2,135 matches
-
Gheorghe Enescu. După el, contradicția dialectică este o categorie ce exprimă unitatea și dinamismul tendințelor și laturilor contrare din interiorul obiectelor, proceselor, sistemelor ce compun realitatea. Ea este exprimată în limbaj prin cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p & -p) sau ca o echivalență între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru antinomic se prefigura deja în articolele filosofice de debut, din perioada 1914-1919405 prin preocuparea sa pentru fenomenologia dualități originare, mai exact prin ideea prezenței unor dualități sau antinomii originare imposibil de desfăcut, ireductibile, care nu pot fi cuprinse în dinamismul sau dialectica lor decât depășind puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice blagiene la fondul cultural autohton ar putea să fie primită negativ, ca o formă de închidere. Cu toate acestea, demersul își are
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structură antinomică. În legătură cu relația de contradicție dintre elemente, trebuie să înțelegem că în ontologica lui Ștefan Lupașcu aceasta nu dispare niciodată. Este adevărat că în starea T elementele contradictorii sunt prezente la același nivel, în rest acestea fiind despărțite prin dinamismul actualizare-potențializare. Însă, această despărțire nu duce niciodată la desființarea relației lor antagonice. Elementul care se actualizează nu ajunge niciodată să-și fie suficient sieși (adică independent), ci există tocmai prin complicitate cu opusul său aflat în stare latentă. Ele nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și mai mare specificitate acestei logici pe care o propune Lupașcu este faptul că există o anumită dinamică în aceste raporturi, că cele trei situații de mai sus nu sunt fixe. Contradicția angajată în această logică este o contradicție dinamică. Dinamismul contradictoriului se vădește în primul rând în faptul că actualizarea unui element implică potențializarea antielementului său. Mai mult decât atât, chiar elementele care intră în această relație sunt dinamice, în sensul că prin natura lor energetică sunt actualizări, adică treceri
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formează în altă parte un univers nou, o manifestare energetică distinctă, care este tocmai materia psihică. Acest lucru se petrece grație arborescenței deductive înscrisă în energie, adică succesiunii sistemelor de sisteme cu antagonism simetric, care se succed datorită faptului că dinamismele antagoniste, în oscilația lor ritmică, trec regulat prin acest punct de relativ echilibru. Aceasta înseamnă că materia psihică nu este o a patra materie ci este de aceeași esență cu materia microfizică. Nu voi intra aici în interstițiile argumentării lupașciene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
caracterul dezinteresat al artei, aspectul ei de finalitate fără scop, de joc: "jocul ce caracterizează orice fenomen estetic este o luptă, un conflict în sine. El se înfățișează ca atare tocmai pentru că elementele antagoniste care constituie jocul își inhibă reciproc dinamismul"519. Datorită acestei situări în contradictoriu, arta nu este nici reală nici ireală, nici adevăr nici neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor, nu sunt și nu pot fi realități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
După multe veacuri, știința a înlăturat aparențele înșelătoare și a dovedit că fenomenele naturii nu se caracterizează printr-o identitate tautologică și o densitate de monolit, așa cum încă nu de mult atomii erau închipuiți. Fenomenele se caracterizează, dimpotrivă, printr-un dinamism interior, un autodinamism, prin sciziune și dezuniune, prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care sunt contradictorii atunci când se află la nivelul lor de realitate. " Dacă se rămâne pe un singur nivel de realitate, orice manifestare apare ca o luptă între două elemente contradictorii (de exemplu, unda A și particula non-A). Al treilea dinamism, cel al stării T, se exercită pe un alt nivel de Realitate, unde ceea ce părea dezunit (undă sau particulă) este de fapt unit (cuanton), iar ceea ce apărea ca fiind contradictoriu este perceput ca noncontradictoriu"640. Dacă ne situăm la un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
eveniment/element", "autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și asocieri conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne apropie de nucleul principal al complexității, care se află mai ales în asocierea a ceea ce este considerat antagonist: "Complexitatea corespunde, în acest sens, irupției antagonismelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii occidentale, pe care, se pare, îl comandă însăși construcția limbilor indo-europene și care conduce la o privilegiere a ființei în raport cu devenirea, a substanțelor în raport cu schimbările. Prin comparație, limbile amerindiene sau cele ale populațiilor Hopi cuprind structuri lingvistice ce surprind dinamismele lumii. Însă, Wunenburger crede că nu trebuie să ne resemnăm în fața acestui determinism categorial. Există chiar și în limbile indo-europene proceduri discursive "atipice, centrifuge, chiar transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nivelul realității naturale, fizice, biologice comportă un antagonism indispensabil (...). Dar și realitatea matematică, logică, filosofică, întreaga istorie a gândirii speculative mărturisesc despre aceeași luptă, care subzistă ireductibil chiar acolo unde interpretarea cea mai subtilă părea să o fi suprimat, între dinamisme, principii sau termeni logici contradictorii" (Vasile Tonoiu, "Studiu introductiv" la Ștefan Lupașcu, Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992, p. 12). 464 Prefața, considerațiile preliminare și capitolul I ale lucrării Experiența microfizică... sunt elocvente în acest sens. 465
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ibidem, p. 74. 513 Ibidem, p. 73. 514 Ibidem, p. 75. 515 Ibidem, p. 134. 516 "Dar noi știm ce înseamnă să te sustragi acțiunii, să te mulțumești să contempli: înseamnă să oprești dezvoltarea unuia sau altuia dintre cele două dinamisme antagoniste, mai exact a celor două deveniri ale logicului, dezvoltare ce reprezintă tocmai acțiunea. Și cum s-o oprești dacă nu printr-o devenire contradictorie ce urmează, la rândul ei, să fie dezvoltată. Se naște, astfel, acel proces pe care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt forme în mișcare, mișcate de energia vitală pe care ochiul le surprinde anevoie, căci ele se mișcă între două stări instabile: "forme călătoare" (Fulgii), "muzică a formei în zbor" (Umanizare), "miraj fluid, formă fugară" (Peisaj retrospectiv). Fluiditatea definește constant dinamismul acestui intermediu lichid, al apelor originare din care tot ce prinde viață e unduire, "undire infinită" (Solie), "șerpuitoarea formă veșnic vie" (Munții). O formă arcuită, vălurită - cum citim în poemul Elan -, "călătoarea undă" care se propagă din formă în formă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în prim plan imagini nonreferențiale, a căror meta-ferență nu vizează ceva din lumea înconjurătoare, ci pun în lumină ceea ce - în chiar absența luminii - ar putea fi altfel decât este23. Obiecticitatea realului, prinsă în câmpul vizual al comprehensiunii, e subminată de dinamismul potențelor lucrătoare în adâncul în care vederea nu pătrunde. Chiar dacă, în vederea comună, percepem lucruri în mișcare, ochiul le fixează în secvențe succesive, le oprește și le juxtapune în imagini cinetice care apar în act. Dar ca ceva să fie ulterior
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Martin Heidegger, Despre esență și conceptul lui ΦYΣΙΣ (Aristotel, Fizica, B, 1), în Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1988, p. 226. 95 "Un exod continuu, o normă ascensională, o mișcare" prin care realitatea devine în chemarea finalității, "un dinamism intern a cărui noțiune tradițională de natură, esență, adevăr inteligibil, traduce într-o formă statică prezența constantă și finalitatea eficace" (Maurice Blondel, L'Être et les êtres. Essai d'ontologie concrète et intégrale, PUF, Paris, 1963, p. 251). 96 " Aici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
originându-se în purul și simplul inaparent al acestei forme de manifestare: "Simplă însă se află a fi forma esenței noastre" (Aparență, în Pasărea Phœnix, ed. cit., p. 73). 8 Adică, subliniază Emmanuel Lévinas, "o răpire dincolo de orice proiect, de orice dinamism", inclusiv temporal, "un nu încă mai îndepărtat decât viitorul", dar care există deja, e singurul care există, "ca strălucire și semnificație". De aceea, în uitarea timpului, "dragostea caută ceea ce nu are structură de ființare, ci viitorul la modul infinit, ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adevărat că țăranii părăsesc satele amenințate, dar vin să îngroașe numărul populației orașelor, a marilor tîrguri și a satelor din luminișuri (pădurea constituind un refugiu mai sigur decît văile) care cunosc o dezvoltare remarcabilă datorită unei mai mari securități și dinamismului lor economic. Pămînturile abandonate sînt adesea acelea care au fost defrișate datorită presiunii demografice anterioare și care nu sînt nici cele mai productive, nici cele mai bine așezate. Concentrarea ocupațiilor pe pămînturile cele mai bogate, utilizarea încă intensă a plugului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
înainte de a fi reprimate într-un mod feroce. Dacă criza este tot atît de gravă în orașe ca și în sate, orașele se adaptează totuși mai rapid condițiilor nou create de calamități și făcînd față acestora dau dovadă de un dinamism remarcabil. Adaptarea orașelor la criză Criza de la sfîrșitul Evului Mediu zdruncină geografia comercială a Europei și pregătește dezvoltarea economică a noilor regiuni, în același timp, tehnica se adaptează la noile condiții de schimb. Itinerariile comerciale evoluează odată cu părăsirea acelora care
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dispariție definitivă, alte sate noi își fac apariția. Creșterea demografică pe care o cunoaște secolul al XVI-lea are consecințe hotărîtoare asupra destinului Europei. Odată cu repopularea orașelor și satelor, economia, care a cunoscut un regres în epoca calamităților, își regăsește dinamismul. Defrișări, recultivarea terenurilor abandonate sau dezvoltarea creșterii animalelor dovedesc această schimbare. Cît despre orașe, acestea continuă, la sfîrșitul secolului al XV-lea, dezvoltarea începută în secolul al XIV-lea. Datorită cererii lor Toarte mari de produse consumabile, ele modifică cu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Spania, unde se dezvoltă creșterea oilor, acest fenomen se manifestă în mod evident, în Europa centrală și orientală, marile domenii reprezintă o regulă, iar țăranii au un statut care îi apropie de iobăgie 39. Fabricarea artizanală își regăsește și ea dinamismul din secolul al XIII-lea. Dacă postăvăria flamandă se întoarce la strălucirea de altă dată, noile centre din Anglia, din Languedoc și din Spania, apărute în timpul crizei, își continuă dezvoltarea. Același lucru se întîmplă cu fabricile de țesături mai ușoare
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Creșterea demografică a Europei explică în parte expansiunea spre teritorii îndepărtate. Ea îndreptățește mai ales avîn-tul economic al continentului prin schimbarea cererii: un număr tot mai mare de oameni cer o cantitate mai mare de alimente. Defrișările, extinderea terenurilor însămînțate, dinamismul comerțului cu grîu, dovedesc legătura între creșterea populației și dezvoltarea producției. Mai mult decît atît, ansamblul produselor alimentare, ca și textilele și producția meșteșugărească se dezvoltă în funcție de noile cerințe. Dezvoltarea producției este totuși limitată de slabele progrese tehnice. Dincolo de noile
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aici creditul care le este indispensabil. Cu cei 110 000, locuitori ai săi, Anvers este deci în secolul al XVI-lea, capitala europeană a negustorilor. Aceștia devin simbolul avîntului economic al continentului. Epoca marilor negustori și nașterea capitalismului în Europa Dinamismul economic din secolul al XVI-lea determină în Europa apariția unui nou tip social, cel al marilor negustori. Cu siguranță, negustorul nu era un necunoscut în secolele precedente, dar dezvoltarea foarte mare a schimburilor comerciale în secolul al XVI-lea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
revoluție care duce la execuția regelui și instaurarea unei republici efemere. În Provinciile Unite izbucnește un conflict între puternica burghezie din provincia Olandei și pretențiile monarhice ale familiei de Orania. Distruse de înfrîngerea în fața Franței, posesiunile Habsbur-gilor nu prezintă același dinamism. Spania cunoaște începutul unei lungi decadențe, iar succesiunea la tronul Spaniei, a cărei dinastie este amenințată de dispariție, devine o miză pentru Europa. Prinși între ofensiva turcilor și puterea crescîndă a familiei Hohenzollern de Brandenburg, Habsburgii din Austria nu mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de decadență lentă și constantă, mascată încă de vestigiile măreției sale trecute. Monarhia absolută instaurată de Filip al II-lea nu mai este repusă în discuție, dar regatul este lipsit de vlagă. Expulzarea arabilor a dat o lovitură de moarte dinamismului Spaniei. Emigrarea este continuă și depopularea se accentuează. Mai peste tot creșterea animalelor înlocuiește cultivarea pămîntului. Viața economică este sufocată de concurența englezilor și a olandezilor, în timp ce negustorii străini stabiliți în porturile spaniole dirijează în afara peninsulei profiturile comerciale. Spania nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
celor ce persecută pe coreligionarii lor, Wilhelm de Orania îl atacă pe cuceritorul care amenință fragilul echilibru european, în timp ce Habsburgii caută să-și ia revanșa împotriva puterii care a pus capăt viselor lor hegemonice. Izolată, Franța dă dovadă de vitalitate. Dinamismul său demografic joacă desigur un rol important. În lipsa unei surse sigure de informație, populația sa este estimată la aproximativ douăzeci de milioane de locuitori, ceea ce face să fie considerat statul cel mai populat din Europa. Ea este, de asemenea, statul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]