1,915 matches
-
sus a fost extrasă din Wilson 1869: 215-221, 229, 251, 254, 261-263, 285, 302, 303, 312-313, 315). C. F. Yonge (1906: 186), pe de altă parte, evaluează cauzele deciziei lui Chatterton de a se sinucide ca fiind "singurătatea și ambițiile dezamăgite". În anul precedent el meditase în scris asupra morții astfel: De vreme ce o dată doar putem muri, ce mai contează De-i funia sau jartiera, otravă sau pistol sau sabia, Boleșniță lin nimicindu-te sau brusca spargere A valvei cei arteriale din
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
anii ’70-’80 ai secolului trecut, grupează câteva personaje și detașează un protagonist, tânărul inginer Octavian Vâlcu. Tensiunea rezultă din contrastul între mediocritate și o anume inadaptare, frapantă mai cu seamă la personajul central. Acesta își părăsește condiția de soț dezamăgit și de om lipsit de vocație profesională pentru o viață marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
pas cu pas. Nu-l pot prinde în greșeală pe Iluminatul desăvârșit, Cel care se apără de orice. Sunt ca pasărea care zboară după o piatră, crezând că a găsit ceva bun de mâncat și care, negăsind nimic, pleacă. La fel de dezamăgit ca pasărea ce s-a repezit la o piatră îl părăsesc eu pe Gautama”. Într-adevăr Măra se retrage înainte de sosirea dimineții, iar Marele Atotvăzător, „lipsit de praful pasiunii, victorios asupra tristeții întunericului”, folosindu-și capacitatea de meditație intră într-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
căutat de Securitate? Nu prea... Spre surprinderea mea, nu prea... Am fost chemat de vreo două-trei ori, nu mai mult. Și În ’92 (sic!), parcă, am făcut cerere la CNSAS să-mi văd dosarul... Și am fost, dar am rămas dezamăgit; erau trei dosărele subțirele, declarații ale colegilor de-aci, de la șantier, care dădeau numai bine despre mine: bun profesionist, cuminte; altul zicea: „Tace ca pământul”. Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
renunțase, de fapt, nici n-avea ce face cu un sfert din casă și cu jumătate din teren... Cum ați simțit din ’89 Încoace că sunt priviți foștii deținuți politici În România? Din punctul ăsta de vedere, am rămas cam dezamăgit. Dacă pe timpul lui Iliescu și ai lui nu mă așteptam să ni se facă cine știe ce privilegii, credeam că ăștialalți o să fie altfel... S-a și Întâmplat, de fapt, că Ticu Dumitrescu a reușit să-l convingă pe Tăriceanu să ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam alt curaj, altă încredere în viață. De atunci a urmat un deceniu de exploatare intelectuală, de risipă, de demersuri inutile care nu numai că m-au plafonat social, dar mi-au și insinuat îndoiala asupra utilității a ceea ce fac. Dezamăgit, amîn uneori să țin cu regularitate chiar și acest jurnal devenit „fără dată”. * Cu cîteva zile mai devreme decît era planificat, astăzi s-au sărbătorit 30 de ani de la înființarea ziarului (1 mai 1946). Improvizată, aniversarea mi-a dat, finalmente
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
științific. La fel și noi... De aceea, ca-n versul poetului clasic: „Ți se lungesc ochii a drum”. *Sînt unul din cei circa 150 de curioși care au mers la întîlnirea cu Ana Blandiana și Romulus Rusan și au plecat dezamăgiți. Vinovat a fost organizatorul, Sergiu, care nu-și pregătește ieșirile în public. Fiind iarnă, aseară (28 februarie 1988) și-a axat introducerea pe considerații meteorologice și pe „caracterul” celor doi invitați, care s au ținut de cuvînt și au venit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ioan Cimpoeș, om căsătorit, cu trei fete (Maria, Minodora, mama noastră, și Aneta), țăran cuprins (avea prăvălie, moară, ogoare în mai multe locuri din țarină) și ajutor de primar. Nu i-a venit să creadă și a plecat acasă profund dezamăgită. Iată continuarea întîmplării. Subit, nevasta lui Ioan Cimpoeș, Zamfira, femeie viguroasă, robace, cade bolnavă. În lipsa unui medic comunal, și presupunînd că la mijloc e o vrajă, bunicul apelează întîi tot la Floaca, ca s-o dezlege. N-a vrut, l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
societatea românească. Problemele expuse în scrisorile lor, ca și necesitatea unei schimbări radicale răspundeau unor așteptări generalizate. Cu atât mai preocupantă pentru Securitate și conducerea Partidului Comunist a fost apariția printre contestatarii ce trimiteau scrisori Europei Libere a unor comuniști dezamăgiți, ilegaliști, activiști și cadre din aparatul de partid și de stat. Iată o listă sumară pentru anii 80-84: Un grup de femei [multe ilegaliste] din 12 județe ale țării, ce revendică pentru grupul lor numele lui Constantin Pârvulescu care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe toți cei care îngenunchem sub greutatea mizeriei, sub rușinea de a-l fi cocoțat pe cel mai nesăbuit dintre noi la cârma unei corăbii amețite de furtunile unei minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același securist dezamăgit, [toamna] 1984, difuzată la 21 și 22 ianuarie 1985 Stimate domnule director Vlad Georgescu, Cunoscător fiind într-ale Securității, pot să vă confirm încă o dată că popoarele de sub cizma muscălească, nemții, cehii, polonezii și ungurii, care s-au mișcat, trăiesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ce nu mi-ai spus mai devreme? Tot aia ar fi fost! De ce crezi că am ținut morțiș să te scot de aici? Pentru că lumea în care s-ar cuveni să trăiești este dincolo. Umbra s-a așezat în zăpadă, dezamăgită. — Oricum, văd că nu vrei să mă asculți. Am o serie de responsabilități. Nu se face să abandonez oamenii, locurile și obiectele pe care le-am creat. E o lume întreagă! Înțeleg că pentru tine nu e bine cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caz”, construite ca proze scurte semiindependente, dau seama expresiv de dramele individuale ale unor deportați, zdrobiți ca ființe umane de condiția concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
decît miza demonstrată de romane ca Un soir au club, 2001 (locul 3 În top 20 al celor mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eșecuri, dacă e normal să fie așa, să scrii doar cu condiția de a fi eșuat În realitate și să Încerci să „te scoți” astfel. Să fie vorba despre o subzistență a tragediei Într-o epocă refractară la tragic și dezamăgită tocmai din cauza asta? Fiecare eșec Înregistrat În romanele lui Adely devine, dialectic, mijloc de cunoaștere. În urma lor, de fiecare dată, protagonistul regăsește calea spre sine Însuși, schimbarea la față prin actul scrierii cere obligatoriu o dialectică negativă căreia să-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Drept urmare, fiul lor va urma Școala Medie Silvică din Pucioasa, devenind tehnician silvic. Totuși, în 1952 intră la Facultatea de Filologie din București. După absolvire, în 1957, lucrează în redacția revistei „Scrisul bănățean” din Timișoara. Peste doi ani părăsește Timișoara, dezamăgit că nu putuse ocupa un post în învățământul superior pe motive de „dosar”: în ultimul an de facultate, fusese exclus din UTM pentru atitudinea sa din timpul mișcărilor studențești legate de evenimentele din Ungaria în 1956. Între 1960 și 1962
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
cea medievală. Omul simte nevoia să cerceteze, să verifice informația pe care o culege din zeci și sute de surse, să se încreadă doar în ceea ce rațiunea sa îi confirmă. Vremea lui Marco Polo, cel care vede rinoceri și crede, dezamăgit, că a zărit unicorni mult mai urâți decât apăreau ei în iconografia creștină, a apus de mult. Ambroise Paré este radical, negând nu existența unicornului, ci doar calitățile profilactice ale cornului său, care nu sunt pomenite în Biblie. Dovezile pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și cum își justifică el politețea interesată de care dă dovadă, apărându-se de o ipocrizie pe care o va blama mai târziu. Acceptarea acestei politeți oneste, el o atribuie vârstei lui tinere, unei inocențe ce va fi în curând dezamăgită. Dorința de a fi găzduit pentru el însuși îi este satisfăcută la Doamna de Warens, dar nu se va întâmpla de fiecare dată la fel. La Mama, el observă cu un interes pasionat, ca cea a lui Ulise la Calipso
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca atare, el dorește să-și plătească patul "ca la han", să nu rămână dator și să-și păstreze statutul de oaspete în trecere, libertatea sa iresponsabilă. Și cum el ar fi vrut să i se deschidă ușa, este foarte dezamăgit și iritat, fiindcă aceasta nu este închisă. Faptul însuși că nu trebuie să forțeze ușa că aceasta îi este deschisă, îi alimentează proasta dispoziție. Înseamnă oare că ospitalitatea care nu trebuie câștigată prin luptă strânsă nu are preț. O astfel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Amurgul se adâncea treptat Prinse curaj - și împinse. Poarta se deschise cu un scârțâit. Marriott păși, în așteptare. Orice ar fi, - își spuse - o să fie doar în mintea mea. Mai făcu vreo doisprezece pași spre treptele verandei, și atunci zăbovi dezamăgit. Oare nu-i de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Mihai-Răzvan Ungureanu, tocmai a sosit în Marea Britanie și se află în studio, cu mine, pentru primul său interviu aici. Bine ați venit în Marea Britanie! Bine ați venit la „Politics Show”. Mihai-Răzvan Ungureanu: Mulțumesc. Jon Sopel: Sunteți supărat sau mai degrabă dezamăgit că muncitorii români nu se vor bucura de aceleași drepturi de care s-au bucurat cei polonezi? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dați-mi voie să spun în felul următor: am fost puțin surprinși, pentru că nimeni nu-și imagina ca românii să fie
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ar fi un astfel de tratat, scris cu maximă luciditate, de nimic egalat în tot ce s-a scris, fragmentar, după 1989. Jurnalul este, în fond, un proces sublimat, la nivelul ideilor, al comunismului dezastruos, făcut de un intelectual profund dezamăgit, proces ce s-ar putea defini și ca antropologie politică. Un alter ego al jurnalistului, Limpi, comunică esențial și memorabil, în ordinea gândirii autorului: "Iată, ne-a surprins o iarnă stupidă, milenară. Abia am început să cântăm și noi pe
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
Suprimarea asociației de idei dă naștere unui sistem ușor de prins. Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede. Cei porniți în căutarea unui nou secret profesional s-au întors dezamăgiți" (p. 14). Ion Vinea nu și-a pierdut simțul critic, cum li s-a întâmplat multor avangardiști. Credința sa era însă foarte fermă că ,romanul nu mai e al epocii noastre" (afirmație din 1925) și că numai poemul constituie șansa
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
din familia sa - și socotind această întîmplare drept miracolul celei de-a doua nașteri, el s-a convertit la creștinism și a îmbrățișat confesiunea catolică, a crezut, apoi, pentru o clipă, în pseudomesianismul comunismului incipient pentru ca, nu după multă vreme, dezamăgit și revoltat, să se retragă în atelier, în singura sa lume adevărată, aceea a închipuirii și a visului neîntrerupt. Între timp a făcut școală, a desăvîrșit demnitatea graficii românești ca artă autonomă și ca limbaj de sine stătător și a
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Tineri - un fel de-a zice. Tinerii propriu-ziși votează, de-acum, pe la periferiile țărilor europene sau dincolo de ocean. Au rămas să se confrunte la urne pătura înspăimântată a senecților și aceea, considerabil mai subțire, a generației de patruzeci-cincizeci de ani, dezamăgită, debusolată, deprofesionalizată și expirată înainte de vreme ea însăși. Alegerile vor fi false și pentru că pedeseriștii știu de pe acum că țara nu poate fi, de fapt, condusă. Nu vor fi bani pentru programe sociale - pentru că instituțiile europene în care ne punem
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
Mircea Mihăieș Dezamăgit, ca mulți dintre români, de guvernarea Convenției Democrate, nu pot să nu observ, totuși, diferența enormă dintre ce s-a petrecut între 1996 - 2000 și dezmățul moral, placat pe-o nesimțire deșuchiată, din ultimii patru ani. Amatorismul enervant și ineficiența
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]