4,964 matches
-
la început constituia doar un mijloc. Ea a devenit un nou motiv, unul predominant ce și-a câștigat o deplină autonomie. f. Observațiile de mai sus ne dau câteva repere importante privind formarea sentimentelor, fără a clarifica deplin mecanismul, perpetua devenire, complicare a afectivității. În orice caz se vădește că formarea sentimentelor este un proces asociativ, care are o slabă legătură cu dezvoltarea intelectuală. Ceea ce convinge un interlocutor, ceea ce îi câștigă adeziunea nu este atât logica unor argumente, cât atitudinea vorbitorului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
același timp condusă de o minoritate care nu se identifică pe deplin cu niciuna dintre clasele ei. În schimb, pe un plan metateoretic, diferența este importantă. Avem de-a face cu două sensibilități radical opuse. Pentru teoreticienii luptei de clasă, devenirea istorică este purtătoarea unei promisiuni de domolire a istoriei, într-o societate reconciliată cu ea însăși. Astfel, suntem în fața unei viziuni fundamental optimiste a viitorului omenirii, bazată pe ideea de progres. În comparație cu ea, teoriile elitelor apar chiar de la început pesimiste
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un element de legitimitate care nu poate apărea decât dintr-o acceptare cel puțin tacită a dominației de către dominați. Privirea aparent dezabuzată (dar, mai ales, profund realistă și lucidă) pe care o aruncă teoreticienii elitelor asupra ordinii sociale și asupra devenirii ei are incontestabile afinități cu curentul formalist din sociologie. În această optică, moștenită de la Georg Simmel, ne este posibil să degajăm elemente formale sau structurale care sunt tot atâtea constrângeri pentru acțiunea umană, oricare ar fi obiectivele actorilor. Modalitățile de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În situații limită: suicidul, riscul mortal, sadismul ............................ 245 Modelele - inductoare ale atitudinii ......................................................................... 246 Destin, fatalitate - liber arbitru; cauză - efect; necesitate - Întîmplare; ghinion - șansă/noroc ....................................................................................... 247 Memoria, devenirea, timpul ........................................................................... 257 Politica, statul, puterea ................................................................................. 268 Civilizație și cultură ................................................................................................... 271 Familia, căsnicia; părinți - copii ...................................................................... 274 Persoana și universul valorilor spirituale ................................................................ 277 Legi, justiție, autoritate ..................................................................................... 280 Muncă, profesiune, vocație ................................................................................. 283 Ereditate - experiență de viață ............................................................................ 285 Om, umanitate, umanism ................................................................................................... 287 Arta conversației
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”). A te Îmbogăți mereu În gînd Înseamnă, de fapt, să poți să dobîndești o perspectivă asupra devenirii tale În lume, În existență. Este fixată În Întreaga Înțelepciune din viață a lumii convingerea că nu poate fi nimic mai frumos În existența umană ca faptul de a reuși să ne formăm tot mai mult În ideea sentimentului social
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai multe calități decît crede, dar numai succesul le pune În valoare.” (Marguerite Yourcenar) Însă, cum ne-am putea pune În situație de succes? Un răspuns la această Întrebare esențială ni-l dă G.B. Shaw: „Îmi place starea de continuă devenire, să am un țel față În față și nu Înapoi”. * „În arenele vieții nu există biruinți definitive.” (P. Emmanuel) Deoarece, pe de o parte: „SÎnt succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță” (N. Iorga), iar pe de altă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atît de limitele raționale ale personalității căreia Îi aparțin cît și de sensibilitatea, vanitățile și prejudecățile acesteia. De aceea, adevărul este În lumea umană, un adevăr relativ. Pentru a fi unul absolut, adevărul ar trebui nu numai să neglijeze mișcarea, devenirea, ci și să fie complet desubiectivizat, adică eliberat de orice contribuție a umanului. Într-o oarecare măsură, doar cunoașterea senzorială - care este directă, nemediată de sistemul personalității și de influențele culturale - poate satisface cerința unei cunoașteri obiective, neutre, imparțiale. Totuși
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
liniștită, singura care luminează. * „Primesc să fiu Învins de toți numai să fie soarta Învinsă de mine.” (L.A. Seneca) CÎnd ți-ai Înțeles destinul (adică propriile posibilități/capacități sufletești), de fapt l-ai Învins, deoarece astfel ți-ai prefigurat căile devenirii tale spirituale. „Noi știm ce sîntem, dar nu știm ce am putea deveni.” (W. shakesperae) Aceasta, pentru că efectele „Întîmplării”, ale neprevăzutului, nu le putem controla, oricît de prevăzători am fi. Iată un exemplu care poate avea nu numai o valoare
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
totul e Dumnezeu. Acest panteism reduce la neant morala, el anihilează valorile și anulează viciile și virtuțile. Consecința logică: tot ce se întâmplă se întâmplă dincolo de bine și de rău, într-o logică pe care Nietzsche o va boteza „inocența devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului, alții - sărăcia; ici e înălțată în slăvi lipsa oricăror bunuri, colo austeritatea. Dar, de fiecare dată, este vorba de pregătirea accesului la o stare nouă: cea a perfecțiunii spiritualului, inaccesibil de-acum răului, greșelii, păcatului, căinței
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceva rău. Numai invenția monoteistă a liberului arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în înfăptuirea oarbă a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chiar, căci atunci plăcerea e înzecită... Astfel, spiritul subtil, epuizat în asceză, generează perfecțiune și lasă departe în urmă spiritul grosier în care zac cea mai mare parte dintre oameni. XV JOHANNES HARTMANN D’AMTMANSTETT și „adevărata beatitudine” 1. Inocența devenirii. Cunoscut și sub numele de Jean Țesătorul, acest adept al Spiritului Liber compare în fața inchizitorului la Erfurt, pe data de 26 decembrie 1367. Nu cunoaștem amănunte, dar această întâlnire cu furnizorul rugurilor numit de papa Urban al V-lea, prieten
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate și din cauza unui nou proces. Unul în plus. Alte vreo patruzeci l-au adus pe Jean Țesătorul la bară. Textul interogatoriului s-a păstrat integral. Panteismul hedonist al adepților Spiritului Liber presupune ceea ce Nietzsche va numi mai târziu inocența devenirii: într-adevăr, cum să-ți închipuiești că necesitatea triumfă pretutindeni și că poți fi considerat vinovat de ceea ce decide ea luându-ne pe noi ca ostatici? Creștinismul oficial pleacă de la principiul că, pentru a pedepsi, a-ți fundamenta deplinele puteri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liber spulberă aceste elucubrații. Când inchizitorul dominican flancat de notari î!) îl interoghează pe acuzat, el îl întreabă în ce constă Spiritul Liber. Răspuns: în sfârșitul mustrărilor de cuget. Altfel spus: în abolirea păcatului și a oricărei posibilități a păcatului. Devenirea impecabilă, identificarea și chiar identitatea cu Dumnezeu. Cel Perfect poate întreprinde în mod legitim tot ceea ce-i asigură plăcerea, afirmă Jean în fața oamenilor Bisericii aflați în cârdășie cu cei bogați... 2. Noi sadieni. După modelul lui Jan din Brno care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
paranteză fie spus, eu formulez aici ideea că numeroase din tezele lui Nietzsche asupra panteismului forței - numită de el voința de putere -, triumful integral al necesității, inexistența liberului arbitru, înscrierea oricărei realități dincolo de bine și de rău, deci, inductiv, inocența devenirii, recuzarea lumilor din spatele realității și apelul la atașamentul față de pământ, la imanență deci, ca și numeroase alte poziționări filosofice, pot proveni din Spiritul Liber. Nu că autorul lucrării Știința voioasă ar fi avut acces direct la autori și la tezele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a te bucura de momentul prezent este de-ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din nefericire, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există, e dovada că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul, cât și devenirea, spre deosebire de animalul incapabil să se desprindă de clipa prezentă, cu care discipolii din Cirene au fost atât de frecvent asemănați. Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din Grădină, avem dovada unei școli care nu se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să dorim o mântuire ori să ne temem de o damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu e o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
încă un rol destul de important în sistem. Este cazul Spaniei în secolul al XVII-lea sau al Rusiei în perioada interbelică; puteri aflate în zona periferică și care se află într-o poziție ascendentă - este vorba despre Mari Puteri în devenire, în ascensiune. Sunt puteri care încearcă să-și maximizeze puterea în sistemul internațional. Este cazul Statelor Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea, al Japoniei de la începutul secolului XX sau al Chinei din zilele noastre. puterile regionale, subsistemice - puteri ale căror
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poată percepe în mod pozitiv în vederea integrării psihosociale. Procesul terapeutic se bazează pe observarea modului de viață al clientului (cutume, credințe, valori, gradul de acceptare sau neacceptare a propriului corp etc.). Se consideră că ființa umană este o entitate în devenire, de aceea are responsabilitatea construirii destinului, este o ființă perfectibilă, aflată într-un proces continuu de autoconstrucție, autodevenire, autodefinire. Scopul principal al terapiei este conștientizarea, abilitatea de a accepta ceea ce există aici și acum. Clienții sunt puși să exploreze ceea ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens și în anumite cazuri nu e ilegitim a se vorbi chiar de civilizație primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu în fața devenirii istorice. Există civilizații primitive de tip urban, după cum există o civilizație rurală. (De pildă, Moromeții lui Marin Preda sunt plasați într-un cadru cu o structură în fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și Mal = semn; decit semn pentru gândire). Așadar, monumentul înseamnă un avertisment, o invitație la reflexiune, la reculegere, deci o oprire, o epohé. Într-un sens, monumentul contrazice natura: el se instaurează în peisaj printr-un act de autoritate, suspendând devenirea și impunându-și amprenta în spațiu. (Toate satele au monumente: troițe, biserici, cimitire.) Monumentul își arogă spațiul pe o anumită rază de întindere; el generează o arie monumentală, în care totul, spațiu și obiecte, îi îndură dominația. De aceea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aceea mai multe monumente nu pot coexista prea apropiat: ariile lor monumentale interferându-se, se neutralizează mutual: Cei șapte cetățeni din Calais ai lui Rodin nefiind un monument unitar, ci un grup de monumente, suferă de acest efect. Monumentul, suspendând devenirea, nu poate fi afectat de nimic tranzitoriu: plastica monumentală nu admite nici pitoresc, nici psihologie. Un portret monumental, de pildă al lui Federigo Montefeltro de Piero de la Francesca, exprimă un suflet al imaginii, nu sufletul modelului. Autoportretul lui Rembrandt nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
natural, iar spectacolul ei capătă atunci o tristețe care derivă tocmai din injuria deriziunii. De aceea, în artă, pentru a crea un comic perfect, el trebuie menținut într-o suspensie a fluxului vieții, trebuie izolat de tot ce e trecere, devenire, durată. Arta comică înseamnă negarea tranzitorietății momentului și ridicarea acestuia la un nivel inalterabil și definitiv. Tot de aceea comicul perfect nu se poate obține decât în teatru sau în scrieri comprimate la extrem, de genul „momente și schițe”. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
viața în curgerea ei. În Tristram Shandy sau în romanele lui Dickens, comicul alternează cu sentimentalitatea, iar la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de intervenție a omului asupra naturii (și deci și asupra societății). Noțiunea de praxis, pe care o postulează marxismul, ca element filozofic constitutiv al concepției sale, obligă la o filozofie activă, exclude chietudinea și fatalismul, chiar dacă afirmă caracterul legic al devenirii istorice. Într-un sens, ideea că libertatea e necesitatea înțeleasă poate fi considerată un „amor fati”, dar este acel caz de „fatum” pe care ți-l faci, adică trebuie să discerni dintre virtualități pe cea mai pozitivă, pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]