci și nouălea ca ordine de descendență) este Prințul Karim Aga Khan. Din acest motiv, Nizariții actuali mai sunt numiți și adepți ai lui Aga Khan. Imamatul este considerat o funcție ereditara Comunitatea nizarită o surclasează pe cea musta’ilită ca număr de adepți. Nizariții sunt singura
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
fără copii, Janine și Marcel, care trăiesc în Algeria. Ea este scrisă la persoana a III-a urmărind evenimentele din viața Janinei. Marcel este un negustor de stofe, iar Janine este asistenta sa. Presupuși de origine franceză prin naștere sau descendență, cei doi soți trăiesc o viață izolată în Algeria, niciunul dintre ei nevorbind limba arabă. Povestea începe cu o călătorie de afaceri a cuplului Pieds-noirs cu autobuzul prin Algeria. Între soții Marcel și Janine există o relație stranie. În gândurile
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
Premiile Oscar din care a câștigat trei trofee. Zanuck s-a născut în Wahoo, Nebraska ca fiu al lui Frank Zanuck și al soției sale Louise (născută Torpin). Tatăl său deținea și conducea un hotel în Wahoo. Zanuck avea parțial descendență elvețiană și a fost crescut în spiritul religiei protestante. La vârsta de șase ani Zanuck și mama sa s-au mutat în Los Angeles unde climatul mai prielnic i-ar îmbunătăți starea de sănătate precară. La vârsta de opt ani
Darryl F. Zanuck () [Corola-website/Science/332133_a_333462]
-
moșii considerabile, care i-au revenit moștenire nepotului său Constantin Brâncoveanu, care a ajuns voievod al țării, menținându-se în domnie peste 25 de ani. Acesta a fost mazilit și decapitat cu fii săi la Istanbul la 26 august 1714. Descendența directă pe linie masculină a continuat prin nepotul domnului, botezat tot Constantin care a supraviețuit evenimentului de la Constantinopol și s-a stins în 1832 cu Grigore Brâncoveanu. Deși familia n-a mai dobândit niciodată domnia țării, reprezentanții s-au plasat
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
și Nicoale. Nicolae a fost căsătorit de trei ori, însă nu avut la rândul său copii. Emanuel s-a căsătorit cu Zoe Sturdza, fiica lui Dumitru Sturdza. Au avut doi copii, Elena și Grigore Brâncoveanu. Odată cu Grigore s-a sfârșit descendența din bărbat în bărbat a Brâncovenilor. Familia a dat un mare număr de urmași prin descendenții fiicelor lui Constantin Brâncoveanu, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărate peste 200 de persoane în viață care se trăgeau din Constantin Brâncoveanu
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]