2,113 matches
-
să vezi cât rezist; sunt piatră, copac, răsărit sau floare, dar mai presus decât toate, sunt izvor din om! Arsița Ochii...ochii aceia ca de lup, îmi străpung retinelele ochilor ca un laser vor să ajungă la inimă să-mi devoreze toate sentimentele... Iubitule, nu lăsa lipitorile să se apropie de mine; simt că mă sufoc, nu mai am aer. Umezește-mi buzele cu un sărut și construiește un by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
reîntoarcă strângându-se brusc în nelumea neflăcării ei. Da spuse focul ăsta era Satelitu. Numai că nu ne-a dat putere ca să trăim, fie pentru că trebuia să stea ascuns, fie pentru că untura de porc îl apăra. Ce l-am fi devorat, dar ne opreau focurile din sufletul lui, mai fierbinți decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu mai știai care e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încăpere începe să fie ceață, plecați și sigilați ușa după voi! S-ar putea să fim ținta atacurilor biochimice! Cum a terminat de vorbit, s-a repezit înapoi în sală și l-a scutit de chinuri pe sărmanul care era devorat fără șanse de a fi salvat. Sunetul împușcăturii încă dăinuia în încăpere când închise ușa. Stătu încremenit câteva secunde, apoi se duse până la baie să se spele de sângele închegat. Rana nu era adâncă. Cât noroc! Ființa, contrar obiceiului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca niște pumnale. Era așa cuprins de sentiment încât se credea din aceeași specie cu Vagabonzii. Și nici nu era departe de adevăr, pentru că o parte din genele Împăratului alcătuiau baza genetică a acestora. Vroia să-l muște, să-l devoreze, să-l sfâșie, să-l rănească și să-l țină în agonie o eternitate! Dar își dădea seama că era deja prea târziu pentru asta. Govar se lăsă greu în tăișul sabiei, închise ochii surprinși și respirația-i sacadată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea sau dacă să-și continue drumul, pentru că nu mai avea victime pe care să le devoreze. Realizând cine e de vină că ținta ei prioritară fugi, într-o clipă se aruncă asupra celor cinci tancuri și le învălui în mantia ei albă lăptoasă, condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venit de la Africa, noutatea de acolo a venit, de la cea mai îndepărtată civilizație. Peste ani, orașul îl adoptase și se mândrea cu el, lumea orașelor îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur, băietul învățătoarei îți putea recita pe teme: despre Olt, vreți poezii despre Olt?, păi, să începem cu Octavian Goga, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Doar așa, ca să văd și eu cum e... — ... Întâlnirea romantică perfectă ar Începe cu apariția, ca prin minune, a unei șampanii pe masă... — ... pur și simplu am clacat și mi-am cumpărat o cutie imensă de Înghețată Häagen-Dazs și am devorat-o pe toată, și Lissy habar n-a avut... Nu mai sunt atentă la nimic din jurul meu. Pentru mine, lumea nu mai Înseamnă decât străinul de lângă mine, eu și gura mea, care Îmi revarsă cele mai intime gânduri și secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că nu-i vede. Sau dacă-i vede, o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea sila este un sentiment justificat, despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bun și așa ne despărțim. Imi continui drumul spre Ceriale, Albenga și apoi Alassio. La Ceriale, zona pentru turiști este de o frumusețe rară. La Albenga mă așez pe o bordură la marginea unei piețe cu fructe și legume și devorez un pepene galben, în spatele unei tarabe unde se vând flori, dar vânzătorul își vede de ale sale și nu mă ia în seamă. Cât de gustoase sunt fructele când ți-e foame și sete! Cred că mulți dintre noi suntem
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Mâinile i-au trădat! Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că aceste clipe mirifice nu se mai Întorc. Erau... Au făcut poza de final. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
existenței. Cum să rezolvi o problemă de o asemenea amploare dacă nu faci parte din „Cosa Nostra”, acești mafioți care jefuiesc bunurile țării fără urmă de teamă. .... Singurătatea și-a ridicat Ziduri foarte Înalte, gata să mă sufoce, să mă devoreze! M-am apucat de scris Într-un ritm de care nu mă știam În stare (Între viață și moarte), În acelasi timp, citind și multă poezie, critică literară, filozofie. Dostoievski afirma undeva ; " tot ce nu este scris n-a existat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gesturi gândurile. Mâna ne ajută să creăm arta. Mâna ne ajută să ne conectăm la ceilalți. Mâna este un puternic simbol al puterii și energiei În interacțiunea dintre oameni.” Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Impsibil! Întreaga făptură le era cuprinsă de freamăt, de gânduri ce purtau În structura cea mai fină - sunetele silențioase ale destinului. Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( Într-o mică măsură) acestui eveniment ( aparent simplu) pentru cei neimplicați Într-o astfel de poveste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tău? Brad îmi zâmbește, dar eu nu-i zâmbesc, pentru că nu-mi pot ridica privirea de la pozele cu Ben. Nu mai zic nimic și mă duc doar în dormitor și mă arunc pe pat, încercând să nu mai tremur, în timp ce devorez fiecare cuvânt în parte. Nu prea sunt eu sigură cum reușesc să mă temperez, dar în cele din urmă reușesc, și rezist chiar și chemării de a pune mâna pe telefon, ca s-o sun pe Geraldine. Nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sadie cea sadică. Acum că știe că ești dependentă de droguri, poți să mănânci cât vrei. Am tresărit la faza cu „ești dependentă de droguri“, dar imediat pasiunea mea pentru cartofi prăjiți a preluat controlul și am început să-i devorez. Am pus pe mine șase kilograme jumate de când am venit aici, a adăugat Clarence. Am simțit cum mi se strânge inima, iar mâna cu furculița încărcată cu cartofi mi s-a oprit la jumătatea drumului, înainte de a fi apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de panică s-a mai diminuat. Chipsurile m-au făcut să mă simt mult mai bine. Neil mi le donase după ce aflase că sunt trimisă la culcare mai devreme. Nu intenționasem să mănânc decât câteva, dar am sfârșit prin a devora toată cutia. Nu pot să închid un ochi dacă am în casă o cutie deschisă cu chipsuri delicioase. Aș fi dat orice pentru niște somnifere. Sau niște Valium. Orice ar fi putut să-mi mai domolească neliniștea aceea îngrozitoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea femeia asta senzația că știe atât de multe despre situația mea? m-am întrebat. Nu era decât o nenorocită de asistentă. Care nu era bună decât să înfigă termometre în popourile pacienților! 25tc "25" în clipa în care am devorat și ultimul Club Milk din rezerva lui Celine, ceilalți pacienți au ieșit și ei de la terapia de grup. Venise vremea să revin cu picioarele pe pământ. Când am ajuns în sala de mese, somnoroasă din cauza șocului și a zahărului, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-am dat seama că mai voiam. Mai multă! MULT MAI MULTĂ CIOCOLATĂ! De ce nu? m-am întrebat. E destulă. Și, oricum, Margaret nici nu vrea oul. Nu se poate, mă gândeam eu. O să mă omoare! Ba se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi. Vecinii ne-au oferit adăpost și ceai, dar mama a zis că ar fi mai bine să stăm unde eram. Așa că doamna Evans ne-a trimis un platou cu sandviciuri cu banane, pe care Claire și Margaret le-au devorat entuziasmate, stând pe iarbă. Eu n-am putut să înghit nimic. Mă decisesem să nu mai mănânc nimic niciodată. Și mai cu seamă ouă de Paște. Oamenii care treceau în sus și-n jos pe stradă, întorcându-se de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu știusem cum o să reușesc să supraviețuiesc până în seara următoare. — I-ar părea foarte rău să rateze o piesă de teatru. Mai ales atunci când îl cunoaște pe fratele uneia dintre actrițele din distribuție. Telefonul a sunat, iar Brigit l-a devorat. — Alo, a zis ea nerăbdătoare. A, tu erai! Ce vrei? Păi, zi-mi ce vrei să-i spui și-o să-i transmit. Brigit s-a întors cu fața la mine. —E Luke, m-a anunțat ea. Zice să-ți spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
teamă. Se pare însă că nu un venetic e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am însurat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]