5,649 matches
-
Românească. În majoritate, noi domnitori erau boieri greci sau grecizați, care, obținând tronul prin cumpărare, au instituit un regim fiscal foarte dur. Cu toate acestea, erau persoane instruite și au luat măsuri pentru dezvoltarea învățământului primar și superior (vezi Academia domnească din...), a sistemului sanitar, a sistemului juridic și al tipografiilor. A durat până la revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, în 1821 (vezi revoluția din 1821). reginele României - în timpul monarhiei (vezi dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, regatul României), în România au fost trei regine
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
XVIII, când erau deja supuși Porții Otomane. Târgoviște - oraș atestat documentar în 1396; târgul a fost mai întâi reședință domnească și apoi a devenit capitala Țării Românești între 1403 și 1659. Turnul Chindiei datează din secolul XV, ca și Biserica Domnească. Aici s-au tipărit primele cărți din Țara Românească. În tabăra de lângă Târgoviște, Vlad Țepeș a făcu celebra incursiune de noapte în tabăra turcilor, conduși de Mahomed al II-lea (vezi sultan, Imperiul Otoman). Teodoroiu Ecaterina (1894-1917) - tânără din Târgu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Al. I. Cuza s-a declarat de acord cu ideea aducerii unui prinț străin pe tron și a abdicat fără a se opune. După abdicare, între februarie și mai 1866 (vezi Monstruoasa Coaliție), țara a fost condusă de o locotenență domnească, formată din trei persoane. La 10 mai 1866, principele Carol (vezi Carol I, regele României) a preluat conducerea țării. Noua Constituție, adoptată în 1866, numea noul stat România, recunoscut fiind de Puterea Suzerană și de Puterile Garante. România va cunoaște
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
sever, dar drept. A dat pedepse severe pentru încălcarea legii, a limitat drepturile negustorilor brașoveni, care au creat legenda unui Țepeș însetat de cruzime. Din timpul domniei lui datează atestarea documentară a orașului București (2 septembrie 1459) și construirea curții domnești. Din luptele sale contra turcilor, a rămas celebru atacul de noapte din tabăra turcească de la Târgoviște și atacul cetăților de la Dunăre. Răzvrătirea boierilor, nemulțumiți de regulile aspre impuse de domnitor, a determitat pierderea tronului. La sfârșitul secolului XIX, americanul Abraham
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
trei călări alături Și mai au loc pe de lături Caii mândri să și-i joace Când încolo, când încoace; Iar din negri trunchi de stânca. Peste valea cea adâncă, Pe de-asupra de cetate, De biserici și palate, Stă domneasca cetățue Ce cu crestele-i se sue, Repezite înspre nori Peste codri sunători, Cu-a ei ziduri, cu-a ei bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, puică, sănătoasă Ca o garoafă frumoasă. Iar puicuța mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Spune, bădiță, soră-ta și maică-ta Să samene mac pe prag, Nu se teamă ca îl calc, Iarbă-n lastra, în fereastă- Nu se teamă: nu-ți oi fi nevastă; 15 Și-n cele două ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc, 183 {EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă. Cat la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
creștinii o cunosc. Unii o păstrează în minte, chiar și atunci când au pierdut de mult timp contactul cu Biserica sau cu o comunitate eclezială. Este rugăciunea pe care însuși Isus ne-a învățat-o. De aceea, este numită și rugăciunea domnească. Este „rugăciunea cea mai desăvârșită” (Toma D’Aquino) și „rezumatul întregii evanghelii” (Tertulian). Isus se roagă și ne învață să ne rugăm Ucenicii l-au văzut mereu pe Isus în rugăciune. Ei observau că dialogul cu Tatăl reprezenta centrul vieții
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut imediat audiența la boierul-boier cu adevărat care probabil că avea ca ascendenți pe unul dintre acei viteji care au apărat țara și a fost răsplătit cu o sfoară de moșie consemnată în hotărâri domnești și întărite de zapise cu peceți grele de semnificații. Mă gândeam că boierul de neam vechi avea o serie de calități care impuneau respect față de persoana respectivă, care, pe parcursul timpului, a fost mai aproape de cei care se aflau în jurul său
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Și vor să răsucească iar destinele Basarabiei spre Răsăritul cel hrăpăreț de pământuri străine. Pleava se crede bob și vrea să dea rod. În „Domnișorii”, conchide că: „Astăzi... se ridică dintre noi câte un îndrăzneț și... se năpustește împotriva scaunului domnesc al poeziei românești, vrând să-l lase fără stăpân. Câinii latră, iar Domnul (Eminescu) stă în scaunul său dobândit prin iubire, prin trudă și har dumnezeiesc”. în „Iartă-mă, frate codre”, afirmă că: „De demult, când neamuri fără țară și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cele din camera sa, a fost găsită la locul ultimei crime. Ba a fost și văzut cu sânge pe mâini. Ați făcut o mișcare genială când ați schimbat metoda, alegând securea pentru aceste ultima crime. Securea nu este o armă domnească. Ea este arma țăranilor - și a studenților năpăstuiți, cu mi-ați sugerat odată. Adevărul, totuși, este că oricine își poate cumpăra o secure de la fierărie. Biletul pomenea de intenția sa de a se sinucide aruncându-se sub o troika. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
casă la al cărei prag sfârșește drumul, ca să iasă la celalalt capăt iarăși drum, drum vechi - în lume precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească. Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos, roți ferecate, robi domnești, comori și lacrimi, moți cu ciubăre, turme, vânturi, răpuși și-nvingători, stindarde, patimi. Pe toți și toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
intraseră în cetatea Târgoviștei oamenii lui Iancu de Hunedoara, într-o zi teribilă de decembrie, pe care a ținut-o minte tot restul vieții lui. Era o zi încremenită, fără strop de soare. Începuse să fulguiască. Gongea ieșea din cancelaria domnească, de unde își luase țidula cu rangul de spătar. Bineînțeles, nu dusese niciodată spada domnească, dar ajunsese să comande un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
decembrie, pe care a ținut-o minte tot restul vieții lui. Era o zi încremenită, fără strop de soare. Începuse să fulguiască. Gongea ieșea din cancelaria domnească, de unde își luase țidula cu rangul de spătar. Bineînțeles, nu dusese niciodată spada domnească, dar ajunsese să comande un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin asociație. Așadar, ieșea din cancelarie când a auzit tropotul cailor. Apoi a văzut călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dracul în piață, au spus ceva despre trădare și nesupunere, apoi i-au luat capul. Întors acasă spătar, Gongea nu s-a mai însurat. Sub Vladislav, viața lui a fost ceva mai liniștită. A contribuit cu bani pentru o biserică domnească din curtea Mănăstirii Snagov și a primit o bucată de pământ, cu baltă de pește, nu departe de sfântul lăcaș, la București. Și-a ridicat o casă acolo și a tot făcut drumuri la conacul ascuns în pădure, ca artistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați de flăcările lumânărilor. Pe Ioniță îl vedea din profil, roșu, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe fată, spătarul prelungise șederea. Tot anturajul devenise brusc mulțumit chiar de a doua zi, când apăruse prințul Mihnea, cu trei trăsuri mari, însoțit de două femei tinere și de un echipaj numeros de servitori. Nu avea drept de moștenire domnească, dar îi plăcea să i se spună prinț. Mihnea era omul de încredere al domnitorului și se spunea că ar fi avut sângele Drăculeștilor: era copil făcut la bătrânețe de Dracul cel Bătrân cu o servitoare de la curte. Pentru Ghighina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
printre șuvițele de păr negru ca și când ar fi vrut să-i spună un mare secret, iar ea se simțea frumoasă în rochiile pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de atunci l-a scos din palatul domnesc și l-a trimis aici la Șotânca, pe mâna mea. Eu îl țin, eu îl hrănesc, se duce doar o dată pe săptămână la Palat. Își privise fugitiv unghiile vopsite și venise spre ea agale, spunându-i pe șoptite: - Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
repede jos. Pe când Mihnea le vorbea ca unor slugi care vor fi recompensate, salvatorii săi începuseră să-i pipăie hainele și să-i scotocească buzunarele. - Nici nu știți ce recompensă bună vă așteaptă, căci eu sunt prințul Mihnea de la Curtea Domnească. Gheară îi luase haina, iar alți doi tovarăși de-ai lui îi scoseseră pantalonii. - Taci nene, nu-ți mai bate gura, că știm noi cum e cu recompensele. - Ce-i în mână nu-i minciună. Așa că strânge ciocul și lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și pentru el. Apoi luând la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu, subțire, pe care se vedea clar blazonul Drăculeștilor, iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul i se dusese vestea de om necruțător și mai ales învinuirea de hoție era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ridica în numele domniei pe oricine ar fi fost, îl ducea pe sus într-o mănăstire, chiar la Snagov, uneori, și îi tăia beregata. I se spunea Măcelaru. Pe vremea lui Grigore Ghica, făcuse avere bună nu doar din recompensele domnești, ci și din jafurile ușoare de la casele condamnaților, pe care el îi considera mai mult niște clienți. Îi plăcea slujba lui și, mai târziu, după ce avusese un fiu, îi deschisese și acestuia drumul spre casele cele mari în care trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne spurcăm mănăstirea, a fost om rău și a omorât mulți oameni, o să ne rugăm pentru el, dar luați-l de-aici că nu e suflet de creștin. Cum să nu, răspundeau ei, e botezat în biserică și e os domnesc, plus că are drept aici la mănăstire, pe care a înzestrat-o. Nu el, ci frate-său. Fie-vă milă, măcar de noi, dacă nu de el, umblăm pe drum de-aseară, nu ne lăsa, Sfinția Ta, că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vadă ce fac urmașii lui Ioniță pe care îi lăsase în București, cu zece ani în urmă. Și acolo și erau în continuare. Iancu Ionașcu era logofăt mic, iar copiii lui erau puși în slujbe pe la Divan și în cancelariile domnești. Între aceștia era unul care îi aducea aminte și de Bubos, și de Măcelar, dar care avea ceva și din entuziasmul artistic al Zugravului. Îl chema Gligore și era funcționar la un calem domnesc, unde ținea evidența taxelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]