2,821 matches
-
rasiale. Antirasismul se definește astfel prin simpla inversiune: egalitate și diferență Împotriva inegalității; determinism cultural (sau social) Împotriva determinismului biologic. Însă așa nu ieșim din domeniul postúrilor polemice. Și, mai ales, riscăm să limităm gândirea antirasistă la egalitarismul și ecologia dogmatice, chiar În momentul În care Își face apariția noul rasism, bazat pe absolutizarea diferențelor culturale. De la antirasism la antirasisme Noul rasism ideologic s-a transformat treptat Într-o combinație de culturalism și diferențialism, ambele radicale, punând astfel pe picior greșit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ar putea fi puse În carantină, tratate sau reduse; el rezidă esențialmente În voința doctrinară, coerentă, răuvoitoare, pragmatic incarnată uneori În ură și materializată În comportamente precise ale unor indivizi ocupați „cinstit” cu „apărarea” posesiunilor proprii. Această afișare ostentativă și dogmatică a unui discurs persecutoriu tinde să se Înrudească, prin consecințele sale multiplicatoare și devastatoare, cu crima Împotriva umanității și cu proiectele cele mai grandioase și mai urgente ale acesteia. J.-M. S. & BILLIG Michael (1984), „Racisme, préjugés et discrimination”, in
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
laicitate antireligioasă, ca reacție la clericalismul creștin triumfător. În domeniul școlar, intenția laică s-a afirmat la nivel internațional cel mai rapid și cu cea mai multă suplețe. Încă din 1806, Olanda adoptă În parte principiul școlii neutre. Învățământul religios dogmatic se desfășoară În afara orelor de clasă și este asigurat de preoți care reprezintă diversele confesiuni ale elevilor. Austria a ales să păstreze un Învățământ religios printre materiile obligatorii din Învățământul primar, cu condiția Însă ca toate cultele să fie reprezentate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte, acest model Îndeplinește o funcție critică de necontestat: dacă rasismul este generat de funcționarea „normală” a societății, atunci lupta Împotriva rasismului presupune o transformare radicală a ordinii sociale. Utopia revoluționară constituie concluzia logică, În domeniul acțiunii antirasiste, a utilizării dogmatice a modelului teoretic menționat. Formarea conceptului de „rasism instituțional”, În Statele Unite, la sfârșitul anilor ’60, a avut loc În chip de reacție critică sau chiar polemică Împotriva reducției psihopatologice a rasismului, care presupune la rândul ei reducerea cognitivă a rasismului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin faptul că diferența este percepută ca o sursă de non-egalitate. Or, primatul acordat exigenței de egalitate implică abolirea finală a diferențelor. Care sunt originile intelectuale ale unui asemenea proiect de suprimare a surselor de nediferențiere? Acest raționalism ideologic și dogmatic Își are rădăcinile Într-o interpretare superficială a gândirii carteziene. Pentru Descartes, deși putem concepe o societate pur rațională, atemporală, unică și universală, societatea existentă este În mod necesar temporală, deci irațională, diversă și variabilă. Acest lucru conduce la distincția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dacă actualizarea infinitivului este mai rapidă decît a conjunctivului, iar a acestuia mai rapidă decît a indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape, atît practice, cît și teoretice. Dacă însă această ordine nu este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate reprezenta un model sugestiv și, de aceea, pe baza lui, praxematica poate descrie topogeneza ca actualizare a imaginii-spațiu prin trei etape, mărcile principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atât în destinul individual al omului, ci în acela al poporului ca întreg 4. Concepțiile platonice și eleniste vor fi preluate și adaptate, mai târziu, în teologia Sfinților Părinți, mulți dintre ei instruiți în cultura clasică greco-latină, pentru a fundamenta dogmatic credința ortodoxă și a o apăra împotriva atacurilor formidabile ale păgânilor sau ereticilor care utilizau același aparat conceptual. În felul acesta, constată Georges Florovski, "elenismul a dobândit un caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ereticilor care utilizau același aparat conceptual. În felul acesta, constată Georges Florovski, "elenismul a dobândit un caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult încât într-un anumit sens nu se poate pătrunde ritmul mistagogiei liturgice fără a trece printr-un gen
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o perspectivă eschatologică (tocmai acest eseu a constituit inspirația noastră pentru a scrie lucrarea de față). Teologia istoriei este atât Cuvânt, cât și eveniment, atât kerygma, cât și acțiunea lui Dumnezeu în lume. În eseul amintit, Pannenberg formulează șapte teze dogmatice cu privire la doctrina revelației indirecte, un adevărat manifest programatic pentru orice teologie a istoriei. Teza I: Revelația de Sine a lui Dumnezeu prin martorii biblici nu este directă în sensul unei teofanii, ci este indirectă și împlinită prin mijlocirea actelor Sale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Mithology of Iudaism, Oxford University Press, New York, 2004. Sim, Stuart, Derrida and the End of History, Totem Books, New York, 1999. Smith, Adam, The Theory of Moral Sentiment, Edinburgh, 1813. Stăniloae, Dumitru, Ortodoxie și românism, Editura Albatros, București, 1998. Idem, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 2, Editura IBMBOR, București, 1997. Tillich, Paul, A History of Christian Thought, Simon și Schuster, New York, 1968. Toynbee, Arnold J., A study of history, Abridgement of volumes VII-X by D.C. Somervell, Oxford University Press, New York, 1957. Vauchez, André
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
New York, 1968, p. 1. 33 Ibidem, p. 44. 34 Walter Dirks, apud Hans Urs von Balthasar, op. cit., p. 141. 35 von Balthasar, op. cit., p. 137. 36 Löwith, op. cit., p. 186. 37 H.I. Marrou, op. cit., p. 76. 38 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 3, Editura IBMBOR, București, 1997, pp. 248-249. 39 Theodore Häring, Der christliche Glaube, Dogmatik, Zweite Auflage, Calw und Stuttgart, 1912, p. 676, apud D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 249. 40 Irénée de Lyon, Contre les Hérésies, Livre
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1, X, apud Wood, God and History, p. 195. 16 Karl Barth, The Epistle to the Romans, trans. from the sixth edition by Edwyn C. Hoskyns, Humphrey Milford, Londra, 1932, vi, apud Wood, op. cit., p. 196. 17 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol.2, Ed. IBMBOR, București, 1997, p. 17. 18 Cf. Lawrence W. Wood, Theology as History and Hermeneutics, Emeth Press, Lexington, 2005, p. 44. 19 H.V. Campenhausen, Der Ablauf der Ostererreignisse und das leere Grab, Heidelberg, 1961, p. 7
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
corespund în mod clar celor șase grade de informativitate stabilite pe scara lui Genette/Rimmon-Kenan. Este necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent de intenția naratorială, cititorul poate să considere primul text ca avînd o tonalitate gravă, chiar dogmatică, în timp ce al doilea ar putea apărea ca absurd sau ridicol. Primul pasaj abundă în generalizări tranșante și are o tentă melodramatică („o soartă încă și mai liniștită decît a mea”); cel din urmă nu pare sigur nici măcar în ceea ce privește
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de influență socioprofesională nu mai face apel doar la opozabilitatea identității socioprofesionale și la responsabilitatea față de partid; manipularea se substituie dominației în cadrul relației dintre putere și societate; politicile publice sunt concepute pornind de la parametrii de dezvoltare și nu de la referința dogmatică a luptei de clasă; instituțiile reprezentative ale statului (președinția republicii, Marea Adunare Națională, administrațiile locale) câștigă o însemnătate simbolică; națiunea devine un bun social tot mai important; politica externă nu mai e explicată în termenii înfruntătii ideologice, ci urmând categoriile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mult cu cât totalitarismul de tip sovietic nu a imbrăcat în practica guvernării forma unui regim politic de esență ideologică: ideologia era înainte de toate considerată a consacra explicit o ierarhie între "proprietarii" sistemului (autorizați să canonizeze și să modifice mesajul dogmatic) și mulțimea celor care nu erau chemați decât să adere la mesaj, fără a li se cere într-un mod imperativ să fie convinși de acesta 77. Comunismul românesc a fost într-adevăr mai degrabă un rit al puterii decât
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rădăcini ca toate iconoclasmele și deconstrucțiile anilor 1960-1980, dar reușind să iasă din logica acelora și să propună ceva cu adevărat nou fără a nega tot ce se știa până atunci, cuprinzător fără a fi totalizant, riguros fără a fi dogmatic. Această direcție este ilustrată în primul rând de două figuri remarcabile ale neuroștiințelor și ale scrisului inteligent despre ele pentru publicul nespecialist: Oliver Sacks (1933-2015) și Antonio Damasio (n. 1944). În această familie de spirite, care au generat în același
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
ignorînd aproape cu totul determinarea exterioară și istorică a operei. Condițiile acesteia sînt cele elementare (ideea generatoare), subiective sau estetice, obiective sau plastice. Toate acestea sînt apoi divizate în nenumărate subcategorii de factori sau modalități de realizare concretă. Rezultatul este dogmatic și greoi, aproape inutilizabil practic, fără a ucide arta. Principiile generale ale metodei ar putea însă fi valorificate și astăzi, ca și unele observații concrete. De exemplu, categoriile de capodoperă, operă de talent, operă de virtuozitate, ni se impun de la
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Principiile generale ale metodei ar putea însă fi valorificate și astăzi, ca și unele observații concrete. De exemplu, categoriile de capodoperă, operă de talent, operă de virtuozitate, ni se impun de la sine, dar manipularea lor de către Dragomirescu este prețioasă și dogmatică. Meritul "istoric" al lucrărilor sale este de a fi insistat pe ideea de sistem al operei, pe derivarea logică, de la general la particular, a factorilor constitutivi (existentă în semantica "transformațională") si de a fi găsit o rețea de elemente (invariante
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
paradigmele pot fi abuzive"22. În acest caz sociologul închide ochii în fața unor date esențiale, care nu sunt cuprinse în paradigma lui. El poate "să se orbească pe el însuși"23 și, în unele cazuri, paradigmele pot căpăta o orientare dogmatică. Așa că nu e de mirare că puțini savanți aderă la ele. Noțiunile de paradigmă și de revoluție paradigmatică sunt uneori acceptate provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cultura românească. Redescoperim deci "pe omul care a văzut idei, de un optimism îngrijorat, însetat de absolut și făcând dovada unei mari conștiințe a veacului" (p. 192). Ritos-aforistic, Theodor Codreanu dedică lui Constantin Noica o frază ce poate revolta tagma dogmatică a literaților: "Constantin Noica este unul dintre cei mai mari scriitori români iviți în ultimii cincizeci de ani" (p. 193). O altă frază amplă, din finalul studiului închinat filosofului; frizează hiperbola: "Noica este un superb alergător de cursă lungă. Conștiința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înaltă temperatură polemică: se distanțează, interpretează, nuanțează, corectează, propune noi variante de interpretare, cu o mobilitate intelectuală pe care o au numai "arhitecții" de vocație. Așa procedează în cazul lui Ion Barbu, V. Voiculescu, T. Arghezi (Duhovnicească), L. Blaga (Eonul dogmatic), pe care îi discută în confruntare directă cu textul bacovian, Georg Trakl, Ch. Baudelaire, Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Gray) sau M. Sadoveanu (Baltagul). De fiecare dată, textul critic se îmbogățește, iar discursul câștigă în persuasiune. Așa cum era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și în anii următori și că nu putem confunda utopic dorința fierbinte cu putința. Altminteri, rămâne un eșec plin de învățăminte din perspectiva filosofiei istoriei și a cauzalității obiective ce determină destinul tragic al popoarelor. Theodor Codreanu nu este adeptul dogmatic al unei singure metode critice. El a fost de la început conștient de posibilele riscuri, căci a absolutiza o metodă echivalează cu moartea exegezei adevărate. Ca atare, hermeneutul transparent în sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Raz, ca o "a treia percepție a lumii" (Integral Culture), Theodor Codreanu se nutrește din ontologia arheității (M. Eminescu), filosofia lui L. Blaga și cea a lui C. Noica, arhetipologia lui Mircea Eliade, gândirea patristică a Părintelui D. Stăniloae (Teologia Dogmatică Ortodoxă, 1978), ontologia stilurilor colective a lui Edgar Papu, antitetica lui Ștefan Lupașcu, transdisciplinaritatea susținută de Basarab Nicolescu ("contradicția este echilibru"). Acestora li se adaugă Svetlana Paleologu-Matta, autoarea unui excelent studiu despre Bacovia din perspectivă existențialistă (1958) și al unuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zeletin "este risipită peste tot în operă", probând prin tot ce a făcut, indiferent de domeniul de manifestare, "o acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități". Deloc întâmplător, unul dintre volumele sale, apărut aproape în același timp cu Teologia Dogmatică Ortodoxă, se numește Călătorie spre transparență (1977), ca semn dacă mai era nevoie al dialogului între om și Dumnezeu. Astfel, unitatea dialogică a lumii lumen "se împlinește în orizontul misterelor lumii cu afectivitate" (p. 243-244). Privind așa lucrurile, e de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teoremă lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ale cărui ecouri se regăsesc în imaginea oului dogmatic barbian, dar și în pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există o serie de afinități între concepția despre poezie a lui Barbu și cea a lui Eminescu, tot așa, rigurozitatea poetului matematician contravine poeziei elegiace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]