3,782 matches
-
nu au fost creștini practicanți tradiționali. Din momentul în care s-au mutat la Paris după Primul Război Mondial Marguerite aproape nu a mai intrat într-o biserică creștină, cu excepția cazului când îi admira arhitectura, și nici nu credea în dogmele creștinismului. Dacă a avut vreo religie un mare dacă aceea a fost una personală: o combinație eclectică de credințe păgâne, mistice, antice grecești și budiste Zen. Ca și Hadrian și Zenon, personajele în care a pus atât de mult din
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a unui text prin citarea sa literală și se apropie de pastișă atunci când asociază citate preluate din unul sau chiar mai mulți autori 105. Cea de-a doua denumire, mai specializată, desemnează poeme epice folosite drept armă de atac împotriva dogmelor filosofice 106. Și în satira menippee își fac apariția acele centones, la origine "reconstrucții cu versuri luate din Homer"107. În capitolul al doilea al Poeticii, Aristotel enumera deci explicit parodiile de care avea știință. Recapitulând, acestea se numeau Deiliada
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care l-am avut aici "sub lupă", și o pluristratificare a nivelurilor la care acest roman poate fi citit și decriptat: un prim nivel, cel al lecturii zero, se păstrează în marja thrillerului medieval captivant, cu toate problemele de dogmă religioasă pe care le ridică polemica diferitelor personaje, intruși sau direct implicați în viața abației (axis mundi al romanului), prezentă chiar grafic în text, printr-o schiță care bănuim că-i aparține fie naratorului de grad secund, fie unei reproduceri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care ajungea la exaltarea mistică și chiar la nebunie, a cărei expresie erau mult lăudatele extaze și contactele cu Duhul Sfânt, prea inactiv pentru a promova continuu niște eunuci, îmbătați și turbați ca niște câini. Pentru a spori credibilitatea revelațiilor, dogmelor și disciplinei sale, Montanus s-a declarat că ar fi Duhul Sfânt, unul și același cu profetesele sale. Reînnoirea creștină a montaniștilor a dat într-un rigorism practic și într-un fals spiritualism; vedeau în toate răul, pervertirea și păcatul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
drept trăsătură comună grija afirmării întîietății muncii asupra capitalului și apărarea intereselor materiale și morale ale muncitorilor, voința de a interveni în funcționarea mecanismelor economice în scopul asigurării unei mai bune redistribuiri a veniturilor și refuzul de a considera drept dogmă autoritatea patronului în întreprindere. Celelalte elemente, cum ar fi, socialismul, naționalizările, planificarea economiei, importanța pieței etc. sînt contingente și diferă în funcție de partide, țări sau epoci. II. Tipologia partidelor muncitorești Familia politică formată din partidele muncitorești se prezintă sub forma unui
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
în dificultate. Ele desfășoară o bogată activitate atît în grupul socialist al Parlamentului European cît și în cadrul Partidului Socialist European pe care-l susțin material. Internaționalismul a implicat, printre altele, o lungă colaborare cu marxismul care le-a servit drept dogmă și pe care au încercat să-l răspîndească și să-l impună tuturor partidelor muncitorești. Abia în 1951 Internaționala a acceptat, prin declarația sa de la Frankfurt, fundamentele umaniste și creștine alături de cele marxiste. Apoi, social-democrația, la inițiativa marxiștilor, a strîns
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
comunist fiind interzis în Elveția încă din anii '30, militanții săi au putut să ascundă problema de fond pentru a păstra forma: Partidul Elvețian al Muncii care se menține în Consiliul Național. D) Integriștii. Este vorba de formațiunile rămase fidele dogmei comuniste împotriva tuturor și a orice. În viziunea lor, Mihail Gorbaciov este singurul răspunzător pentru destrămarea URSS iar evoluția din Rusia îi îndreptățește să creadă că lucrurile mergeau bine în această țară pe timpul comunismului. Doar două partide comuniste integriste au
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
face crezul religios rezonabil. Gânditorii Evului Mediu inițiază sarcina monumentală de a exprima credința într-un limbaj riguros, împrumutând de la Platon și Aristotel noțiuni și instrumentele reflecției. Euharistia devine "transsubstanțiere" și mai târziu, la Luther, "consubstanțiere". Deci, se vrea susținerea dogmei prin rațiune și se dorește o dialectică impecabilă pentru acest demers. Dar această rațiune este centrată pe Dumnezeu. Ea folosește la confirmarea credinței și nu la contestarea ei, ca mai târziu. Ea pregătește omul, afirmă contemporanii, pentru a primi Cuvântul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
între puterea spirituală și puterea temporară și astfel s-a creat o problemă aproape permanentă. Balanța înclina când în favoarea Bisericii, când în favoarea împăratului, a regelui, a seniorilor. În epoca în care Iluminismul începe, Biserica catolică din Franța legitimează autoritatea politică, dogmele sale sunt apărate de Biserică, ea deține monopolul adevărului. Era deci de așteptat ca partizanii schimbării regimului să atace Biserica. În alte părți, lucrurile se petreceau mai puțin violent: în Statele Unite, pluralitatea religiilor nu a permis ca vreuna să fie
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a ne limpezi calea cea dreaptă către Dumnezeu, a ne înălța sufletul către ceruri și a ne feri de mlaștina confuză a gândirii moderne, ce s-a ivit chiar din părăsirea învățăturii patristice. Părinții au stabilit și ne au transmis dogmele pioase și ne-au învățat viețuirea virtuoasă. Scopul urmărit de Sfinții Părinți este despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea noastră, căci nimic nu este mai frumos în viață decât sufletul care își află liniștea și odihna în Dumnezeu. Sfinții Părinți au transpus
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
al XVII-lea al XIX-lea în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți "raționale", prin răspândirea culturii, a "luminilor" în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, care a încercat să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza experienței proprii. Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. 11 "Termenul de sociologie a fost utilizat pentru prima dată de filosoful francez Auguste Comte în anul 1939 după ce inițial
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
involuntară și, o dată cu ea, energia creatoare a artistului rupt de lume, cufundat în reveria eului său profund și în ritmul jocului stilistic. Distincția teoretică dintre cele două "euri" (eul superficial, empiric și celălalt "eu", abisal, al artistului), devenită ulterior o dogmă a artei moderne (a cărei diferență specifică trebuie căutată în autonomia estetică, refuzul biografismului și al realismului mimetic), corespunde unui clivaj încă și mai radical stabilit între cele două funcții majore ale memoriei 16: funcția reproductiv-mimetică (amintirea), focalizată pe "conținuturi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu pe Maiorescu sau Iorga (vezi notele Gabrielei Omăt despre relația lui E. Lovinescu și D. Evolceanu în volumul E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 612-616). După cum observă René Girard, "pretutindeni, în secolul XIX, spontaneitatea devine dogmă, detronând imitarea" (op. cit., p. 35). Plecând de la observația lui Max Scheler, potrivit căreia sursele resentimentului ar fi invidia, gelozia, rivalitatea, Girard trage concluzia că "starea sufletească romantică e pătrunsă de resentiment" (p. 33). Vezi și Max Scheler, Omul resentimentului, traducere
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orientarea religioasă ce înglobează principiile, credințele și modelele comune de comportament. Cuciuc și Dupu (1998) identifică un număr de tipuri de comunități religioase mai frecvente pentru religiile creștine: * Comunitățile ecleziale (bisericile), care reprezintă structuri sociale construite pe baza unor principii, dogme și practici comune ce le delimitează de restul societății. Fie că este vorba despre biserici universale, biserici naționale sau confesiuni, acest tip de comunități este marcat de experiențele religioase comunizate, omogene și integrate în ritualuri. Se delimitează categoriile clericilor și
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
la o comunitate religioasă. Credinciosul aparține comunității chiar și atunci când nu se află în biserică (Cuciuc & Dupu, 1998). Apartenența și implicit participarea la comunitățile religioase prezintă două componente principale: componenta cognitivă (sau intelectuală), care se referă la acceptarea credințelor și dogmelor bisericii, și componenta comportamentală, ce include participarea fizică și emoțională la activitățile comunității locale. Cele două componente nu sunt în mod necesar sincrone. Există membri ai comunității religioase care își manifestă acordul cu ideile, dogmele și credințele cultului, dar nu
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
referă la acceptarea credințelor și dogmelor bisericii, și componenta comportamentală, ce include participarea fizică și emoțională la activitățile comunității locale. Cele două componente nu sunt în mod necesar sincrone. Există membri ai comunității religioase care își manifestă acordul cu ideile, dogmele și credințele cultului, dar nu practică obiceiurile și tradițiile acestuia și nu participă la activitățile periodice ale comunității (slujbe săptămânale, întâlniri de rugăciune, acțiuni de caritate etc.). Deși își declară apartenența, aceștia nu participă activ la viața comunității. La polul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
diferite (numit în Biblie "neamuri"). Inițial, imediat după moartea Mântuitorului și pe durata vieții apostolilor, grupul creștinilor era unul neoficial, eterogen în ceea ce privește cele mai multe dintre credințe. Pe măsură ce numărul creștinilor a crescut, comunitatea s-a organizat, și-a definit un sistem de dogme și o ierarhie, reguli de conduită și criterii de admitere a noilor veniți. Ideile și modelele comportamentale diferite de cele dominante au fost declarate eretice. La un nivel care s-ar putea intitula macroevoluție, tendințele generale ale comunităților religioase par
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
tradiționale sau stabile? Dacă ea există, este vorba de o transformare formală (afectând unele modalități de manifestare a sentimentului religios, unele modalități de comunicare și de efectuare a unor ritualuri) sau de una în profunzime (modificări ale motivațiilor, credințelor religioase, dogmelor)? Există anumite caracteristici ale discursului religios din cadrul comunităților virtuale care să sugereze existența unor tendințe spre schimbare? În ultimă instanță, au comunitățile virtuale religioase abilitatea de a influența schimbări de paradigme, practici sau atitudini în comunitățile religioase locale (în timp
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
religios Ritm și volum frecvența mesajelor, volumul și nivelul de elaborare al mesajelor Conținut Teme principale ale discuției structura tematică și ideatică a conținutului comunicărilor Orientare confesională Religia afilierea confesională, relația cu o comunitate religioasă locală corpusul de credințe și dogme declarate Relația cu organizații religioase de alte orientări atitudinea față de alte biserici și organizații religioase relația cu membrii comunității care nu împărtășesc orientarea religioasă a majorității Observația s-a desfășurat de-a lungul a 15 luni, divizate în două perioade
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și de rugăciune în spațiul virtual, menite să le continue pe cele din spațiul real, sunt frecvente pentru astfel de comunități. Există teme de discuție neagreate în cadrul comunităților virtuale religioase. Acestea se referă în principal la critici ale credințelor și dogmelor comune și la promovarea unor idei ale altor orientări religioase, pe care majoritatea membrilor le consideră o amenințare la adresa identități și coeziunii grupului. De asemenea, subiectele care nu au legătură cu temele religioase, reclamele sau promovarea unor organizații și idei
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ce conține patru tipuri distincte de comunități virtuale religioase, denumite metaforic: a. comunități "de întărire"; b. comunități "reformatoare"; c. comunități "ale luptei pentru Adevăr"; d. comunități "fără frontiere" a) Comunitățile "de întărire" sunt acele comunități care aderă la principiile și dogmele unei confesiuni religioase particulare și valorizează în principal experiența spirituală împărtășită. Ele funcționează ca un spațiu spiritual închis, în care comunicarea cu ceilalți membri ai comunității are rolul de a întări convingerile comune tuturor. Opiniile divergente sunt descurajate și propunerile
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
obiectiv principal al grupului. c) Comunitățile "luptei pentru Adevăr" sunt acele comunități în care dialogul interconfesional are ca temă și valoare principală adevărul. Axată pe dezbatere și polemică, interacțiunea în cadrul acestor comunități constituie fie un teren al negocierilor strânse în ceea ce privește dogmele și practicile religioase, fie o luptă a surselor de autoritate. Metafora luptei pentru Adevăr aplicată acestui tip de comunități se referă la eforturile membrilor de a-i convinge pe ceilalți de veridicitatea și validitatea argumentelor proprii, în încercarea de a
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
din cadrul comunităților virtuale, credința ocupă unul dintre cele mai importante locuri, deoarece reprezintă forța motivatoare care stă la baza tuturor demersurilor religioase. Fiind un concept vast, bogat din punct de vedere semantic, credința are două înțelesuri de bază: set de dogme și convingeri specifice unei anumite orientări religioase (de exemplu, credința creștină) și o convingere cu privire la o realitate în lipsa dovezilor empirice și raționale sau, după cum o definește apostolul Pavel în textul biblic, "o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
96 0,06 0,21 Biblia 658 0,39 1,34 Evanghelie 89 0,05 0,17 O categorie de termeni bine reprezentată în materialul analizat, parțial eterogenă, include concepte teologice fundamentale care se regăsesc în sistemul de credințe și dogme al tuturor religiilor de orientare creștină. Acești termeni fac parte din vocabularul religios uzual al tuturor creștinilor și sunt utilizați în legătură cu subiecte variate de discuție. De exemplu, Biblia este citată ca sursă de autoritate și mijloc de revelație a lui
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
diferite. Această atitudine este susținută de prezența unor spații de dezbatere destinate discuțiilor interconfesionale sau chiar de tematica principală declarată (dialog evanghelic ortodox, de exemplu). Totuși, analiza conținutului acestor dezbateri evidențiază scopul mai degrabă apologetic (de apărare a credințelor și dogmelor considerate adevărate) decât deschiderea la idei noi cu scopul îmbogățirii și diversificării concepțiilor proprii. Acest rezultat este concordant cu cele obținute în etapa anterioară a cercetării, care au relevat aprecierea profundă pe care o manifestă membrii comunităților virtuale față de bisericile
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]