3,820 matches
-
din cele trei încăperi ale locuinței mele : baia, camera și bucătăria. abia după această familiarizare perfectă a venit și pe masă și a început să se înfrupte din măr... Ceilalți porumbei l-au urmat destul de repede, într un fel de dezordine care m-a înduioșat. această mică fereastră deschisă la etajul opt al unui imobil în fața căruia oricum se aflau cinci castani bătrîni a devenit un joc cotidian pentru populația de păsări a cartierului. în cei trei ani de cînd zac
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
potențial metafizic de tip maioneză. îmi pare rău dacă vă dezamăgesc cu stilul meu de a crea concepte. Dar cred sincer că aveți nevoie de un început de roman care să vă deschidă cu ușurință calea spre captarea exhaustivă a dezordinii. Sunt oameni care nu pot trăi decît în dezordine, ceea ce înseamnă de fapt că își creează prin modul de a se situa în raport cu lucrurile o ordine a lor. îmi imaginez că încăperea în care lucrați este inundată de cărți și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vă dezamăgesc cu stilul meu de a crea concepte. Dar cred sincer că aveți nevoie de un început de roman care să vă deschidă cu ușurință calea spre captarea exhaustivă a dezordinii. Sunt oameni care nu pot trăi decît în dezordine, ceea ce înseamnă de fapt că își creează prin modul de a se situa în raport cu lucrurile o ordine a lor. îmi imaginez că încăperea în care lucrați este inundată de cărți și reviste, de ziare și flaiere publicitare, de note și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
flaiere publicitare, de note și desene, de abțibilduri și cărți de vizită, de teancuri de manuscrise și de scrisori, pe scurt, de zeci, sute, mii de obiecte mai mult sau mai puțin utile, dar care vă mobilează prezentul într-o dezordine naturală perfectă. Cred că sunteți, structural vorbind, un om-vraiște. Deseori cuvintele vechi, pe care le uităm sau le abandonăm cu dispreț în debaralele limbii, sunt pline de farmec și de conotații subtile. Pentru mine cuvîntul vraiște este unul cu o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea, altfel spus haosul. în fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decît în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decît un singur adversar : dezordinea, altfel spus haosul. în fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decît în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii. Iată de ce eu cred în oamenii care trăiesc într-un micro-haos, într-o stare de vraiște (mentală, culturală și afectivă) permanentă, care secretă vraiște în propria lor viață, zi de zi, chiar secundă de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spate pentru a evita pînă și un contact accidental cu vreo copertă. Inșii fără mîini erau însă total ochi și urechi. spun acest lucru întrucît ei nu se mulțumeau doar să privească toate acele teancuri de cărți și toată acea dezordine de volume din rafturi, dar își și ciuleau urechile ca și cum ar fi vrut să audă ceva, niște șoapte venind dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de la unul la altul ca și cum ar trebui să aprovizioneze cu lemne focurile din zece sobe aflate în zece camere diferite. Fuge, de fapt, de la o sobă la alta, le ascultă, le pipăie, se încălzește puțin la fiecare... Totul într-o dezordine totală și într-o febrilitate care mă face să cred că este puțin bolnav. Chiar și Domnișoara Ri este îngrijorată. Din toată această combustie textuală el speră să declanșeze ceva, deși nu este capabil să construiască nimic. Una din poveștile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună zi ai să găsești aceste rînduri pe bizarul tău computer. Dar nu sunt sigură, prea sunt amestecate textele tale, este uluitor ce dezordine domnește aici. De altfel cred că nici nu ai observat că am intervenit în unele din fragmentele tale abandonate, în unele din poemele tale și în tot felul de alte note fără cap și coadă. ești uluitor, dragul meu, cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exhaustiva Momentul relecturării va veni atunci cînd observația s-a încheiat. Observatorul își va citi toate notele o singură dată, cu creionul în mînă. Fără îndoială, vor exista sute de pagini a caror lectură va crea un sentiment de confuzie, dezordine și inutilitate. Obiectivul este de a găsi o semnificație acestui ansamblu de episoade. Nici o parte din acest lung text nu va fi eliminată atunci, totul va trebui să fie codificat: va fi dat un nume fiecărei secvențe. Vor fi puse
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate acestea repede, cu un râs grațios, dar cu siguranță în glas, mai dădu o ochire odăii și ieși, făcând lui Felix un salut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă, jurnale de modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru pianoforte. Pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau gătite cu voluptate, după
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei avea o G. Călinescu nuanță protectoare, ca pentru o ființă inofensivă de care nu te temi. Neputând sta cu Otilia, Felix ședea cu lucrurile ei. Îi plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă vreme după trecerea ei, dezordinea grațioasă din care reconstituia mișcările ei, semnăturile, lucrurile uitate prin cărți. Odată, Otilia îl trimise pe Felix sus, să-i aducă un degetar. Tânărul găsi în odaie o amestecătură comică. Un pantof era în pat, pe o carte deschisă, pus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei. Camera era în dezordine și se simțea plecarea grăbită a fetei. Rochii care nu fuseseră socotite utile erau aruncate morman, o carte era deschisă și îndoită acolo unde ajunsese cu lectura Otilia când o părăsise. Ușile de la garderob nu erau bine închise. Felix căută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vară, faină, deși cam scumpă. Purtarea lui moș Costache deveni, după întoarcerea Otiliei, foarte curioasă. Din bâlbâielile lui se înțelegea că avea de gând să facă ceva pentru "fe-fetița" lui, însă ce anume nu se vedea limpede. În schimb, făcea dezordine. Alături de odaia lui Felix, mai era una aproape goală. Bătrânul scoase afară lăzile și mobilele stricate ce se aflau acolo și făcu broască bună la ușă, ca să se închidă bine. Apoi începu să depoziteze în ea tot soiul de materiale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe raftul greșit, ca de obicei!” În concluzie, mai mult de atât nu puteau să-i spună. Este într-adevăr un profesor dezordonat! Ba mai mult - și acest lucru este nota dolens dar și punctul forte pentru creșterea lor comunitară - dezordinea lui este descoperită mereu de fratele ordonat. Dacă primul preferă să folosească cu plăcere și firesc cărțile noi pe care bibliotecarul le expune în bibliotecă, acesta din urmă, dimpotrivă, percepe lipsa lui de organizare și tendința lui spre dezordine și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
comunitară - dezordinea lui este descoperită mereu de fratele ordonat. Dacă primul preferă să folosească cu plăcere și firesc cărțile noi pe care bibliotecarul le expune în bibliotecă, acesta din urmă, dimpotrivă, percepe lipsa lui de organizare și tendința lui spre dezordine și tocmai acest lucru este ceea ce îl lezează și-l enervează mai mult. Și invers: dacă bibliotecarul preferă logica sa organizatorică și se concentrează pe modalitatea de catalogare a cărților, cel dezordonat percepe acest lucru ca fiind riguros și că
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să stea bine împreună. Să vedem cum. În modul său de a interacționa, bibliotecarul organizat are ocazia să observe cum «privește» fratele dezordonat atunci când de fapt «nu se uită». Datorită caracterului său el este unicul care poate să perceapă în dezordinea confratelui său aspectul ce completează stilul său organizat, mai ales când se manifestă în forma sa rigidă: numai dacă și-ar da seama că celălalt, alături de componenta dezordonată ce-l enervează, are și o altă componentă de sine care îl
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă. Conținut perceptual cenușiu. Hipersalivație. Tulburări ale aparatului fonator. Fading mental. Crize de plâns. Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scările și într-o clipă fură la casa de peste drum. Deși erau amândoi bătrâni, ei se grăbise astfel încît aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la pământ, părul în dezordine, ochii închiși cu vehemență. Pleșuvul îl ridică încet de la pământ și-i dezgoli pieptul. - Cât pe ce era să i se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acum obscură a lui Dionis. Destul că soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. El însuși era lungit pe pat. Capul ridicat pe perini și lăsat asupra pieptului, paloarea cea liniștită și marmorie a feței contrasta cu părul în dezordine. O mână era strâns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo; cealaltă spânzura pe marginea patului în jos. O manta neagră îl acoperea, prin creții căreia transpăreau delicatele și corectele lui forme. Tatăl Mariei se aplecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
limba sa metalică, spre-a da lumei, ce nu-l asculta, sama că se scursese și a 12 oră a miezului nopții. P-ici, pe colea pe lângă mese se zăreau câte - o grupă de jucători de cărți cu părul în dezordine, ținând cărțile într-o mână ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă înainte de-a bate, tăcuți, cu ochii fixi, mișcîndu-și și mușcîndu-și buzele făr-a zice o vorbă și trăgând din când în când cu sorbituri zgomotoase câte - o gură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima de părete. Vro trei paturi, care de care mai șchioape, unul cu trei picioare, altul cu două la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea [a] nu mai putea susține lupta cu vântul, intră tânărul și palidul meu amic, dar paloarea sa era mai adâncă, era vânătă, buzele seci și strânse, râsul amar și peste măsură silit, ochii turburi, părul său negru într-o dezordine cum plită. - Ioane, strig eu, ce ai? I-apuc mâna și mă uit fix în ocliii lui. - Nimic, zise el râzând, nimica!... ea moare. - Cine moare, pentru Dumnezeu? - Ea! zise el și, strîngîndu-mă la el, apăsîndu-mi capul de pieptul său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]