2,090 matches
-
de relația dintre E. A. Poe și D. G. Rossetti: primul ne oferă o imagine adînc nocturnă-htonică în The Raven / Corbul (1848), iar cel de-al doilea o imagine inversată, adînc solară-uraniană (deși cu unele elemente ironice), în The blessed Damozel / Domnița cea slăvită (1850). Clare i-a răspuns astfel lui Chatterton în contrast, printr-o afirmare debordantă a viului, a vieții, ajungînd să vorbească de pămînt în termenii a ceva "mai mult decît raiul". Și anume, în poemul Decay / Decădere, Clare
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Adevărul de o parte. Direct fost-am purtat napoi în vremuri de demult, Cînd Canynge încă era-nfășurat în pat de carne, Și-am văzut toate acțiunile ce fost-au înainte, Și-întregul sul al Sorții s-a desfășurat". - "noapte sumbră"; "Domnița lui, sinele-i secund, își dădu răsuflarea, / Cătînd viața cea veșnică și lumina nesfîrșită, / Și-așa fugi de la preabunul Canynge; mare greșeală-a Morții!"; "biserica Redcliffe (oh, lucrare-a mîinii cerului, / Unde Canynge se-arată ca unealtă!)". The parliament of
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Oreste Tafrali, IIȘ, 1937, 22; Neculai Grigoraș, Viața și opera profesorului O. Tafrali, „Opinia”, 1937, 9 177; Emil Condurachi, O. Tafrali, IIȘ, 1937, 24; Marin Vătafu, Oreste Tafrali, GR, 1937, 11-12; Gheorghe I. Brătianu, Învățatul Oreste Tafrali, IIȘ, 1938, 5; Domnița Ștefănescu, Oreste Tafrali - prozator, TMS, 1973, 23; Ștefan Bujoreanu, Despre activitatea lui Oreste Tafrali, AIX, 1976, 255-230; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 9-24; Kalustian, Simple note, III, 80-84; Rusu, Membrii Academiei, 517; Dicț. scriit. rom., IV
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
rafinat, cu ecouri preromantice, evidente cu deosebire în tonul sentimental. Alternarea acestor aspecte contradictorii este realizată în limitele unei sobrietăți ce râvnește către echilibrul clasic. T. este, poate, cel dintâi poet român care descoperă Evul Mediu, aureolându-și iubita cu atributele domnițelor din cronici și fiind, în acest sens, un precursor al orientării din deceniile următoare. Cu traducerile din Volney el a contribuit nu numai la cunoașterea unui autor, ci și la consolidarea preromantismului la noi. Cultivarea poeziei ruinelor în lirica românească
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
15 iunie 1920. Administrator: Petre Ionescu, director: Const. Rîuleț. Articolul-program are în vedere „teatrul de mâine”, în întâmpinarea căruia se propune crearea unei atmosfere favorabile și a promovării unui repertoriu original, ceea ce ar însemna selectarea unor piese „noi”, ca Baia domniței de Const. Rîuleț, Inspectorul broaștelor de Victor Eftimiu, Patima roșie de Mihail Sorbul și Morții cântă de Al. Davila, cât și publicarea unor texte de teorie sau critică, plasate la rubricile „Știri și polemici”, „Adevăruri crude”, „Expoziții” etc. În sumar
TEATRUL DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290109_a_291438]
-
București, 1968, 115-120; I. Peltz, Mihai Tican-Rumano, „Almanahul vânătorului și pescarului sportiv”, 1969, 171-172; V. Firoiu, Biografii în bronz și marmură, Pitești, 1972, 125-134; Alexandru Obreja, Memoria continentelor, Iași, 1975, 142-152; Val Tebeica, Români pe șapte continente, București, 1975, 380-381; Domnița Dumitrescu, Un propagator al culturii române în Spania - Mihai Tican-Rumano, RL, 1978, 15; Dumitru Baciu, Lumini muscelene, București, 1980, 160-162; Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, I, Pitești, 1980, 189-192; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 100-104; Cioculescu
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
Sava din București, școală cu o foarte bună reputație. Sosește însoțit de tatăl său, în luna august, în capitala toropită de arșiță, în care viața își urma cursul ei patriarhal: „Dâmbovița necanalizată, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviței nu exista, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol... Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiul Dâmboviței nu exista, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite, Palatul de Justiție nu exista...“ - aceasta este scena cu care se deschid Bucureștii de altădată, amin tiri savuroase pe care va începe să le încredințeze tiparului în foiletonul zia ru lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au dispărut spre a face loc Palatului de Justiție 5 și stradei din dosul său. Toată regiunea aceea de pe vremuri a dispărut și a lăsat locul unor radicale transformări. Dâmbovița necanalizată, îngustă, joasă, murdară, trecea tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite. Palatul de Justiție nu exista. Pe marginea gârlei, cam pe terenul pe unde trece astăzi albia ei, era o casă măricică, în care era instalat Institutul de băieți Șeicaru. Când am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
276. Băcănia „La Steagul alb“. 277. Biserica Sf. Ioan cel Mare, refăcută de Constantin Brâncoveanu, a fost de mo lată în 1893, pe locul ei ridicându-se palatul CEC-ului de pe Calea Victoriei. Biserica Zlătari a fost cu totul renovată. Biserica Domnița Bălașa nu era decât o mică bisericuță. Mai târziu a fost refăcută cu totul.278 Multe biserici au fost dărâmate în acest interval de 50 de ani, dar nu am să mă ocup de ele. librăriile: Din toate librăriile de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bucarest, an. II, nr. 115, 21 septembrie 1871 - stil nou, pp. 3-4). Afluența de vizitatori a fost mare până prin 1873; se crease, pentru aceștia, și o linie specială de omnibuze între centrul orașului și „Tăiere“ (abator). Apele de la Văcărești (izvorul „Domnița Maria“) au secat în 1880, ca urmare a canalizării albiei Dâmboviței. 3. Matei Millo a introdus la noi „revista de actualitate“ scriind în câteva zile, în 1872, „comedia vodevilă“ Apele de la Văcărești, reprezentată pentru prima oară în sala Bossel de pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Grebert 54; 136, Osvald 54; Oteteleșanu (Terasa) 115, 156, 298; Ströbel 145 Biblioteca Academiei Române: 37, 39, 41, 42, 95 Biblioteca Centrală de Stat: 126, 230 birourile primăriei Municipiului Bucu rești: 156 birtul: v. restaurantul biserica: Albă 116, 136; Crețulescu 115; Domnița Bălașa 5, 50, 147; Mavro gheni (Cișmeaua Mavrogheni) 196; Măgureanului 117, 146; Mihai-Vodă 215; RaduVodă 73, 258; Sărindar 114, 146, 148; Schitu Măgureanu 117; Sf. Con stantin 139; Sf. Gheorghe Nou 198; Sf. Ioan cel Mare 113, 146; Sf. Ionică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
139, 197 Briol (cafeneaua): 133 Broft (hotelul; restaurantul): 120, 129, 134, 391 Bruzzesi (cafeneaua): 116 Bulevard (Grand Hotel du Boulevard; ho telul; restaurantul): 114, 130, 134, 398, 399 Bulevardul: Academiei (Universității) 112, 118, 127, 129; Corneliu Coposu 142; Hristo Botev (Domniței) 130; I.C. Brătianu (Colței) 127, 156; Carol I 130; Las căr Catargiu 123; Colței (I.C. Brătianu) 123; Iancu de Hunedoara (Șos. Bonaparte) 123; Regina Elisabeta 114, 125, 127, 130, 134, 399; Schitu Măgureanu 117; Universității (Academiei, Carol I) 112, 129
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
120-122, 128, 129, 131, 134, 146-148, 160, 168, 188, 201, 222, 253, 299, 348, 358, 359, 368, 376-378, 391, 392, 397, 419, 420; de Pământ (strada Belvedere; Calea Plevnei) 128, 139; Târgului de Afară (Calea Moșilor) 128 podul (peste Dâmbovița): de la Domnița Bălașa 150, 154; de la Mihai-Vodă („Po dul Dâm boviței“) 118, 134 Poșta Centrală: v. Palatul Poștelor Poșta Veche: 127 Prefectura Poliției Capitalei („Poliția“): 114, 256, 287, 300 Primăria (ospelul comunal; primăria Mu nicipiului București): 110, 123, 128, 247, 248, 252-255
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un reproș personalităților politice și culturale din exil că nu au reușit nici până acum să treacă peste divergențele de coloratură și șefie acreditate, să formeze un exil unitar fără elemente asociate Direcției de Supraveghere a Exilului din București, str. Domnița Anastasia nr. 2, un exil care să fie reprezentativ în fața guvernelor țărilor libere. V-am prezentat până acum o analiză a fenomenelor sociale din România, conceptul nostru ideologic, în speranța că veți face cunoscut pe calea undelor că există inimi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de orice obligații morale și fără nicio grijă materială. Și-a făcut de cap, cum ar zice Topârceanu, și era vremea să se strângă de pe drumuri. Iar ea, Poliana, este obligată (prin protocol) să-l iubească tot astfel precum făceau domnițele de altădată ori cele sortite să ajungă regine. Domiciliul conjugal al tinerei perechi este cel ce i se pregătise Zoiei Ceaușescu, adică cel de lângă Biserica Albă, vecină sediului Comitetului Central, unde cei doi soți și oameni politici se duc dimineața
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de lucru va avea următorul congres al etniei române? în felul acesta, putem prevedea de pe acum ce se va dărâma în continuare în România, având în vedere respectul adânc al conducerii de azi pentru înaintași. Despre Mânăstirea Antim și biserica Domnița Bălașa, încă nedărâmate, dar aflate în pericol de a cădea de la o zi la alta, s-a mai vorbit de la acest microfon. Nu știm de ce noi suntem cei care trebuie să convingem autoritățile române de valoarea acestor monumente. De ce nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
portretul fizic și intelectual al candidatului. Printr-o operațiune de reținere secretă, bieții oameni erau literalmente răpiți de pe stradă de o volgă neagră în care de cele mai multe ori erau înghesuiți cu genunchiul în fund și ajungeau la sediul Securități în Domnița Anastasia ori în clădirea fostei Vămi a Poștei puternic păzită de la podul Mihai Vodă, atât de speriați, încât nu mai animau niciun fel de sentimente patriotice și recrutările eșuau. Refuzul colaborării cu Securitatea nu-ți poate atrage neplăceri decât vremelnic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și aplicând același regim tuturor așezămintelor religioase aflate în calea sa. Astfel, cu atât mai mici și nejustificate sunt speranțele de supraviețuire ale bisericilor rămase încă în picioare în zona fierbinte a demolării. Ce se va întâmpla așadar cu biserica Domnița Bălașa, ctitoria fiicei lui Constantin Brâncoveanu, cu frumoasele grupuri statuare datorate lui Karl Storck și Ioan Georgescu, aflate pe lista monumentelor de artă plastică la pozițiile 43, 44, 45? Ele își așteaptă, împreună cu lăcașul care le adăpostește, probabil, lovitura de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lăcaș sub pretextul sistematizării. Atunci se putuse evita crima, pe care nimic nu a mai putut-o opri, în cazul altor biserici, în timpul din urmă. în pridvorul cu coloane al Bisericii Crețulescu, sus în stânga, într-un colț boltit, este Hora domnițelor, una din acele imagini care te înseninează ori de câte ori le contempli. Intram adeseori pe vremuri, în această liniștită tindă, în care zidul Bisericii în jurul porții te întâmpină cu imaginile consacrate ale apocalipsului. Am intrat și de această dată, în această seară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
te întâmpină cu imaginile consacrate ale apocalipsului. Am intrat și de această dată, în această seară de vară, în timp ce ultimele raze de soare pătrundeau printre stâlpii scorojiți ai bisericii și am privit spre colțul atât de bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în dans au dispărut, pete mari albicioase, ca o cocleală, ori o pecingine, acoperă unghiul boltit. Priveam înmărmurit fresca bolnavă, muribundă, în dispariție, a apocalipsei. Culorile s-au stins, hora domnițelor a dispărut. Niciodată, nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bine cunoscut al Horei domnițelor. Dar nimic. Fetele zvelte prinse în dans au dispărut, pete mari albicioase, ca o cocleală, ori o pecingine, acoperă unghiul boltit. Priveam înmărmurit fresca bolnavă, muribundă, în dispariție, a apocalipsei. Culorile s-au stins, hora domnițelor a dispărut. Niciodată, nu o voi mai vedea niciodată, îmi spuneam în timp ce părăseam tulburat biserica uitată de cei care ar trebui să se îngrijească de păstrarea acestor monumente. Dispariția surprinzătoarei hore se potrivea cu pustietatea ce domnea la acea oră
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Cotroceni a dispărut peste noapte, după cum cea care împodobea colțul bulevardului Bălcescu cu strada Biserica Ene dispăruse puțin după cutremurul care nici măcar nu-i zdruncinase zidurile sau temelia. Continuându-mi plimbarea prin seara bucureșteană, am ajuns pe Splai, în dreptul Domniței Bălașa. Și ea fusese, și poate mai e periclitată. Alături, largul pustiu pe care se întindea Spitalul Brâncovenesc. Cât de bine se potriveau venerabilul lăcaș și bătrânul așezământ spitalicesc. Acum, biserica a rămas singură, izolată într-un vast câmp, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui Ernesto Sábato, evocat ca un vârf al literaturii contemporane, dar și ca un Înalt model etic al libertății, rândurile „românești” Însuflețeau o particulară vibrație confraternă, detectabilă, probabil, și În romanul Plicul negru, la care lucram. Tradusă În spaniolă de Domnița Dumitrescu, „scrisoarea deschisă” a prilejuit un măgulitor răspuns din partea adresantului: „Su «carta» me pare cio magnifica”, scria Sábato. Succintul eseu din urmă cu 20 de ani s-ar putea să-și păstreze, și azi, anume valabilitate, nu doar documentară. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]