1,929 matches
-
și un scepticism ironic. Într-una din frazele șarjate ale lui Matei Călinescu din Cinci fețe ale modernității se afirmă că „Încă o dată, progresul este decadență și decadența este pro- gres” . Afirmația rezistă atât timp cât înțelegem în această echivalență un raport dialectic, sau mai precis o simbioză, sau dacă acceptăm cele două identități ca expresie a meta- bolismului modernității. Fraza lui Caragiale pune sub semnul progresului descoperirea acestor noxe cu ajutorul științei. Numai că știința progresează descoperind dezastrul și falimentul umanității care constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
personajele lui Caragiale, spre exemplu, Nae Cața vencu, preiau un mandat iluminist și anume credința în progres așa cum, în lectura Mihaelei Czsobor-Lupp, neîncrederea în istorie produce o accelerare inversă a dizolvării universale în urma unei progresii catastrofice. Ambele mișcări descriu tensiunea dialectică dintre utopie și distopie și reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sans restes, ici une exclusion qui se sait sans espoir, à un bout, l’état total des citoyens intégrés et souverains, à l’autre la réserve - cour de mira cles ou camp - des misérables, des opprimés, des vaincus.” „(...) o pendulare dialectică între doi poli opuși : pe de o parte, categoria Popor ca un corp politic integral, pe de altă parte, subansamblul popor ca multi- plicitate fragmentară de corpuri nevoiașe și excluse, în primul caz o incluziune care se pretinde fără rest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
afla în prag de căsătorie și, spre hazul nostru, de a doua zi am sesizat că lângă patul lui au apărut o pungă cu miez de nucă și un borcan de miere, achiziționate din piața Dorobanți. Quod erat demonstrandum! Saltul dialectic de la traiul în comun cu frumoasele de la Grozăvești la mucoșii din căminul ministerului nu ne-a prea convenit și, insistând cu jalbele noastre, după vreo 6 luni ni s-a "rezolvat" problema ca și absolvenții seriilor anterioare, am primit de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aș fi putut pleca în occident cu banca aceea în spinare?") La toate cele se mai adaugă și speranța că răul nu poate continua la nesfârșit și că poate va lumina cândva soarele și pe ulița noastră. Știam de la materialism dialectic faptul că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ". Se adunaseră prea multe în cele 4 decenii ale "epocii de aur" și mai devreme sau mai târziu chiar și "mămăliga" trebuia sa explodeze! Și a explodat de o manieră ce ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe lângă "fost Consul General al României la Rio de Janeiro-Brazilia", și "fost Consul General al României la Sao Paulo-Brazilia" și dacă un Toma Necredinciosul îmi cere, în stilul instaurat la Revoluție, "Dovada", să-i arăt Monitorul Oficial! Ce frumos și "dialectic" mi-a prevăzut Eminescu situația în minunata poezie "La steaua": "acum o vezi și nu e"! Cealaltă surpriză a venit la poarta Consulatului cu câteva zile înainte de Revelion. Un grup de turiști români, care veniseră să petreacă Revelionul la Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atare, fără examen, precum și apodicticitatea cu aplicație universală a postulatelor lor, nu sunt altceva decât forme consacrate de lene a minții. Efectele sunt abaterea de la linia devolutivă (cum o numește el) a gândirii concrete și evoluția în subspecie, căderea în „dialectic”, cu pierderea semnificațiilor și șanselor „substanțiale”. De aceea, în Doctrina Substanței sunt foarte rare referirile pozitive la tezele clasice ale filozofiei : doar câteva trimiteri la Hume sau Kant și abia mai multe, rareori fără rezerve critice, la Bergson și Husserl
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vol. 2, p. 47). Substanța, care e perpetuu creată și întreținută de creația substanțială, adică de geniul uman, e nepieritoare la scara istoriei umane, dar poate fi parțial sau local distrusă prin accident sau prin trecerea degenerativă a substanțialului în dialectic. De aceea, doctrina substanței are un accent normativ și imperios. Există foarte decis imperativul eticei noocratice, o etică trans-individuală, pentru perpetuarea substanței. „Descoperirea Americii, descoperirea tiparului, descoperirea electricității, piramidele, Iliada, opera lui Shakespeare, opera lui Michelangelo sunt structuri concrete, pe când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aș fi putut pleca în occident cu banca aceea în spinare?".) La toate cele se mai adaugă și speranța că răul nu poate continua la nesfârșit și că poate va lumina cândva soarele și pe ulița noastră. Știam de la materialism dialectic faptul că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ". Se adunaseră prea multe în cele 4 decenii ale "epocii de aur" și mai devreme sau mai târziu chiar și "mămăliga" trebuia să explodeze! Și a explodat de o manieră ce ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
expansiunii coloniale, a războaielor navale, a presei, a progresului științific-filosofic și a viselor de puritate genuină tipice utopismelor iluministe, imaginarul pirateriei marine a reunit reprezentări afective ale speranțelor și temerilor din vremea respectivă. Astăzi știm deja că imaginarul e dualist, dialectic, nu doar fiindcă a afirmat-o în nenumărate rânduri Gilbert Durand. Trebuie să contrabalansăm, spunea el, gândirea noastră critică, imaginația noastră demistificată, prin inalienabila «gândire sălbatică» ce întinde mâna fraternă a speciei către derelicțiunea noastră orgolioasă de civilizați. Pirateria exercită
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Peep at Polynesian Life, 1846 ; Omoo. A Narrative of Adventures in the South Seas, 1847 ; White-Jacket : or The World in a Man-of-War, 1850 ; Moby Dick, 1851). Omul în fața oceanului, dar și omul în fața omului sunt două aspecte care au conturat dialectic existența marinarilor de pe obiectele plutitoare ale secolelor al XV-lea - al XIX lea. Proiecția meliorativă a acestei existențe aparține, în mare parte, idilismului romantic, pentru care eroii mării erau neapărat pozitivi, căliți în suferințe, exemplari, protagoniști ai unor experiențe mărețe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ne liniștește prin sintagma comodă: era o facultate marxist-leninistă care îndoctrina studenții cu documente de partid. Sau a celei potrivit căreia filosofie s-a făcut pe vremea lui Ceaușescu doar la Păltiniș. Deși unele cursuri se numeau „cum trebuia”: materialism dialectic, materialism istoric, socialism științific, profesorii ne învățau filosofia științei, metafizică, sociologia istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât n-aveam ce căuta la examene fără operele originale
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică, patristică și rațiune teologică) formulate în forma silogismului filozofic. Pentru a urma o asemenea metodă trebuia să ai o memorie bună, abilitate de sinteză și capacitate dialectică. Giovanni poseda prima calitate, dar nu răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele finale. Astăzi se adoptă metode diferite iar evaluările sunt mult mai personalizate. Dar, pe atunci, nu era îngăduit să deraiezi de pe acele linii stabilite. Giovanni intuia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
privind minoritățile. În perioada cît am fost secretar general, ne aflam în plină bătălie, denumită "a optanților unguri", teatrul de la Geneva 209 era arhiplin de oameni veniți să asculte duelurile oratorice în care se întreceau bătrînul conte Apponyi și vivacitatea dialectică, bogată în resurse juridice, a reprezentantului nostru, Titulescu, a cărui stea urca pe cerul genevez. Budapesta și Bucureștiul întăreau tezele lor adverse consultînd juriști cu renume din Europa și America de Sud, argumente pe care le plăteau cu greutatea lor în aur
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
generale asupra fenomenului paranoic din punct de vedere suprarealist" (1932), Dalí vorbește chiar de "dramă poetică" a suprarealismului, a cărei cauză o identifică în antagonismul dintre "confuzia pasivă a automatismului" (promovat de André Breton, fondatorul mișcării), dar și de concilierea dialectică generată de "confuzia activă și sistematică ilustrată de fenomenul paranoic", propunerea sa (2005e: 203-204). Pentru el, metoda paranoico-critică este ca o fereastră deschisă spre necunoscutul lumii subconștientului, un filtru activ, eliberat însă de pericolul instabilității psihice. "Metoda paranoico-critică" este, așadar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psihic", în timp ce în Îmbarcarea pentru Cythera soluția este mai "relativă", se bazează pe un "sistem de referințe instantanee", menite să stabilească noțiuni iraționale comparative ale timpului, cu alte cuvinte, noțiuni concrete ale timpului. Soluțiile sugerate în ambele cazuri sunt deopotrivă dialectice - "angoasa" și "evidenta violență" incomprehensibilă ce caracterizează cele două tablouri sunt, în mod esențial, de același fel -, iar ceea ce distinge una de cealaltă este maniera distinctă în care fiecare produce verificarea "mecanică" și, într-un fel "spațială", a întrebării argumentative
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pe Dalí să își amâne viața sexuală până când Gala a apărut în viața lui. În acest proces de deformare și descompunere se deslușesc "simulacrele transformării și metamorfozei care nu permit nici reconciliere, nici unitate", căutând astfel să depășească prin comuniune dialectică principiile automatismului suprarealist (LaFountain 1997: 56). Compoziția din Construcție moale cu fasole fiartă (Premoniția Războiului Civil, 1936) este dominată de asemenea de o figură uriașă care pare să se fi dezmembrat doar pentru a se recombina în cea mai neverosimilă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fiind că se construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile pesimiste ale decadenței, care inspiră ideologii ciclice, de la Hesiod la Spengler); dialectic (provoacă reacția contrariilor și anularea sintezelor - cazul apocalismului creștin, cu imaginea sfârșitului lumii, ca intrare apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re)naștere, apoteoză a unei inițieri
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
épopées) și pe care Duby o va regăsi în sistemul societății și al imaginarului puterii medievale (89-91). De asemenea, se afirmă în Cartea I a dialogului Politeía și voința de a construi împreună cu interlocutorii un lógos dialectic, un raționament prin care să se analizeze nașterea cetății și modul în care funcționează justiția, în ea și pentru ea. Întâlnim aici, într-o formulă maieutică exemplară, una dintre cele mai interesante chei de lectură din dialogurile lui Platon cu privire la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o supraclipă, viața mea devine o viditate, iar eu sunt orbul ce privește paradoxal alt orb. Această privire goală eruptă spre o altă privire goală, această deschidere vidată spre altă deschidere întru viditate reprezintă ancorarea conștiinței mele într-un proces dialectic în care mă susbtitui orbului suferind, iar el mi se substituie mie ca om ce pot să îl ajut din interiorul orbirii sale, din interiorul suferinței sale adică înțelegându-i drama prin asumarea secvențială a acesteia. Aici eu mă așez
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin labirint. Astfel, cel care înfruntă o situație labirintică, complicată survenită în viața sa este supus epuizării interioare nu numai prin jocul dialectic dintre sperare și decepție, dar și prin abordarea întru extensie sufletească a multitudinii de întortocheli existențiale, de bifurcații și ramificări ce se reîntorc circular adesea într-un singur trunchi, abordare ce vizează radical găsirea soluției, a drumului eliberator. Inteligența de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
așa trebuia să fie, un produs ontic de încheiere ce reprezintă finalul de frază a vieții, epuizarea discursului de ființare materializat brutal prin punerea punctului necruțător, prin efectuarea anatomică a suicidului. Se poate spune, că aici se relevă un proces dialectic în care sinucigașul, fost revoltat și angoasat, ajunge să fie un termen intermediar prin care moartea se cheamă pe sine și își confirmă statutul de prag crepuscular pus vieții. Într-un astfel de context, sinuciderea survine de la sine, firesc, natural
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul său, această entitate adorată găsește, în cadrul ritualic, zona spre care își poate trimite influența copleșitoare. Această fluctuație dialectică este posibilă datorită medierii realizate de obiectul-reprezentare, de fereastra ce reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele în rândul celor pierdute întru tentația demonului, și eu mă închin icoanei fiarei. Fiara
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în noaptea neagră a științei umane. Filozoful propune "trăsnetul fulgerător inelectual". Un interesant capitol despre "timp" ajunge la încheierea că timpul nu e categorie ci o esență
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cădere înceată de cortină: Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. În Anul 1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cât e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]