31,078 matches
-
jurnalistic este valorificat și în paginile pe care le-a adunat prin vreme sub numele său. Cîteva din capitolele volumului îUn argument în plus, Ursita copilăriei furate, Liceu, paradis al 6 tinereții mele) sunt o adevărată cronică a unei copilării distruse de nenorocirile, de nelegiuirile pe care dictatura comunistă le-a abătut asupra familiilor românești din 1946 încoace. Pasiunea autorului pentru muzică îpentru muzica de calitate, vreau să zic) face loc în paginile cărții unui prețios document : o consistentă listă înu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și capitole la fel de bine finalizate ce redau întîmplări din timpul liceului, al stagiului militar, ba chiar e adusă la zi, redînd tribulațiile sale de candidat în alegerile parlamentare!), Sorin Cotlarciuc radiografiază întreaga perioadă comunistă, „epoca de aur” care i-a distrus copilăria, i-a întemnițat tatăl pentru 16 ani înoroc de pocăința lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care - simțindu-și sfîrșitul aproape și dorind să se împace cît de cît cu Dumnezeu și să-și mai spele din păcate - „dă” amnistia din iulie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nucleului dur al adversarilor politici, dar și grupurilor-țintă formate din nehotărâți. Principalele instrumente ale acestor cam-panii sunt: manipularea, dezinformarea și zvonul. În ceea ce privește zvonul, considerăm că acesta este un instrument deosebit de periculos, care, folosit cu multă măiestrie, poate dezechilibra sau chiar distruge imaginea unui actor politic (contracandidat). Zvonurile pot aborda mai multe teme, cum ar fi: gradul de coruptibilitate a adversarului politic, sănătatea sau familia acestuia, activitatea politică dezastruoasă, incorectitudinea etc. Tehnica prin care se construiește un zvon se bazează pe împletirea
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
în caz de avarii, care afectează sau poate afecta blocul sau mai mulți coproprietari din bloc. În art.624 Cod civil se prevede posibilitatea unor despăgubiri, după cum urmează : Alin.1 „În cazul în care o persoană a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul să ceară o despăgubire echitabilă numai de la cel care a fost salvat. Alin.2 „Nu poate pretinde nici o despăgubire
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de șters cu care mi se reducea existența, toate acestea nu puteau să fie decât într-o lume de hârtie în care fusesem imaginat ca personaj principal. Apoi devenisem o marionetă în mâna unui autor care avea intenția să mă distrugă. Nu înțelegeam motivul pentru care destinul meu era controlat de altcineva și de ce acesta luase o hotărâre atât de tragică și definitivă. Ceva nu a mers cum se așteptase, greșisem undeva, făcusem o mișcare sau un gest care nu trebuia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înaintea lui, deși nu știa prea bine când îi venea rândul. Apoi s-a trezit că stătea lângă Moni în fața ghișeului. Toți ceilalți păreau fericiți și mergeau către viitor cu bonurile înainte. Trecutul nu mai conta, trecutul fusese și trebuia distrus ca o ciornă pe care ai notat ceva, trecând apoi totul pe curat. Alex zăbovea în prezent. Și Moni din golul ei zăbovea. Apoi golul veni spre el și prinse contur. — Ai număr? — Nu. — Nici eu. Așa a început. Un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în el. — Vrei să-mi dai sarea, te rog? Privi în jur ca să vadă cine îi vorbise; era o seară obișnuită, fiecare își ocupase locul bine știut și încerca să mănânce fără să facă vreun zgomot, de parcă astfel ar fi distrus vraja care îi învăluise pe toți cei care stăteau la masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să se așeze pe scaunul din bucătărie. Își privi mâinile: nu era nimic schimbat, aceleași
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subminează În general Încrederea În oameni”. Tot astfel stau lucrurile dacă ne referim la modestie și stăpânire de sine, față de exces, desfrâu și dezmăț - care Înjosesc, distrug viața individuală, influențează nefast viața altora și provoacă degenerarea urmașilor. În aceeași tendință teoretică de formulare, de Întemeiere a eticii teleologice, Paulsen ia În considerație succesiv recunoașterea subiectivă a meritelor persoanei cât și aprecierea obiectivă a acțiunii. După filosoful neokantian
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
manifestă tulburător și distrugător și pentru viața individuală: În măsura În care exclude participarea la viața generală și la marile și permanentele sale valori și scopuri: viața egoistului este În mod necesar o viață săracă și amărâtă, chiar și atunci când aparent nu se distruge din cauza conflictului cu voința generală.” Contrar egoismului ar fi completa depersonalizare, nimicirea eului: „subordonarea la ceea ce este În vigoare și la general”. Împotriva acestei ipostaze social-umane, cu tenta ei de Înțelegere psihologică, Paulsen distinge „forța afirmării propriei personalități contra a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
potrivit experienței genului, depozitate În Drept și În Obiceiuri, ea apără, pe cât posibil, viața, evitând arbitrarul. Menține individul pe calea stabilită dintotdeauna, Îl Împiedică de la Încălcările și violările vieții ambianței și preîntâmpină astfel conflictele care ar descompune societatea, sau ar distruge viața. Ea menține voința În armonie cu ea Însăși și În armonie cu voința generală: rezultatul este pacea socială și pacea cu mediul Înconjurător. Contraargumentul confirmă această considerare. Pierderea conștiinței ca organ al autoreglării, așa cum se Întâmplă În libertinismul frivol
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că Înjosesc și distrug viața individuală, iar apoi au influențe nefaste În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea voinței considerată obiectiv sunt bune sau rele după cum efectul pe care Îl au asupra propriei vieți și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acționare le are ca atare asupra desfășurării vieții umane. Și aici, bineînțeles, va trebui să se spună că judecat În genere, asasinatul politic este obiectiv condamnabil, din cauza efectului aflat În Însăși natura sa: să desființeze starea de drept și să distrugă pacea publică; În ceea ce-1 privește, el aruncă Înapoi toate lucrurile umane În starea luptei tuturora Împotriva tuturora. Modul de a acționa al asasinatului politic nu depinde de buna intenție a făptuitorului de a vrea să creeze o stare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică (Fichte-Hegel), Giorgio del Vecchio Își proiectează opțiunea etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian, că „dreptul unui singur om este la fel de sacru ca și acela al unui milion de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mare greșeală, căci spiritul de asociere - este bine să o spunem din nou - derivă din natura umană Însăși și se realizează, În noi, natural, printr-o serie de grade urcând de la individ si până la Stat. Nici o lege arbitrară nu poate distruge această tendință care este, totodată, un drept imanent al persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În cea politică. În condiții extrem de dificile, omul Încearcă să-și scuture de pe umeri această povară. Și aici intră În scenă statul totalitar și miturile politice. Noile partide politice promit cel puțin o rezolvare a dilemei. Ele exprimă și distrug Însuși sensul libertății; În schimb, Îi despovărează pe oameni de toate responsabilitățile personale”. Cu doisprezece ani mai Înainte, În anul 1934 Giorgio del Vecchio, Într-o conferință ținută la Zürich, În Elveția, intitulată Individ, Stat și Corporație, analiza contradicția, dialectica
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În oarecare măsură, una pe alta, iar formele de ocrotire a drepturilor individuale sunt extrem de diverse. În mod abstract, puterea publică e una. Dar În exercițiul său, ea poate și trebuie să fie divizată Între diferite organe. Pluralitatea organelor nu distruge unitatea Statului. Dimpotrivă, ea este o condiție pentru ca această unitate să se poată corect desfășura și organiza. La fel ca Într-un organism viu. Conceptul diviziunii puterilor În Stat a fost formulat mai ales de către filosoful iluminist francez Charles Louis
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
indivizilor, adică el trebuie să fie „Suveranul lor moderator”. Teoria „Statului de Drept” a lui Immanuel Kant consta În faptul de a fi recunoscută valoarea personalității de către Stat, iar Statul să-și limiteze acțiunea sa, intervenția sa, acolo unde ar distruge această valoare, care este, de asemenea, un drept. Mai ales, Statul nu trebuie să violeze intimitatea conștiinței prin intruziuni arbitrare, nici să elimine inițiativa și concurența rodnică a particularilor. Din acest punct de vedere, „doctrina individualistă” - subliniază Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a le fi pe plac, celor din conducere. Au trecut la decapitarea integrală a societății primită, drept dar, de la actuala opoziție. Opoziție, am zis? Vax, oameni buni, nu opoziție! De aruncat la canal, nu alta! Rând pe rând, au fost distruse salariile dăscălimii, ale oamenilor din domeniul sănătății, învățământului superior și educației, tagmei funcționărimii, ale altor categorii, în lumea de atunci a României. Căpătaseră o avidă poftă de bani. și nu se mai săturau, domnule, nu se mai săturau, de colectat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Apoi, se trecea la altul. Fostul Erou al Muncii Socialiste pregătise și argumente, pe care să le utilizeze, în cazul în care ar fi fost depistați și ajunși pe mâna organelor de stat. Ar fi argumentat, în asemenea caz: ați distrus economia? Ați! Ați aruncat oamenii în stradă? I ați! Ați umplut lumea cu șomeri? Da. În cazul ăsta, unde să mai fi muncit, oamenii ca mine, de pildă? Unde, ai? Nicăieri. Acum, ceva mai către zilele noastre, un ministru dobitoc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite, într-un fel de nedescris.Valuri stârnite se izbeau de tot ce găseau în cale, amestecând nuntașii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-a eliberat... GHEORGHE IORGA În viață sunt răni care, precum lepra, rod încet în singurătate sufletul și-l distrug. Există dureri ce nu se pot destăinui nimănui, fiindcă se obișnuiește ca aceste încercări incredibile să fie socotite drept accidente sau evenimente rare și ciudate, iar dacă cineva le descrie cu vorba sau cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii din capitala Iranului își îngroapă morții în cimitirul din apropiere. Aceasta este pedeapsa rezervată hoților, în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
251). Corect! Mai e interesant de observat, În carte, cum se apropie autorul ei de Cehov (Livada, Vania, Trei surori, Pescărușul - din ultimul, chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pa re de o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră, a apei, care Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fără nume? Căci și-n acel orășel neștiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acce leratul...”( p.161). Ingenios găsită și comparația cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Și justă observația că Ionesco nu distruge limbajul, ci clișeele lui . În final, la fel de interesante sunt dialogurile cu practicieni care au montat Ionesco, precum și un jurnal de repetiții la piesele scurte reprezentate pe scena Odeonului. Se spune că o carte fără erori - măcar de culegere! - devine monstruoasă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teribilă agresiune din partea Administrației condusă de dom' Ciucurel. Acesta plănuia, practic, o hecatombă în rândul cetățenilor pe care-i păstoream. Iar toate acestea s-ar fi petrecut nu fiindcă acel om ar fi fost animat de dorința de a ne distruge, ci de o poftă insațiabilă de noi și noi comisioane, adică, pe românește, șpăgi. Trebuia deci să iau, cum ar spune un prim-ministru românesc, "cât mai grabnic cele mai urgente măsuri și să le aplic rapid, într-o viteză
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]