2,000 matches
-
rău că n-o să lucrăm împreună pe acest proiect, dar sper că vom găsi un altul foarte curând. Cele mai bune urări, C. Offf! Muncisem foarte mult ca să-l ajut pe Nicholas să-și dezvolte firul narativ și eram foarte dezamăgită gândindu-mă că nu voi avea plăcerea să mă ocup de cartea lui până la final. Dar înțelegeam decizia lui Courtney. Amândoi îmi oferiseră timp mai mult decât suficient ca să vin cu o contraofertă, dar, din păcate, eu păream să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș fi mirat să nu fi fost așa, zice Dendé. — Trebuia să-mi iau mai multe precauții, spune Roja, am fost un naiv să am încredere în toată lumea. Ar fi fost o minune să meargă totul strună, fiecare să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și teoria fără practică. Este trist să ne gândim la modul în care oamenii au „experimentat” regimul alimentar sau exercițiile fizice sau helioterapia sau orice mai este la modă în materie de sănătate și s-au îndepărtat de aceste practici dezamăgiți amarnic de lipsa de rezultate, respingând, în cele din urmă, întregul domeniu al terapiei naturale pentru sănătate și revenind cu o nouă pasiune la vechile lor obiceiuri, convenționeale și autodistructive. În ao, nu există jumătăți de măsură: este fie „până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam așa e, Încuviință Gheretă În sinea lui pe când Încerca să se apropie de Zegrea și Horacsek, cu cât mai puțină osteneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó Tamás Húnór, Înduioșat de liniștea spre care se va Îndrepta și el cu voia Domnului. Asta dacă nu cumva va fi repartizat cine știe unde, În celălalt „Sector”, unde lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Los Angeles și sunați-o și pe fosta mea soție, Alice Carstairs Roach, la San Francisco, la numărul CR-1786. Cu ochii fixați pe Roach, am rugat: — Puteți verifica, vă rog, datele astea, domnule director? Patchett ieși. Roach spuse: — Păreți dezamăgit. — Bravo, Willis! Acum povestește-mi despre tine, Dulange și Elizabeth Short. — Veți informa Comisia pentru Eliberări Condiționate că am cooperat cu dumneavoastră? — Nu, dar dacă nu îmi spui, o să-l pun pe procurorul districtual din Los Angeles să te acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nevoia să dea o nouă turnură discuției. — Drept să vă spun, mă cam plictisesc cu voi, roboții, răspunse Getta 2. Aș vrea, dacă tot povestim, să întâlnesc și eu un om. Apropo, oamenii de pe Terra cum sunt? — Ei, oamenii!... făcu dezamăgit Felix S 23. Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în stil egiptean”, mi-a șoptit. Bilha și Zilpa ne-au făcut cu mâna, dar Lea nu se vedea pe nicăieri și noi am plecat cu mesagera. Când am intrat pentru prima dată pe porțile orașului, am fost grozav de dezamăgită. Străzile erau mai mici și mai murdare decât îmi imaginasem. Mirosul era o combinație insuportabilă de fructe putrezite și excremente umane. Mergeam prea repede ca să pot vedea ceva înăuntrul cocioabelor întunecate, dar după zgomote și după miros îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. Își zicea probabil: „Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost”. Dar nu rezista să mă lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi lase colivia?” De data aceasta se referea la mine, dându-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. „De ce n-o furi?” l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-a privit cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajuns la palat, am vorbit cu el și nu l-au ucis, dar e în casa robilor... deocamdată nu știu cum să-l ajut să plece. - Zeii aceștia nu vor? - Nu pot nici ei, Mai-Baka, pentru că nu sunt zei! Mai-Baka îl privi dezamăgit. Dar în mintea lui Auta se schimba ceva. Răspundea la întrebări, însă chiar și arcașul văzu că se gândește la altceva. Și deodată Auta sări în picioare și-l îmbrățișa pe Mai-Baka. Arcașul la început se sperie. - Mai-Baka! strigă Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu speranța vagă de a se lăsa prins sau fermecat, Întorcându-se acasă invariabil dezamăgit, uneori chiar Înainte de sfârșitul piesei. Se Întâmplase să fie la Paris, În decembrie 1888, reînnoind fericit cunoștința cu stilul mai sofisticat al divertismentului dramatic practicat aici, când primi o scrisoare de la un actor și director de companie teatrală, englezul Edward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce amabil din partea ta, zise ea, vizibil dezamăgită. Henry nu-și imagina cum ar fi putut colabora cu cineva În scrierea de proză, era un proces prea intim și prea personal; dar În montarea oricărei piese de teatru exista, inevitabil, un element de colaborare care făcea ca parteneriatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier. Nu prea eram În apele mele În seara aia. — Erai bolnav, Kiki, spuse Emma, și ar fi trebuit să stai În pat. Dar a făcut efortul - continuă ea, Întorcându-se spre Henry - pentru că, altfel, lumea ar fi fost foarte dezamăgită. — Și ai ținut și un discurs după lăsarea cortinei? Întrebă el. — Da, dar nici pe ăsta nu mi-l amintesc. — A ținut un discurs foarte frumos, spuse Emma, loială, În care o lăuda pe Dorothea Baird și Îi mulțumea domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Închiriat și primi un răspuns decurajant. Casa Îi aparținea domnului Francis Bellingham, fost bancher și primar al orașului Rye, care o ocupa Împreună cu soția și fiul lui, și se presupunea că, după moartea părinților, fiul avea să devină proprietar. Dezamăgit, Îi lăsă totuși fierarului numele și adresa, rugând insistent să fie anunțat dacă, pe neașteptate, casa devenea disponibilă În viitor. Perioada de Închiriere a căsuței de la Point Hill expira la finele lui iulie și nu o putu extinde, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să se Întoarcă la Rye, dar nici căsuța din Point Hill, nici vicariatul nu erau libere și nu avea energie pentru a căuta o alternativă, cu posibilitatea de a rămâne dezamăgit de ceea ce găsea. Se duse pentru scurt timp la Torquay și Osborne se arătă la fel de agreabil ca Întotdeauna; dar orașul nu avea de oferit nimic nou, la fel ca și conversația lui Norris. Scăpă de Jubileu În ultima clipă plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am hotărât să nu suflu nici un cuvânt cu condiția să nu mai ia niciodată droguri și să-i spună el lui taică-su, atunci când o să considere că-i momentul potrivit. Alison a țâțâit din buze și-a arborat o mină dezamăgită. — Ești sigură că e bine așa? Nu știu. Dar m-am gândit bine și-am considerat că asta e ocazia ideală pentru ca Jake să-și asume responsabilitatea pentru faptele lui, adică primul pas spre scara care duce către maturitate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăla, atunci mergeam cu tine fără să clipesc. Dar să bat Vietnamul pe o bicicletă pentru doi? Hai să spunem că sunt mai multe șanse ca Dale Winton s-o găsească pe femeia potrivită 1. —Ei, atunci... Susan părea ușor dezamăgită. —A fost doar o idee. Trebuie s-o șterg. Vorbim curând. Femeia i-a trimis o sărutare Fionei peste masă și-a plecat grăbită din cafenea. A coborât scările către parter, fără să dea atenție oamenilor care treceau pe lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona și i-a zâmbit larg. — Totul o să fie bine. Doctorul a ridicat o mână în chip de avertizare. Nu vă grăbiți. Mai e încă mult până să spunem că totul o să fie bine. —Cum adică? Nick era, din nou, dezamăgit. Păi, acum o monitorizăm ca să ne asigurăm că presiunea intracraniană nu crește. Susan a suferit un traumatism cranian sever și până când nu-și revine nu putem să fim siguri dacă n-a suferit și vreo vătămare cerebrală. Dar vestea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că tânjesc. Julia nu le înțelegea. Ei i se părea că gesturile respective erau mai curând teatrale și fără sens. S-a ridicat deci în capul oaselor. —Iartă-mă, iubitule, dar părul tău de pe piept mă gâdilă. — A! James părea dezamăgit. — Nu știam că ești alergică. —De obicei nu sunt. Julia s-a întins și-a mai luat o gură din șampania pe care o turnase mai devreme în pahare. Orice era preferabil îmbrățișărilor post-coitale. Deci despre ce vrei să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pășească afară și totul ar fi fost bine. Să controlezi Dimensiunile era ușor dacă știai ce faci, își spuse cu îngâmfare Vultur-în-Zbor. I se păru chiar că zărește o privire plină de respect în ochii domnului Jones. Gorful se simțea dezamăgit. Se legase de sinele lui Vultur-în-Zbor, folosind tehnica parazită prin intermediul căreia comunicau gorfii, și se așteptase la un lung și plăcut proces de trecere prin Endimiunse, adică la cel mai plăcut lucru după Jocul Divin. Dar iată că Vultur-în-Zbor dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a declamat Moonshy. Va veni și vremea aceea atunci când muncitorii vor fi educați politic. Accentele îi trădau cuvintele. Era sigur pe atitudinile sale pentru că nu urma să ajungă niciodată la finalitatea lor logică. Vultur-în-Zbor s-a scuzat și a plecat dezamăgit. Se lăsa seara când Vultur-în-Zbor a văzut-o din nou pe Prepelicar. Și nu era o halucinație, nu era ceva care să poată fi explicat prin vreo formă de înșelare a vederii. Era ea, sora și mama substitut, Prepelicarul însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]