280,392 matches
-
totul alt orizont de așteptare, deschis unui cititor nou, eminamente urban, alienat de un mult mai rapid ritm existențial, pentru care experiențele nu mai pot surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
neînsemnat "animal de casă", iar denumirea științifică a insectei este musca domestica. O atenție mai mare va fi acordată muștelor abia cu 132 de ani mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară în ficțiunile franceze, simptomatică în același timp: pentru moartea "subiectelor mari", pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, în Loin d’Odile ( 1998): Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, în ceea ce numai din comoditate continuam să numesc viața mea, decît de o liotă de detalii vii [...] Nu mai aveam aproape deloc
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Georges Perec se va încumeta să reediteze proiectul flaubertian din Madame Bovary într-o variantă pentru "societatea de consum", cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala în apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, "omul fără însușiri", nici erou nici antierou. Un erou totuși, în felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu "ajutorul" exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, în occidentul impersonal, masificat și globalizat și numai în acest Occident singura vizuină a sinelui, unică vatră a întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această întîlnire devine în deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul dar asta pentru că trecutul e mort, "inutil", iar viitorul consubstanțial prezentului apartamentul rămîne singurul moderator-tampon în această apocalipsă cu atît mai tragică
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Ce înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu în care o experiență mai poate fi autentică apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este însă suficient dacă-i
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Dumitru, izvorâtorul de mir. Ba, pe popa Duhu ar fi fost în stare și să-l bată în piroane pe cruce, și să-l pună în podul bisericii spre păstrare... De când fusese gonit cu atâta tărăboi din biserică, popa Duhu devenise nervos. Altfel, nu se explică de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica prin faptul că atunci, după incident, luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
bine de rău, au înverzit, păsările cântă apolitic, automobilele scot fum gros pe țeava de eșapament. Nu am cursuri la universitate, așa că trebuie să fie cam unsprezece și jumătate dimineața, ora la care mă îndrept spre redacție. De când Timișoara a devenit o Hiroshimă a sistematizării (se schimbă țevile de canalizare și apă, se „reabilitează" străzi, se modernizează linii de tramvai, se scot și se plantează copaci, se seamănă iarbă), adică de vreo doi ani, zona în care locuiesc, mai norocoasă, a
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și clonă - feminin, în transpunerea engl. clone, devenit termen la modă și internațional) și calc semantic, deci adăugare conștientă a unui sens nou cuvîntului deja existent. Icoană ocupă în lexicul românesc un rol important: ca termen frecvent, cu sens fundamental religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
fundamental religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice și derivate. Fiind vorba de cuvinte cu origine comună ( grecescul eikon, imagine, stă și prin intermediar latin la originea echivalentelor din limbi occidentale, inclusiv a engl. icon; în română el a devenit icoană prin intermediar slavon) și cu sens înrudit (prin componenta vizuală), translațiile semantice se produc cu ușurință. Deși nu este atestat de DEX, și icon exista deja, ca termen de specialitate, în română: în limbajul semiotic și lingvistic ("fotografia este
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
citit. În plus, se degradează în ritm vioi relațile cu oamenii, cu autorii adică, veșnic nemulțumiț, văzînd mereu jumătatea goală a paharului, tot mai suspicioși, mai acaparatori, mai acuzatori. Dacă mai fac un an, doi critică de întîmpinare, cred că devin mizantrop absolut. Însă, una peste alta, revin: mă consum cu o fericire inconștientă și mă tulbură spectrul zilelor fără munci, telefoane, fără fugăreala după șapte iepuri deodată. Este o regenerare prin autocombustie." l Mașina inteligentă de citit și apoi de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeței care împarte grămăjoarele de păstârnac cui și cum are chef. Deși dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-și ascunde intențile barând accesul la istoria Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpățânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
tentă politică. Nu știu de ce vrea, cu orice preț, să-și lege numele de hoitul uneia din cele mai odioase instituți puiate de mintea bolnavă a unor sceleraț de la Răsărit. Ce interese îl determină la acest comportament provocator, ce poate deveni repede antinațonal, într-un moment în care România n-ar avea decât de câștigat din urmarea, punct cu punct și cu maximă rigurozitate, a cerințelor Occidentului? Întrebări naive, desigur. Dacă n-ar avea acest tip de aroganță, dacă n-ar
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau un exilat, chiar dacă exilul înseamnă o aventură în necunoscut. În memoria afectivă și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
pe placidul Gustaf, un om de afaceri suedez, stabilit și el definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte surprize. La Praga, Irene își reîntîlnește prietenele din tinerețe, de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
în tinerețe fusese îndrăgostită. Acesta nu o mai recunoaște, dar se preface a ști cine este, lăsîndu-se antrenat într-o scurtă și incandescentă aventură amoroasă, încheiată umilitor și amar pentru femeie. Josef este și el un emigrant stabilit în Danemarca, devenit om de afaceri, rămas văduv și reîntors pentru scurt timp la Praga pentru a-și recupera cîteva relicve materiale și sentimentale ale trecutului, între altele, și un jurnal. Josef își venerează mai intens soția după ce aceasta a murit și poartă
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
europene figura Emigrantului, a marelui Trădător sau Martir. Anul 1989 a scos de pe scenă personajul și astfel scrie Kundera „marele cineast al subconștientului colectiv a pus capăt uneia din cele mai originale producții ale sale, cea a viselor emigrației". Timpul devine „o imensă mătură invizibilă care de mii de ani transformă, desfigurează și șterge peisajele". Mișcările acestei „mături" s-au accelerat în ultima perioadă așa încît autorul se întreabă dacă astăzi Odissea ar mai putea fi concepută și dacă epopeea reîntoarcerii
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
patrie în sensul nobil și sentimental al cuvîntului, consideră Kundera, este legată de scurtimea relativă a vieții noastre, care ne oferă un prea zgîrcit răgaz pentru a ne putea atașa de o altă țară (sau țări) și de alte limbi. Devine astfel limpede că ultimul roman al lui Milan Kundera este, în pofida aparențelor, unul fundamental autobiografic. În jurnalul său Ușa interzisă, Gabriel Liiceanu descrie întîlnirea avută la Paris cu Milan Kundera. Am recitit fragmentul descoperind o nouă poartă de acces la
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria. Personajul principal din spectacolul care a
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
și ceea ce simte el că este există simultan în cele mai bune momente ale scenariului dramatic (restructurînd proza cu abilitate) întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
liberă, 3875, 2002; JN = Jurnalul național, 3003, 3013, 2003, L = Libertatea, 3843, 3854, 2003) confirmă în primul rînd ceea ce ni se părea chiar pe la începutul anului 2000 o vagă tendință stilistică, de alegere lexicală persuasivă: triumful inteligenței. Adjectivul inteligent a devenit un epitet tipic al ofertelor de serviciu: transferat de la indivizi "selectăm persoane inteligente" (L 3843), "persoane inteligente, seriozitate" (JN 3013) - la tipul de muncă, nedefinit mai îndeaproape - "activitate inteligentă", "activitate inteligentă, excelent plătită" ( EZ 3345, L 3843); cuvîntul apare adesea
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
cinic, zice: spune-mi cine se răscoală - categoria socială, adică, plus eventual vârsta și-ți voi spune ce șansă are răscoala în chestiune. Zis și făcut. La ruși, când cu daravera, fostele pionere zeloase, constituind prima generație a revoluției izbutite, deveniră cu timpul niște... Nici un fel de feminitate. Va trebui să vină iar capitalismul Sau comsomoliștii de pe atunci niște prăpădiți de moșnegi, ajunseră niște zurbagii și ei încă. Impotență totală. Bine nu o duseseră ei niciodată, dar măcar fusese un ideal
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
computer în care aceștia erau prezentați ca niște căutători de lumi paralele, inși care vor să fugă astfel de și din realitatea cotidiană, ceea ce e fals. Scriu asta în oarecare cunoștință de cauză. Probabil că acest sport mai aparte va deveni în cîțiva ani unul dintre cele mai populare din lume. Un sport care, cel puțin deocamdată, presupune și comunicare între competitori, nu numai "confruntare". E un sport fără public și fără arbitri și sper că va rămâne așa. Finala din
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
Gheorghe Grigurcu Dificilă, rece, uneori scrîșnitoare, rebarbativă, scriitura lui Vasile Dan trădează o obsesie. O obsesie benefică, cea a copilăriei. Copilăria freamătă în subtextul d-sale precum apa unui rîu sub o pojghiță de gheață. Poezia devine un mijloc de-a o conserva, de-a o perpetua în chipul său special, trecînd-o într-un registru de semne, de sugestii, de ideograme morale, adică proiectînd-o într-o lume paralelă. Sub condeiul înfiorat de-un regret contras, de-o
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
patetismului are ecouri grave în adîncul ființei scriptice care posedă propriul său patetism, secund, însă care n-ar putea exista fără patetismul subînțeles al ființei. E un transfer compensator. Cu cît ființa pare mai detașată, mai resignată, cu atît textul devine mai expresiv în contul ființei puse în paranteză. Miezul emoțional e ascuns în gogoașa de mătase a formei, presupus ca un alibi al acesteia: "s-a topit sarea zilei în ochi/ praful nopții cenușa literelor/ pe hîrtie/ (abia de îți
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]