2,257 matches
-
copilărie fericită. Nu este potrivit să spui copilăriei „hai cu mine” atunci când n-ai avut-o. Mie mi se pare absurd să ceri cerului să fie senin când el este încărcat cu nori negri și face a furtună. Eram amândoi desculți, cu pantalonii scurți, cârpiți și răscârpiți în fund, cu genunchii juliți, cu vechi cicatrici. Aveam pe noi niște cămășuțe cârpite pe unde se mai putea, nu prea curate și rupte, cu părul zburlit și anapoda, așa cum trebuia să-i șadă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la picioare și până la dâmburile din creștetul capului și pentru că pantofii din vitrina lui Herșcu mă strângeau, preferam să-mi port picioarele goale; mama se uita cu îngrijorare la mine: - Hm, parcă ești un pui de bogdaproste, de atâta mers desculț ai să-ți faci niște lăboaie de n-o să te mai încapă nici o pereche de încălțări! Și n-a avut dreptate, sărmana mamă, căci la șaisprezece ani, când am încălțat pentru prima dată pantofii de la Herșcu, purtam numărul 42, număr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul și malurile acestui pârâu cu apa limpede erau căptușite cu pietre cu margini rotunjite, acoperite de mușchi, pe care alunecam, noi, copii, care ne bălăceam în el desculți și dezbrăcați. Bojdeuca se părăginise de tot prin 1910. Acoperișul din partea dreaptă se prăbușise, pe casă și în odăi creșteau tufani de buruieni, iar ploaia și ninsoarea grăbeau degradarea ei. La poartă se mai găseau cei doi ulmi uriași. În
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Recitator 10: Ei au căzut cu fața la dușmani Dar nu sunt morți căci inima lor bate De dincolo de moarte și de ani De-a pururi pentru noi și libertate Ei au căzut luptând pentru cei mulți Pentru cei goi și cei desculți Zid au făcut din trupurile lor Pentru dreptatea noastă-a tuturor. I Eroii nu mor niciodată. II În noi sunt cei ce nu mai sunt III În noi și-n cei ce vor veni după noi. Recitator 11 Vă amintiți? Mureau
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise; nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț; și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am pomenit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor și trase căruța la marginea drumului. Alături era o poiană și o fântână. O fată desculță își spăla picioarele, apariție parcă de vis pe aceste ținuturi necunoscute cu văi adânci și dealuri uriașe. Se sui apoi lângă mine. Rămase câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici o substanță din moment ce nimeni nu-mi citise romanul. De altfel, nici unul nu mi-l ceruse să li-l dau. Era perfect! Nu făceam chiar nimic la minister, dar într-o zi mă pomenesc că primesc la lectură un manuscris intitulat Desculț, de Zaharia Stancu. Și ce să fac eu cu el? am întrebat. Nici nu știam că eram cenzor, că eram plătit- pentru asta. "Citește-l, mi-a spus o colegă și fă un referat. E de pe la voi de la țară". În
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
București. Înainte să plec se uitase discret la pantofii mei a căror talpă se desfăcuse. Eram veșnic cu picioarele ude, călcând prin lapoviță, dar eram învățat, când eram mic puteam să mă joc cu alți copii ore întregi prin zăpadă, desculț fără să-mi înghețe picioarele. "Îți trebuie, mi-a spus ca și când eu n-aș fi știut, iar dacă știam nu trebuia să mai ignor faptul, o pereche de pantofi noi. Și a adăugat după puțină gîndire: Ai putea să răcești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se afișeze public interdicțiile sus-amintite cu următoarele "povățuiri individuale": a) trupul să fie menținut la căldura potrivită, individul urmând să poarte pe pântec un brâu de flanelă sau de postav, să umble încălțat și cu ciorapi de lână și niciodată desculț; să nu se culce pe pământul gol, fără adăpost și înveliș; a nu se bea apă, vin sau alte băuturi reci după somn sau după o muncă grea, când omul era asudat, iar el nu trebuia să se depărteze prea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
într-o carcasă nouă, cu scaunele tapisate și unele noi, de plastic, cu perderele schimbate, ceea ce e o noutate, cu drumul rău, plin de gropi, ... cu ei. Mă duceam de la asfalt - acolo. În cealaltă parte, pe tărâmul unde pot umbla desculț, simțind inima pământului. Muream de dorința de a simți lutul ars de soare, lutul dătător de viață, între degetele picioarelor mele, sub tălpile mele, și de acolo să intre în toată ființa mea. Am tras aer în piept și am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
scurt copilul, continuând să își arate dințișorii. - Unde i-ai pus mămăiță? Hai zi... Copilul întinse micuța lui mână către grădină, arătând WC-ul. Își duse mâna la nas, își sterse imaginar mucii și lăsă capul în pământ. Privi piciorușele desculțe. Erau negre de praf. Alergase toată ziua. I-ar fi plăcut să simtă iar încălțările de la oraș, dar la țară, vara, era prea cald să le poată purta. Continua să își privească degețelele, unghiile mici care își făceau loc încet
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei, era împotriva grevei, dar nu mai scosese nici un cuvânt spre a-și arăta părerea din clipa în care Esposito îi spusese că în felul ăsta slujește interesele patronului. Acum stătea lângă poartă, îndesat și scurt în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă, păreau fără culoare, iar gura i se crispase, tristă, sub mustața stufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Vuiau parcă sirene, le auzea și nu le auzea, toată noaptea urlaseră, poate, anume pentru dânsa și nu le auzise. — Ai fost cuminte. Poți să te odihnești puțin, să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ochi galbeni, mirați. Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei grăbiți, desculți, dar nu se mai opri. În uliță îi auzi glasul murmurat și înțelese numai un cuvînt: "Dumnezeu..." Își făcu cruce cu evlavie, ridicând ochii în sus. Cerul era negru ca și pământul. Crucea însă îi aprinsese în suflet lumina încrederii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar luna, o cloșcă rotundă și grasă, 80Merge pe-a cerului aer moale ș-albastru și lasă Urmele de-aur a labelor ei strălucinde ca stele. Iar de a doua zi se scoală bătrânul și urcă Rarăul Numai în cămeșoiu, desculț și fără căciulă Și se scarpină-n cap - somnoros - uitîndu-se-n soare. {EminescuOpIV 200} EPIGRAME LA UN NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amici, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind, Dar să trăiești astfel, încît când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e firesc... destul și prea destul ți-i Acele mofturi scrise-n mii de coale Prin care răii pun la cale mulții. {EminescuOpIV 510} Și ți-ar plăcea s-amestici tot cu-a tale, Să vezi pe regi că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-a tale oale. 55. DE CE ÎN AL MEU SUFLET (1876) De ce în al meu suflet De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sacă, De ce mi-e ochiul mort? De ce pustiu mi-e capul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În tiranie, din orice cuvânt poate țâșni o spânzurătoare. La volanul istoriei ajung totuși prea mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ventilatorului, care nu mai avea de mult nici o gradație la o viteză mare, dar toate eforturile mele au fost inutile. Căldura depășea orice nivel de suportabilitate. Mi-am tras un șort pe mine, am | agățat un maiou în trecere și, desculț, am coborât la recepție, dacă poți numi recepție masa aia slinoasă, cu un registru tocit pe la colțuri, plin de pete, pe care se băteau milioane de muște mici africane pentru o repartiție cit mai aproape de picătura de grăsime, autoarea petei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din podul grajdului. Dimineața cu aburul ei fin de ceață, cu iarba încă udă de rouă, în care nu găseam lăcuste, și pe care alergam, fără frica albinelor, trîntore șa ele la ora aia, albine care ne înțepau zilnic picioarele desculțe, în care mărșăluiam același islaz, după-amiază, în soarele puternic al verii, unde parcă zumzetul lor făcea aerul să vibreze și să distorsioneze imaginea acelui colț de rai. Încep să cred în Dumnezeu? Pescuiam până dădea soarele. Făceam kilometri întregii pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
repere de bază erau: credința în Dumnezeu, cinstea, dreptatea, munca, dragostea față de copii și pământ, respectul față de bătrâni și față de semeni etc. Dacă un copil sau adult trebuia să meargă în sat, nu ieșea din curte cu picioarele nespălate (umblatul desculți era o practică generală), cu îmbrăcămintea murdară sau ruptă, cu alte cuvinte, fără să aibă o înfățișare cât de cât îngrijită. Ieșirea în sat, în văzul lumii, impunea o anumită preocupare față de felul în care te arăți celorlalți, argumentele fiind
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
uscat) care erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului, m-am încălțat cu opinci noi și obiele colorate. Îmbrăcat cu hăinuțe groase din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
surprinse la Hor o ciudată privire de milă. Hor îl întrebă: - Cum pot să umble pe jos atîta? M-am uitat la Mpunzi. Ca să-i spui câteva cuvinte care nici nu l-au prea ajutat, a străbătut jumătate din Atlantida, desculț, dezbrăcat și fără îndoială flămând. Aveți mulți oameni minunați pe pămînt! Ar săvârși minuni dacă ar ști cât știu preoții voștri și ar rămâne cu însușirile pe care le au! - Spune-mi, Hor, cum să-i ajut! strigă Auta în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ți-e frică și vrei numai să-ți râzi de mine? Omul străin vru să răspundă ceva, dar tăcu. - De unde ești tu, omule? îl mai întrebă o dată bătrânul. Omul se uită la bătrân; îi privi cămașa veche de cânepă, picioarele desculțe, se uită în ochii lui, apoi la cer. Grăi încet: - Din Babilon am venit... Chiar dacă am râs, nu te mai cred nebun. Tu n-ai ochi de nebun, nici de mincinos. E ceva care se ascunde în tine, chiar dacă nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]