2,118 matches
-
Se crede un pharaon. Și Cleopatra, vă aduceți aminte, era căsătorită cu fratele ei Ptolemaeus, care avea doisprezece ani. A doua zi, pe când la Roma poporul se bucura că Împăratul se însănătoșise, iar grupul conspiratorilor era cuprins de o amară deznădejde, Callistus se apropie de patul convalescentului și îl întrebă dacă avea puterea să-l asculte. Acesta fu surprins, dar încuviință; iar Callistus îi povesti repede, fără ocolișuri, că Junius Silanus, „fostul tău socru, cu neputință de consolat“, împreună cu nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
diplomatică să renunț la dublul cu Radu. Această lovitură, cea mai cruntă dintre câte mi se puteau da, m-a distrus și n-am mai știut nimic decât că am căzut Într-un gol fără fund și fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă Într-o cruntă deznădejde. Niciodată nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fără speranță. Cu deznădejde neputincioasă, am Încercat să mă opun, dar argumentele lui erau atât de convingătoare și poruncite, Încât am cedat, distrugând printr-o singură lovitură totul În mine, fericirea, viața, lupta, tot, și aruncându-mă Într-o cruntă deznădejde. Niciodată nu voi mai ține În mâna mea rece, mâna lui caldă și sublimă. Niciodată mâna mea nu va mai atinge gâtul lui, În pregătire pentru săritură. Niciodată nu voi mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai fi atât de aproape de el, Încât corpurile noastre să se atingă, niciodată nu voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol. În aceste clipe când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat tot ce aveam mai scump, de ce m-au distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce mă așteaptă la gheață... Seara am fost la patinaj, dar nu puteam patina. Piciorul Îmi tremura, iar sufletul plângea gloria pierdută. Azi a fost repetiție pentru festival. A fost foarte frumos. Turbam, simțeam cum mă sufoc de furie și deznădejde. Îmi venea să-i strâng pe toți de gât și apoi să mor și eu. De ce asta? De ce această groaznică deziluzie? În punctul culminant am simțit că Înnebunesc, totul Începuse să mi se Învârtă În minte, vedeam numai patine peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă simt foarte bine În individualitatea mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe nimeni, nu mai am pe Petre? Iubindu-l pe el, uitam de gheață. Acum, rațiunea mi-a alungat iubirea, mai bine, dar a intervenit gheața cu dureroasa ei obsesie... Ce voi simți oare când voi intra pe gheață? Lacrimi, deznădejde, bucurie, speranță? Groaznic eșec! Groaznică lovitură! Ideal nefericit al patinajului, mi-ai fost scump, nespus de scump, voi Încerca primele acțiuni de renunțare, nu mă obseda, Îmi distrugi viața! Voi renunța, vreau să renunț! La tot! Rob al propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie dureroasă, crudă prin duioșia ei, Petre, te iubesc, mă auzi? Petre drag, te implor, nu mă părăsi, nu te mai pot concepe al alteia, mă auzi? 17 octombrie 1961 (marți) De ce atâta deznădejde? De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că nu mai apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl iubesc prea mult pentru a-l bănui de asemenea lucruri. Dar eu totdeauna a trebuit să cad, după ce mă ridicasem prea sus... De data aceasta, am căzut prea jos, prea trist... după ce fusesem prea fericită, prea sus... Dar după deznădejde vine iar fericire... Nu mă Încred În aceste vorbe, sunt minciuni de Încurajare. A fost un vis frumos, care dacă s-ar repeta și-ar pierde din minunăție... Cum Încerc să mă mint! Ce n-aș da doar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
recapitulez, deci nu am dreptul să condamn, mai ales că peste o oră am luat 10 la filosofie. Nu mă mai gândesc la nimic. Poate Înnebunesc! 5 noiembrie 1961 (duminică) Din nou, renaște vechea patimă a patinajului. Vreau ca toată deznădejdea mea să o pun pe gheață. Vreau să fac un dans În care să pun tot sufletul, toată iubirea pe care am pierdut-o din partea lui. Poate sunt inconștientă, poate nu-mi dau seama de viitorul meu, dar altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Învăț pentru a-mi păstra cât mai mult În minte acele imagini minunate... Dar până la urmă tot Înving! Mă smulg, privind Încă o dată acea lume care ar fi putut să existe, și Încep să lupt cu furie, dar nu cu deznădejde. Mă miră cu adevărat faptul că acum sunt foarte supărată că Marin nu mi-a mai telefonat. De ce oare? Nu pot spune că Îl iubesc pe Marin! Dar Îl vreau! Ce prostii spun! Pentru mine a fost un balsam azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fum... Greieri... singurătate... putere... 2 octombrie 1964 (sâmbătă) Dintre toate câte mă zbuciumă, dintre toate câte le trăiesc și mă dor, veți rămâne numai voi, rânduri scrise de mine... Cuvintele nu vor putea cuprinde niciodată exploziile mele de bucurie, de deznădejde... de speranță... Trebuie să scriu ceva mare. Nu se poate să nu rămână nimic În urma mea. Prea mă arde ceea ce e de scris. Prea mă arde... 3 octombrie 1964 Tăceri de dincolo de stele, rotinde stane-ale durerii, oare voi sunteți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era Andrew Constable, spuse Grady către Bell privind pe fereastră înapoi în camera de interogatoriu. Sachs fu curioasă și privi la rândul ei înăuntru: prizonierul era bine făcut, cu o alură chiar distinsă; costumul portocaliu îl trăda, la fel și deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi Bell pe același ton tărăgănat. Când am venit aici, mă așteptam să văd un individ mai rustic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În cadrul ușii, un băiețel fără vârstă privind fix Înainte și ținându-și tatăl de mână. Un tată, din acela, cu față de legionar intelectual, dușman Înrăit numai bun să Înfunde pușcăria, având sub braț o trompetă strunită bine ca să cânte melodia deznădejdii. Oare, În ce talcioc o fi fost vândută vreunui paznic de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lama“. Îi spusese lui Ruby că se simțea extrem de vinovat pentru că devenise frustrat de cineva care era mereu fericit, dar nu putea să se abțină. Și nu putea nici să schimbe faptul că problema lui cu Ronnie era legată de deznădejdea lui În legătură cu banii. Destul de repede - cu ajutorul lui Clive, terapeutul, la care Încă se mai ducea - Ronnie descoperise că optimismul ei constant era legat de faptul că tatăl ei - pe care-l venera - o părăsise pe mama ei și se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să renunțe de tot la subiect. E uimitor cum starurile alea nasc la St. Luke și, peste câteva zile, În ziare, arată așa de slabe - ca și cum nici n-ar fi fost gravide. —Știu, zise Sam și dădu din cap cu deznădejde. Nici nu mai vreau să știu. Fac sport și țin regim ca disperatele În timpul sarcinii. Noi ne dăm de ceasul morții să le explicăm că-și fac rău. Nu pare să le intereseze. Ce mă Îngrijorează mai tare e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don Avito Carrascal, cel pedepsit, în Dragoste și pedagogie, pentru hybrisul său intelectualist), rugăciunile finale ale lui Augusto și meditațiile funebre ale câinelui Orfeu o recuperează sau măcar o reamintesc. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
încă atât de strâns la pieptul meu, în viața mea zilnică, pe sărmana maică a mea, Spania, nebună și ea? Nu doar pe Don Quijote, nu, ci și Spania, Spania nebună ca Don Quijote; nebună de durere, nebună de rușine, nebună de deznădejde și, cine știe, nebună poate și de remușcare. Cât despre Don Quijote, am spus atât de multe!... m-a făcut să spun atât de multe...! Un nebun, da, deși nu cel mai divin dintre toți. Cel mai divin dintre nebuni a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mâinile pe sânii ei, sau dacă Îi era frig din cauza goliciunii fetițelor slabe, sau era o invitație să o Îmbrățișez și să o Încălzesc. Când am strâns-o În brațe a Început să tremure toată, nu de dorință, ci de deznădejde și mi-a șoptit: «Nu-ți fie teamă, Efraim, cunosc un drum și am să te trec nevătămat În partea ariană». În vis, șoapta ei părea plină de făgăduință și compasiune, iar eu am continuat să am Încredere În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să-l ierte că se Îngrășase puțin sau că uitase iar să-și schimbe cămașa pentru sâmbătă și că avea obiceiul să-i corecteze tot timpul ebraica. Se Întorceau acasă și făceau dragoste ca și când s-ar fi aflat dincolo de deznădejde. În 1965 Yael fu nevoită să plece cu un contract special să lucreze la centrul de cercetări al uzinelor Boeing, În Seattle, În nord-vestul Statelor Unite. Fima refuză s-o Însoțească, pretextând că o perioadă de despărțire le va face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și pleoapele îi tremurau de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației s-a apropiat de banca pe care căzusem, zdrobit de oboseală. „Cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu niște dureri de stomac și de cap Îngrozitoare, perioade de apatie totală și crize bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie mai bun, să Își poarte În pace sufletul. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mine ca o stridie zemoasă? De altminteri, nici măcar nu-i vorba doar de păgubitoarea și hazardata-mi persoană; prea-minunata Madame Hsin ia noapte de noapte căruțe cu veronal, tocmai din pricina neobositului nesomn al stâlpilor legii, care o duc În pragul deznădejdii, băgându-i sula-n coaste. Zbirii nu par a ține minte că, În Împrejurări deloc senine, i-a fost ucis protectorul și ea a rămas orfană și fără adăpost, În fruntea salonului de elită „Dragonul ce-și uită de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lumină ciudată care ascunde formele și-ntunecă parcă și mai tare!...Sînt așa de orb de lumină că vreau să trec prin lucruri. V. tînăr, e unul din momentele în care trebuie să te privești și să te declari. Cînd deznădejdea face ca toate apele să se scurgă înspre moarte, doar urletul te mai poate salva de la ștreang. „-Ce se întîmplă?“-spun-„Visez vindecarea și toți ies din mîinile mele purtînd cancerul sufletului meu încă neînfrînt“. „-Mi-e teamă că ai s-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]