6,045 matches
-
Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce mi-a încolțit în inimă și suflet: „Oare voi avea timp să port acest frumos costum eu, care asemeni celui dispărut nu aveam certitudinea că voi supraviețui din acest război?”. Două luni mai târziu, fiind remobilizat, mi-am urmat calea Destinului meu de om aflat sub ordine militare, făcându-mi datoria până am fost rănit și apoi clasat ca invalid de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
atâția ani de la război. După orele serii, urmăresc selectiv programe la TV și mă opresc pe programul I unde se difuzează Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, într-o distribuție excepțională, In memoriam Gheorghe Dinică, cu însuși recent dispărutul Gh. Dinică, Radu Beligan și Marin Moraru. Deși am văzut piesa la teatru, deși am revăzut-o de mai multe ori la televizor, niciodată n-a fost mai bine și mai clar înțeleasă ca acum. Deci revăd piesa - a câta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și-i telefonez pe la 1430, așa cum i-am promis. Așteaptă musafirii, dar Aviator Georgescu, mort în misiune în august 1941. nu mai e dispoziția din anii trecuți, fiindcă locul ce-l ocupa Gil Crăescu acum e gol, în memoria recent dispărutului prieten și om cu adevărat... așa cum a fost până acum... Orice aducere aminte ne înrourează privirile încețoșate de lacrimi discret strivite între pleoape. Asta e nemiloasa și nedreapta lege a Firii, de la care nimeni nu e exceptat!... Pentru vineri 20
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de pompieri, din oraș, a fost găsit, pe la orele cinci, mort. Pe jumătate dezbrăcat. Fără armă. Deposedat, ziceau unii, de cine știe cine. Mort. Nu prin împușcare. Atunci? Prin violență, totuși. În urma unei altercații, presupuneau alții. Și, totodată, se anunțase și un dispărut. Cine? Nălucul. Dispărut. Nu,însă, cu mâna goală. Ci, cu paisprezece pistoale și cu câteva sute de cartușe, din magazia găsită cu încuetorile distruse. Alertă. Alertă maximă! Au pornit căutările. S-au instituit filtre. S-a dat alarma și la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oraș, a fost găsit, pe la orele cinci, mort. Pe jumătate dezbrăcat. Fără armă. Deposedat, ziceau unii, de cine știe cine. Mort. Nu prin împușcare. Atunci? Prin violență, totuși. În urma unei altercații, presupuneau alții. Și, totodată, se anunțase și un dispărut. Cine? Nălucul. Dispărut. Nu,însă, cu mâna goală. Ci, cu paisprezece pistoale și cu câteva sute de cartușe, din magazia găsită cu încuetorile distruse. Alertă. Alertă maximă! Au pornit căutările. S-au instituit filtre. S-a dat alarma și la granițele țării. Numai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vârcolit,încet-încet și-au revenit din amețeală, au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un nume posibil al reversului ei, al părții noastre de infern. Acolo, toate destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deșert (fiindcă într-un deșert amăgirile n-au capăt) și o mare care păstrează amintirea zeilor dispăruți. Un "Asybaris" e ascuns, probabil, ca o fatalitate, ca o pedeapsă, în subconștientul tuturor celor care nu se mulțumesc cu lumea obișnuită sau nu știu să se bucure de ea, dar îl descoperim abia când nu mai e nimic de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prin minte. Încă vreo două vorbe, „să ținem legătura“ (care legătură?), „mi-a părut bine că ne-am revăzut“, și bărbatul de la vola nul mașinii s-a întins să-i deschidă portiera. Apoi spa țiul s-a-nchis în jurul mașinii dispărute cum ai închide o revistă de modă cu obiecte fotografiate impecabil. Au rămas blocurile ude și jegoase, găurile din asfalt, oamenii prost îmbrăcați și ară tând bol navi de la intersecție. Am uitat spre ce notariat sau judecătorie mă-ndrep tam, ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea face și nici nu trebuia să mă justific în fața nimănui. Pentru început mi-am sunat îngrijorat părinții. Mama era să leșine când mi-a auzit glasul. Tata a început să plângă pentru prima oară în viața lui. Mă crezuseră dispărut. Le-am spus adevărul, pentru că nu aveam o altă justificare a tăcerii mele îndelungate. Consideram că nu merita să-i mai înșel. Le-am promis solemn că mă voi întoarce curând acasă. Mă cuprinsese deja un dor nemărginit. La două
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ăla nu-l îngheța niciodată nimic. Tipul ăsta e înghețat tot timpul. Toată înscenarea e profund tulburătoare, iar Mark nu poate face altceva decât să se lase în voia ei. Îi ascund ceva, ceva rău. Mașina lui, distrusă. Sora lui, dispărută. Toată lumea se dă neștiutoare. Nimeni nu vrea să-i spună despre accident sau despre orele de dinainte sau de după el. Nu-i rămâne decât să stea liniștit, să facă pe prostul și să vadă ce poate afla. Duane-o și Rupp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
protestă la apariția lui Karin. Ia uite cine-a venit! Nu-i nimic - ești și tu o cetățeană. Oricum, mișto găselniță. Patru Iulie e preferata soră-mii. Hai să-i dedicăm ziua asta, oriunde-ar fi. Ei și tuturor americanilor dispăruți. Ea nu mai spusese o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atins pe pomeți, Lionel simțea atingerea în degetul său mare care nu mai exista. Dacă era mângâiat pe bărbie, o simțea în degetul mic. Când se dădea cu apă pe față, simțea cum lichidul i se scurge pe mâna sa dispărută. Weber opri dușul și închise ochii. Timp de câteva clipe, afluenți calzi continuară să-i șiroiască pe spate. Până și corpul nevătămat era el însuși o fantomă, construit de neuroni ca un eșafod de-a gata. Corpul era singura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iubire sau cum vrei. Dar Copia Karin a ajuns la ea, a făcut-o să schimbe tabăra, cum spun federalii. A convins-o că era ceva în neregulă cu el. Chiar și atunci când îi înșiruie toate dovezile adunate - sora lui dispărută, falsa Homestar, faptul că nimeni nu recunoaște bilețelul, noua Karin care s-a cuplat cu vechiul Daniel, Daniel care se ține după el deghizat, dresând animale care să-i urmărească - ea spune că nu e convinsă. Ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit să fie o mină de argint din 1880, deplasată cu vreo șase sute și ceva de kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din parcare pe dibuite, pe șoseaua pustie. Voci înalte, fără acompaniament, se împleteau unele cu altele, susținute de o perdea de alămuri. Muzică de pe altă planetă, antifonie, un mod de a gândi dispărut. —Dumnezeule, spuse ea. Părea bolnavă. O privi. În întuneric, avea fața încordată și ochii umezi. Ridică palma a negare și se uită în altă parte. —Scuze. Avea vocea umedă. I-auzi ce spun! „Scuze.“ Vorbesc ca tine. Scuze. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tânăra Sylvie își notă ceva în carnețelul sprijinit de coapsă. Era ceva în modul în care-și ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună în bibliotecă până la ora închiderii; filmele europene de artă de marți, de la Cineclub; discuții lungi despre Sartre și Buber; sex mai mult sau mai puțin neîntrerupt. Cum o lega la ochi și-o mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În noapte ca un clopot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Arthur, Harrison și Hayes - vremuri din vremea tatălui meu, sînge din sîngele tatălui meu, viață din viața lui, toți fuseseră oameni adevărați, reali și vii, plini de pasiunea, puterea și trăirile tinereții tatălui meu. Iar pentru mine erau niște americani dispăruți: chipurile lor grave, Încadrate de favoriți, se amestecau, se suprapuneau, pluteau laolaltă În adîncurile marine ale unui trecut imposibil de atins, de măsurat și de pătruns, ca orașul Îngropat Persepolis. Și toți erau dispăruți. Căci cine a fost Garfield cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te muți. N-am intrat în adăpostul pentru bărci, deși o ușă era deschisă și aș fi putut. Nu aveam vreo iluzie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oameni de știință ce au cunoscut din propria lor experiență popoarele de care vorbesc, se mai pot adăuga câteva considerații limbistice, care deși curgând dintr-un izvor foarte sărac, deoarece atât limba Geto-Dacilor cât și acea a Tracilor sunt aproape dispărute, totuși puținele lor rămășiți încă învoiesc niște apropieri mult mai naturale decât acele ce sunt nevoite să le închipuiască apărătorii teoriilor slaviste, germane sau celtice. «O analogie a numelui orașului Ațițtc din Dacia este citată de Hecateu din Milet sub
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
titlul Cîștigurile umanității prin necredință, o antologie de fragmente pentru ateiști intitulată Ridicați-vă capetele, Miracolele vieții, un volum mare legat în pînză albastru-cenușie cu desene aurite pe cotor. Acesta conținea eseuri despre Zorii vieții, ce înseamnă evoluția, și viața dispărută, evoluțiile ca bătăi ale ceasului, împărăția animelelor, împărăția plantelor, arborele genealogic al omului, rasele omenirii, mașina umană la lucru, psihologia de-a lungul timpului, descoperitorii secretelor vieții. Cele 476 de pagini îîn afara indexului) erau pe jumătate dedicate unor fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuplurilor tinere, cu puțini copii, dar cu un gust pronunțat pentru farmecul învechit al acestor construcții îndrăznețe, vestigii ale Parisului baricadelor de la 1830, 1848 și al Comunei. Împrejurimile pieței Réunion sînt astfel o evocare a unui Paris în mare parte dispărut, care acum nu întîrzie să dobîndească un plus de valoare afectivă și simbolică. Fără a mai socoti faptul că el constituie un adevărat spațiu social care permite anumitor familii populare să locuiască, chiar dacă într-un mod care nu stîrnește invidia
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste cartiere periferice, foste muncitorești și industriale. Asta nu a împiedicat "îmburghezirea" unei părți a populației, dar a frînat-o în mod serios. Înseamnă oare că muncitorii și funcționarii modești dispăruți au revenit? Dimpotrivă chiar, duhul Bastiliei nu mai veghează asupra meșteșugarilor ebeniști și a tovarășilor lor, ci asupra altor creatori, mai familiarizați cu creionul, stiloul sau computerul decît cu gealăul. Această revenire la frontierele est-vest, cu consecințe spectaculoase asupra alternanței
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]