6,256 matches
-
sociale"). Se disting atunci două cazuri posibile. • Cazul 5: se infirmă existența claselor sociale Practicile sunt privite ca factori de agregare a colectivelor care au valoare în ele însele. Tipologiile la care ajunge Donnat, când ele rămân strict interne și descriptive, nu legate de colective a priori, furnizează exemple perfecte. Dar există multe alte cercetări, mai ales în sociologia rețelelor (Forsé și Degenne, 1994). Acești autori evidențiază alianțe conjuncturale între indivizi, concepute independent de clase. Rețelele de sociabilitate studiate de INSEE
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
privilegiată a celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le de-nunță, ci vrea să rămână descriptivă. Este relativistă și inductivă, nu consideră statul și instituțiile drept forțe de susținut, nici pe sociolog și cercetarea drept entități sociale deosebit de admirabile (ceea ce reflectă, fără îndoială, imaginea intelectualilor în societatea americană). Cercetătorul se dedică total muncii de descriere, animat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
afirmarea "valorilor republicane". Și eu am folosit mult acest termen în lucrările mele despre violența în mediul școlar, considerându-l însă, cum scriam pe atunci (Debarbieux, 1996), "un concept provizoriu care poate fi depășit, dar unul comod" prin calitățile lui descriptive. Voi relua și voi completa aici remarcele despre termen și mecanismele descrise de el pe care le-am făcut cu ocazia unei cercetări referitoare la delincvența minorilor în general (Debarbieux et al., 2002), ținând cont atât de evoluția semantică și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
echipa noastră, dar și, de exemplu, echipa israeliano-americană a lui Benbenisthy și Astor (2005, p. 9) preferă folosirea termenilor mai largi de violență și victimizare în școală. Caracterizarea psihologică a fenomenului de bullying pune probleme și, cu toată eficacitatea ei descriptivă, noțiunea merită o abordare critică. Bullying este un concept psihologizant, care tinde să individualizeze problema și să pună responsabilitatea exclusiv în seama agresorului sau a victimei, uneori a familiei, minimalizând influența contextului socio-economic și a instituțiilor. A fi victimă sau
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
poate exista independent de mintea omului pentru că propozițiile nu pot exista, sau nu pot fi în afara noastră. Lumea este în afara minții, dar descrierile lumii nu sunt. Numai descrierile lumii pot fi adevărate sau false. Lumea ca atare neasistată prin activitățile descriptive ale ființelor umane nu poate fi"*. Rorty, 1993. Pe scurt, vocabularul științific nu "descoperă" adevărul, ci construiește o versiune a lui. E o greșeală fundamentală, idealistă și anistorică să crezi că definirea violenței sau a oricărui alt termen înseamnă să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
relațiilor internaționale a fost pusă serios în discuție. Behavioraliștii au atacat ceea ce ei considerau a fi asumpții necritice sau simple ipoteze. Fără rigoarea unei cercetări științifice și a unei tendințe critice, relațiile internaționale tradiționale nu reprezentau decît o istorie pur descriptivă sau o teorie normativă. Disputa rezultată a fost numită, după principalii ei protagoniști, dezbaterea Bull-Kaplan sau dezbaterea tradiționalism contra scientism sau, mai pe scurt, "a doua dezbatere". Această dezbatere ne aduce înapoi la identitatea problematică a relațiilor internaționale ca disciplină
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prin asimilarea unei metodologii inspirate de Karl Popper, cu ajutorul căreia legile sale puteau fi "falsificate". Nici atunci, aceste trei asumpții nu se împăcau neapărat între ele. Teoria sistemelor a fost criticată pentru că nu era falsificabilă, ci doar o simplă taxonomie descriptivă (Reynolds 1973: capitolele 2 și 3). Unele abordări erau într-atît de empiriste, încît își atribuiau accesul direct la lumea reală, idee pe care Karl Popper ar fi criticat-o aspru. Aceste teme vor fi de aceea tratate separat. După o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
drept balanță a puterii "ca sistem", un fel de mecanism cu autoreglare. Acești doi critici stabilesc patru tipuri de categorii generale rezultate din întrebuințarea conceptului de balanță a puterii: atunci cînd se referă la o situație, el este o categorie descriptivă (vezi Morgenthau 2-4); cînd propune o politică, este o categorie prescriptivă. Folosit ca un concept teoretic central, este o categorie analitică, iar în cazul în care cu-prinde toate aceste niveluri, sugerînd o legătură între descriere, analiză și prescripție, este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
relațiilor politice. O astfel de accentuare a cauzelor extraeconomice în analiza imperialismului poate fi găsită și la Laclau, care definea dependența economică ca "absorbția constantă de către o regiune a surplusului economic al altei regiuni" (Laclau 1979: 36), o definiție pur descriptivă ce nu prea i-ar deranja pe mercantiliști. Dar economiștii nemarxiști care s-au ocupat de problema dezvoltării au mers mai departe. Sanjaya Lall a negat că influența externă și condiționarea sînt "ceva special, apărut în statele mai puțin dezvoltate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și invers, indiferent care ar fi subiectul cercetării" (p. 19). În viziunea acelorași autori, cercetarea științifică a socialului are patru caracteristici: 1. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferențe. Bazându-se pe datele empirice, cercetarea științifică urmărește să producă inferențe descriptive și explicative, care ne "permit să vedem dincolo de datele adunate". 2. Procedurile cercetării sunt publice. Ele sunt un act public pentru a fi transmise altora, astfel încât limitele lor inerente să poată fi depășite. Acest lucru permite cercetătorilor reproducerea proiectelor de
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cufundat în întregul context. Observația participativă. Implicarea activă în viețile celor studiați, astfel ca să fi acceptat ca membru într-o bandă, este cunoscută ca observație participativă. Ea este cea mai calitativă dintre toate metodele de cercetare, producând informații care sunt descriptive mai mult decât cuantificabile. Observația participativă dă posibilitate cercetătorului să descopere date detaliate despre gândurile, simțămintele și comportamentul grupului pe care îl studiază. De asemenea, permite acestuia să obțină un simț al "realității" vieții grupului. Observația participativă îl face capabil
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
metode variate ca: ancheta în masa de greviști, interviurile cu oamenii care fac parte din managementul firmei și analiza de conținut a articolelor din ziare despre evenimentul respectiv. Yin (1993) a identificat următoarele tipuri specifice de studii de caz: exploratorii, descriptive și explicative. Cazurile exploratorii sunt considerate ca un preludiu pentru cercetarea socială, în sensul că urmăresc în principal identificarea variabilelor care urmează apoi să fie investigate. Cazurile descriptive solicită ca o anumită teorie descriptivă să fie dezvoltată înainte de a începe
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Yin (1993) a identificat următoarele tipuri specifice de studii de caz: exploratorii, descriptive și explicative. Cazurile exploratorii sunt considerate ca un preludiu pentru cercetarea socială, în sensul că urmăresc în principal identificarea variabilelor care urmează apoi să fie investigate. Cazurile descriptive solicită ca o anumită teorie descriptivă să fie dezvoltată înainte de a începe proiectul. Ele urmăresc să asigure detalii bogate sau o măsurare precisă a variabilelor, precum și stabilirea caracteristicilor unei populații, grup, fenomen, inclusiv identificarea regularităților. Studiile de caz explicative sunt
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
specifice de studii de caz: exploratorii, descriptive și explicative. Cazurile exploratorii sunt considerate ca un preludiu pentru cercetarea socială, în sensul că urmăresc în principal identificarea variabilelor care urmează apoi să fie investigate. Cazurile descriptive solicită ca o anumită teorie descriptivă să fie dezvoltată înainte de a începe proiectul. Ele urmăresc să asigure detalii bogate sau o măsurare precisă a variabilelor, precum și stabilirea caracteristicilor unei populații, grup, fenomen, inclusiv identificarea regularităților. Studiile de caz explicative sunt folosite pentru a face investigații cauzale
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
formă de conducere instrumentală. 6.4. Persuasiunea birocrației Ce este birocrația? Tipul dominant al organizației formale în societatea modernă este birocrația. Deși termenul în mod obișnuit este folosit cu conotații negative, sociologii îl angajează pur și simplu ca un termen descriptiv. Ei consideră birocrația ca o formă a administrației care se bazează pe organizații ce urmăresc obiective variate. Ca termen tehnic în sociologie, birocrația este legată de numele lui Max Weber. El i-a dat o definiție precisă si a sugerat
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
asupra situației femeilor din România, determinată de reprezentarea intereselor lor, de discriminarea de gen care contribuie la construirea a ceea ce am numit metaforic partea leului. Gen și putere. Partea leului în politica românească este o colecție de studii care tratează descriptiv și analitic, teoretic și aplicat teme de interes în teoriile politice feministe, unele asociate parțial, altele deloc ă până în prezent ă spațiului românesc. Gen și putere. Partea leului în politica românească nu este un volum de „popularizare”. Dacă veți căuta
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator al istorisirii rostite de femeie: virtutea umană este mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită o minimă prezentare, o captare a atenției, o pregătire pentru cele ce vor urma. Descriptivul este universal prezent, ca și narativul. „Nimeni nu a privit oamenii așa cum a făcut-o Chaucer; ochiul său a surprins totul, deoarece știa ce să caute. Nu 250 David S. Reed, Crocodilian Humor: A Discussion of Chaucer’s Wife of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să creeze complexitate chiar și atunci când folosește un stil simplu, sau mai curând cu un stil care ar putea fi catalogat ca simplu descriptiv.”487 Stareța, pe care naratorul încearcă să o înfățișeze ca pe o ființă pioasă, sfârșește prin a fi portretizată, într-o sinceritate femecătoare, ca o eroină de roman, astfel realizând, 479 Ibidem, p. 32. 480 Ibidem, p. 31. 481 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 32. 482 Ibidem. 483 Ibidem, p. 32. 484 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 141. 485 E. Talbot Donaldson, Chaucer The Pilgrim, în „PMLA”, vol. LXIX, nr. 4, September 1954, p. 930. (trad. n.) 486 William Blake, A Descriptive Catalogue, în Complete Writings, edited by Geoffrey Keynes, Oxford University Press, London, 1966, p. 564. 487 E. Talbot Donaldson, The Masculine Narrator and Four Women of Style, în Speaking of Chaucer, W. W. Norton & Company, Inc., 1970, p. 63. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
by Mark Musa and Peter E. Bondanella, New York, W.W. Norton & Company, 1977, pp. 151-171. 11. Idem, Giovanni Boccaccio: Overview, în Reference Guide to World Literature, Second Edition, edited by Lesley Henderson, St. James Press, 1995. 12. Blake, William, A Descriptive Catalogue, în Blake: Complete Writings, edited by Geoffrey Keynes, Oxford University Press, London, 1966, pp. 563-585. 13. Branca, Vittore, Boccaccio medievale, G. C. Sansoni Editore, Firenze, 1970. 14. Brewer, Derek, Symbolic Stories: Traditional Narrative and the Family Drama in English
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator al istorisirii rostite de femeie: virtutea umană este mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită o minimă prezentare, o captare a atenției, o pregătire pentru cele ce vor urma. Descriptivul este universal prezent, ca și narativul. „Nimeni nu a privit oamenii așa cum a făcut-o Chaucer; ochiul său a surprins totul, deoarece știa ce să caute. Nu 250 David S. Reed, Crocodilian Humor: A Discussion of Chaucer’s Wife of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să creeze complexitate chiar și atunci când folosește un stil simplu, sau mai curând cu un stil care ar putea fi catalogat ca simplu descriptiv.”487 Stareța, pe care naratorul încearcă să o înfățișeze ca pe o ființă pioasă, sfârșește prin a fi portretizată, într-o sinceritate femecătoare, ca o eroină de roman, astfel realizând, 479 Ibidem, p. 32. 480 Ibidem, p. 31. 481 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem, p. 32. 482 Ibidem. 483 Ibidem, p. 32. 484 Carolyn P. Collette, art. cit., p. 141. 485 E. Talbot Donaldson, Chaucer The Pilgrim, în „PMLA”, vol. LXIX, nr. 4, September 1954, p. 930. (trad. n.) 486 William Blake, A Descriptive Catalogue, în Complete Writings, edited by Geoffrey Keynes, Oxford University Press, London, 1966, p. 564. 487 E. Talbot Donaldson, The Masculine Narrator and Four Women of Style, în Speaking of Chaucer, W. W. Norton & Company, Inc., 1970, p. 63. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]