3,056 matches
-
Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai atât, adăugă Père Joseph. iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași pe drumuri, după ce tribul s-a destrămat. — Ca să Încerce să compenseze nenorocirea pe care a adus-o irochezilor ? Întrebă Jan. Père Joseph se Încruntă. Chiar atunci bătrâna intră În cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea Adina Dabija 128 pierdută undeva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de jos, iar fratele său cu partea de sus. Dar amândoi și-au Întregit jumătĂțile de femeie cu oase de focă și de balenă, așa Încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia În două au destrămat și suflarea Spiritului PĂmântului, care transformase scoica În femeie. Și atunci totul a Început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și Însuși Spiritul PĂmântului s-a Împărțit În Apingaut și Aijunak, așa cum este și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu oase de focă și de balenă, așa Încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia În două au destrămat și suflarea Spiritului PĂmântului, care transformase scoica În femeie. Și atunci totul a Început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și Însuși Spiritul PĂmântului s-a Împărțit În Apingaut și Aijunak, așa cum este și astăzi. Profit de aplauzele spectatorilor ca să ies cât mai discret din sală, pe holul teatrului, unde mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și simțisem era forma sufletului, trebuie că această țesătură, dacă o uzezi prea mult, prin toate exercițiile de chintesențializare la care e supus pe pământ - topire, evaporare, condensare și câte or mai fi -, devine atât de subțire Încât se poate destrăma, m-am gândit atunci. Cu cât apa se amestecă mai des cu noroiul, cu atât exercițiul purificării devine mai costisitor pentru materie, astfel Încât, după câteva astfel de cicluri poate să nu mai rămână nimic, ca o țesătură care se slăbește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înăntru fărĂ să-mi dau măcar seama. Afară se lăsase deja Întunericul. m-am așezat la birou și am Închis ochii. Am lăsat caruselul din mintea mea să se Învârtă În voie, În timp ce orice sens sau căutare de sens se destrăma ca o bătaie de aripi. Fluidul care venea dinspre angalok spre mine devenise din ce În ce mai greu, aproape palpabil. După câteva respirații adânci, prin care m-am pătruns de el, am intrat Într-o stare de imponderabilitate În care contururile lucrurilor se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am început școala, îmi petreceam cele trei ore dintre venirea mea de la școală și sosirea alor mei de la serviciu cu ușa de la apartament larg deschisă. Atunci ființele cleioase se scurgeau pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ieftine. Stăteam în cada umplută cu apă fierbinte în timp ce el cânta la pianină. Zăceam în apă cu ochii închiși și mă întrebam unde se va rupe povestea. Din ce loc va ceda, în ce punct sensibil va începe să se destrame. Poate chiar de la pianină, al cărei cântec ne unea și ne despărțea în același timp, chiar în acea secundă ? Ce ar fi putut sta vreodată în calea iubirii noastre ? oricât mă străduiam, nu puteam găsi nimic care să nu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești în cap. Poveștile : mașinării
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai atât, adăugă Père Joseph. Iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași pe drumuri, după ce tribul s-a destrămat. — Ca să încerce să compenseze nenorocirea pe care a adus-o irochezilor ? întrebă Jan. Père Joseph se încruntă. Chiar atunci bătrâna intră în cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea pierdută undeva departe, părând că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de jos, iar fratele său cu partea de sus. Dar amândoi și-au întregit jumătățile de femeie cu oase de focă și de balenă, așa încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia în două au destrămat și suflarea Spiritului Pământului, care transformase scoica în femeie. Și atunci totul a început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și însuși Spiritul Pământului s-a împărțit în Apingaut și Aijunak, așa cum este și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu oase de focă și de balenă, așa încât acum erau pe lume două femei. Numai că atunci când au rupt femeia în două au destrămat și suflarea Spiritului Pământului, care transformase scoica în femeie. Și atunci totul a început să se destrame : soarele s-a desprins de lună, apa de pământ și însuși Spiritul Pământului s-a împărțit în Apingaut și Aijunak, așa cum este și astăzi. Profit de aplauzele spectatorilor ca să ies cât mai discret din sală, pe holul teatrului, unde mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și simțisem era forma sufletului, trebuie că această țesătură, dacă o uzezi prea mult, prin toate exercițiile de chintesențializare la care e supus pe pământ - topire, evaporare, condensare și câte or mai fi -, devine atât de subțire încât se poate destrăma, m-am gândit atunci. Cu cât apa se amestecă mai des cu noroiul, cu atât exercițiul purificării devine mai costisitor pentru materie, astfel încât, după câteva astfel de cicluri poate să nu mai rămână nimic, ca o țesătură care se slăbește
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
înăntru fără să-mi dau măcar seama. Afară se lăsase deja întunericul. m-am așezat la birou și am închis ochii. Am lăsat caruselul din mintea mea să se învârtă în voie, în timp ce orice sens sau căutare de sens se destrăma ca o bătaie de aripi. Fluidul care venea dinspre angalok spre mine devenise din ce în ce mai greu, aproape palpabil. După câteva respirații adânci, prin care m-am pătruns de el, am intrat într-o stare de imponderabilitate în care contururile lucrurilor se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Poezie și adevăr (II,2), ne spune: Nu ar fi bine să se permită a se facă glume cu numele meu, căci numele propriu al unui om nu este o pelerină ce se atârnă de el și care se poate destrăma sau rupe, ci un costum ce se mulează perfect, ca pielea însăși crescută cu și pe el, pe care nu poate s-o preceadă ca însăși definiția". Și, în ultimul rând, pentru a termina cu citatele, convin să transcriu aici
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
intensitate pînă la dispariție. De aceea se și spune că nu e decît un pas Între ruperea prieteniei și dușmănie. Înțelepciunea populară spune că e bine să nu știe nimeni unde te strînge ciubota. În funcție de caracterul persoanelor, atunci cînd se destramă o relație de prietenie, se poate Întîmpla ca fostul prieten să se folosească În sens negativ de anumite amănunte din viața ta pe care i leai destăinuit atunci cînd simțeai nevoia să fii ascultat și Înțeles de cineva. Trebuie să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
femeia nu vroia să aibă copii, și nici Thomas, atunci, nu era pregătit pentru așa ceva. Și nici mai tîrziu; niciodată. După tinerețea agitată, trăia o maturitate liniștită. Invidiată de unii, socotită model de alții. De cîteva zile, tihna se tot destrăma. Thomas fusese un ales. Nu al sorții, deși nu se putea spune că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai mult. Înalt, blond, bine clădit. Trăsături plăcute, bărbia - despicată - puțin cam mare, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
veritabil Big-Bang... mulțumiți de ei înșiși, avizi să fie văzuți, toți eroii acelui spectacol social și literar se agitau fără încetare. Grupuri de cîte trei, patru, cinci persoane se constituiau cu o rapiditate browniană și tot atît de repede se destrămau întrucît fiecare participant la joc dorea să trăiască experiența cît mai multor combinații posibile. Întotdeauna am fost un bun observator al lumii, un observator atent și răbdător. Dacă ar fi ca la sfîrșitul vieții mele să mi se dea un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se asigure lumii o bucată de pâine, ci trebuie să fie pâinea cea dreaptă, fruct al dreptății, al egalității și al drepturilor...!” Într-adevăr! Dar care dreptate? Care drepturi? Dacă mă gândesc la Lampedusa, acest vis al fericirii drepte se destramă cât ai clipi din ochi. Și nu se termină totul aici, deoarece am pus aceeași întrebare și unui preot, un preot în vârstă, de la țară, care, în satul unde era paroh, era mai important decât primarul și decât farmacistul deopotrivă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri ale salcâmilor se deslușiră. Balta putredă luci. Peste groapă trecură brabeți. Auziră lunecarea tăcută a gunoaielor pe rfpi. Cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară în depărtare. Un zgomot surd de căruțe zdroncăni pe drumul plin de praf. Veneau. Paraschiv simți cotul codoșului în mușchi. - Acum. Șinele de fier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele se potoliseră. Patru bărbați cărau cu pași măsurați lada de lemn, privind când și când la chipul lui Bică-Jumate, abia văzut sub seara cenușie. - Atârnă greu! spuse careva. Mulțimea se destramă. Femeile urcau cu greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub zaua lui neagră, și lungile mustăți ale lăcustei, și pielea albicioasă a rimelor grase, și culoarea ochilor de broscoi, și amestecul țarinei, și adâncimea cerului depărtat. Deasupra gropii, pluteau într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea putea să-și închipuie mai bine mările la fel de albastre și galioanele cuprinse de foc pe oceanele îndepărtate. Și, auzind din când în când nechezatul sălbatic al armăsarilor lui moș Leu, i se părea că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântă, că ne mănâncă lupii!... Ciolan se uită nedumerit la ceilalți, privi animalele și în cele din urmă începu cu voce spartă: Aseară li-am luat basma Astăzi te văd fără ea, Cine ți-o mai lua basma Să se destrame ca ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți. 339 Starostele își'pusese mâna pe piept și zicea cu ochii în ochii lui Neacșu: Aseară ți-am luat mărgele, Și-acuș te văd fără ele, Cine ți-o mai lua mărgele Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumnezeu nu trebuie văzut mai mult de o terapeutică în contra omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]