49,733 matches
-
Proust, Molière și La Fontaine, G. Bizeț, Chopin, Rossini, Charpentier și alții. Cu tristețe și stupoare am constatat că pe harta de la poarta cimitirului, unde sunt indicate pozițiile monumentelor, nu figurează Enescu la litera E. Am pornit pe ălei cu dorința de a-l găsi pentru a-mi desăvârși astfel misiunea mea culturală în capitala Franței. Fără nici o indicație sau indiciu l-am descoperit în cele din urmă printr-un miracol și am păstrat un moment de reculegere la mormântul său
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier este îngrijorat, de aceea simte imboldul de a explica, de a se asigura, de fapt, că nu e singur. Că e înțeles, că izbutește să comunice, chiar incomunicabilul. Sub semnul acestei disperate, dar frustrate dorințe de comunicare stă, poate, literatura ultimelor decenii. Michel Tournier - Piticul roșu, traducere de Emanoil Marcu, Editura Univers, București 1999, 214 pagini, preț nemenționat.
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Dar mă ăngrijorează când brașovenii strigă vehement: "Fabrică e a noastră!" - ceea ce s-ar putea să fie adevărat -, iar guvernul refuză să le-o retrocedeze! De ce un guvern care se intutitulează al reformei și privatizării nu s-a conformat urgent dorinței muncitorilor și nu le-a oferit-o, ăncăpătănăndu-se să-i subvetioneze de la buget pierderile? Cercul era perfect ănchis: pe câtă vreme an brașoveni vorbea furia oarbă, ăn guvernanți urlă dogmă paternalist-centralistă. Din această conlucrare de mentalități se plămădește dezastrul: fabrică va rămâne
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
Victoria Luță Atunci cînd cineva spune: "scriu pentru mine", este de obicei privit cu ironie suspicioasa. Ipocrizia și falsă modestie nu vor putea acoperi niciodată droaia de dorințe (multe ascunse) care alimentează și motivează actul scrisului. Și totuși excepții există: A. Calafeteanu chiar pare a scrie (doar) pentru sine. Pentru că e cumplit de greu să presupui că ar mai citi cineva (în afara doar a vreunui recenzent chinuit de
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an absolut. Unitară an exterior și coerentă an spirit, expoxitia lui
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
experimentării ei de fapt. Este aceasta extremă codificare consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn mod sigur, expozițiile viitoare ale lui Bogdan Vlădută. Până atunci, o observație simplă; prima sa expoziție personală poate sugera ăntrebări, dar nu generează ăndoieli. Și
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
obiceiul de a se cântă an limba originală și star-sistemul cel mai elitist an scopul atingerii perfecțiunii; a fost primul dirijor (Wagner mai ăncercase) care a trecut de la pupitru pe scena regizând spectacolul și controlând până an ultimul detaliu, ăn dorința de a atinge idealul fuziunii desăvârșite ăntre scenă și fosa. Montările sale (multe filmate) au rămas, unele, ăn istoria genului. Toate aceste fapte sunt cercetate an miezul lor și an ecourile stârnite an ceilalți. an privința omului Karajan, autoarea ăncearcă
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
față în față, cu președintele, premierul, șefii Camerelor Parlamentului și liderii partidelor de guvernământ. E obligatoriu să se pună, în ceasul al treisprezecelea, degetul pe rană. Lucrurile au mers prea departe pentru a mai îngădui unor pseudo- (completați restul după dorința!) să maimuțărească și să compromită idei care n-aveau cum să iasă din mințile lor cam simplute. Și pentru ca totul să nu devină încă un aranjament à la roumaine, ar fi de dorit ca această masă rotundă a disperării naționale
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
de vizită cu eticheta , sau cutare față bisericească, poposind la un congres, care-și trimite discipolii de ocazie să adune lumea, să vină să-i sărute mîna în public ca să primească binecuvîntarea unui ..." (Acest citat prea lung nu dovedește decît dorința Cronicarului de a-i determina pe cititorii săi să-și procure Euphorionul nr. 10 fie și numai pentru a parcurge întregul eseu al lui Marin Tarangul. Merită.) * Hazardul face ca, după revista sibiana, să le vină rîndul la lectură "caietelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
limitate la spațiul apartamentului de bloc unde se întâlnesc cei doi. Sau, eventual, la cel sub cer liber al Pieții Universității. În fapt, narațiunea se petrece într-o cheie a inocentei, fără vreo urma de concupiscenta sau vulgaritate. Atracția fizică, dorința sunt indeniabile, însă ele se nasc de-abia pe urmele compasiunii: În clipa când am zărit-o, fata asta m-a făcut să plâng.Din lacrimi nevăzute a luat naștere toată povestea.M-am întrebat cum a putut o fată
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
care de fapt încearcă să evite necunoscutul din persoană ta, adică ceva care există împotriva voinței tale. Remodelarea este un act nefiresc pentru că îți lipsește puterea de a te înțelege pe tine, de a fi în stare să treci de la dorința la ființă. Chiar dacă cunoști modul și mișcarea care ar putea exprimă frumosul "personal", efortul acesta exprimă mai degrabă durerea de a nu fi frumos tot timpul decât satisfacția clipei în care printr-o minune și prin efort ai dobândi virtutea
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
fi frumos tot timpul decât satisfacția clipei în care printr-o minune și prin efort ai dobândi virtutea asta. Astfel se întâmplă că aproape totdeauna față exprimă altceva decât dorești și numai grația unei clipe izolate ți-ar putea satisface dorințele tale de "nobil" și "frumos". Acel "altceva" este "străinul" din tine și din lume. El, adversarul permanent al eului tău și-a găsit loc în însăși ființă ta venind de undeva din afara și asta pentru că tu ai rămas pe locul
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
de acest fel. O intensă așteptare de la lume care mă face să-i deschid toate porțile interiorului meu. Sunt gata de plecare ca să ajung la un punct în apropierea imediată a așteptărilor mele. Acolo toate lucrurile prezente se identifică cu dorințele mele. Spațiul, acolo ar putea fi un alt spațiu familiar în care aș intra cu tot spațiul meu, în continuarea mișcării începute. Privesc spre locul acela tot timpul, pana ajung - apoi apare pragul, pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
forțe. Idealul se află de față în carne și oase îmbrăcat și împodobit după ultima modă. Fizonomia vedetei devine o imagine interiorizata cu ușurință pentru că ea este familiară, pozitivă, prietenoasă. Ea are o însușire rară, - aceea de a răspunde afirmativ dorințelor tale întrupându-le imediat în concretul imaginii. Ea devine un interlocutor care nu ți se opune prin nimic, nu creează surprize neplăcute și nici situații neașteptate în care te-ai află în inferioritate ci dimpotrivă ți se substituie în toate
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Vedeta răspunde prin surîsul ei la toate întrebările existențiale. Odată cu ea și noi... pentru că o iubim, așa cum ne iubim pe noi înșine. Formăm un corp, o conștiință. Un surîs. O imensă giocondă. Aspirația spre fixitate îmi apare la fel de puternică că dorința de mișcare. Două ispite care transformă viața într-un infern al confuziei și neliniștii. Unde și când să te oprești? Pentru că acest "unde" este de fapt spațiul, iar acest "când", timpul. Fixitatea unei fizionomii, armonia ei, mărturie a unei "fericiri
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva, din motive pe care să le lăsăm mai bine obscure, o pofta de literatură și de poveste care ne cuprinde în pragul iernii, la sfîrșit de an, de Sărbători, precum și o dorință de a căpăta nimic altceva decît tot ce e mai bun în domeniu. Și pentru că sîntem în anul de grație 1999, pasiunea de a strînge și sistematiza nu se mai limitează la un singur an, nici la zece, ci la
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
două globuri" (urmașii lui Banquo până la a șaptea spița, adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite și ăntruchiparea lor posibilă. Oglindă multiplică acțiunea oferind alte unghiuri, care adăugate privirii frontale, redimensionează personajele și acțiunile lor. an fața oglinzii, scena propriu-zisă, este imensă sala de așteptare a Istoriei, cu ușile ei cu turnichete, pe unde
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
literar care îl captivează pe cititor că un roman de Huxley sau Giraudoux, Monica Lovinescu n-avea deloc în tinerețe intenția să se consacre unei lupte politice și încă unei lupte politice de o viață. Era pe atunci dominată de dorința de a cunoaște și a experimenta tot ce apărea nou și interesant în spațiul culturii - în literatura și teatru, în muzică și film. Stabilită la Paris, în l947, se și apropie, de altfel, de cercurile care promovează teatrul de avangardă
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
ales pentru propria lor credibilitate că presupuși democrați. Aidoma liderilor principalului partid de guvernământ, care vorbesc tot mai insistent despre autoritarism, aceștia nu par a se sinchisi de rolul instituțiilor statului, ci vor manualul pe tavă, pentru că asta le e dorința. Fleacuri precum comisii de avizare formate din specialiști, existența unui minister care se ocupă și de aceste manuale nu par a tulbură cereri de tip "Capul lui Motoc vrem!" Când respingi cu argumente de tip autoritarist, punctul de vedere al
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
ulterior Elenei Preda. Nu se știe însă ce s-a întâmplat cu o întreagă valiză de manuscrise pe care Marin Preda o păstra într-un fișet al său de la Editură Cartea Românească, valiză în legătură cu care își exprimase în mod explicit dorința de fi dată - în cazul că el ar fi murit pe neașteptate - fratelui său Alexandru Preda, din Bacău. Documentele în posesia cărora a intrat Mariana Sipos, ca și mărturiile pe care le-a obținut de la Alexandru Preda și de la fosta
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
și chiar de la Regina Angliei, pentru că abia trecuseră sărbătorile. Ceea ce mi-a trezit interesul a fost o urare de Sfintele Sărbători, scrisă de I.P.S. Antonie, mitropolit al Ardealului, care se adresa „Alteței Sale Eugen Caraghiaur” cu mesajul „Mulțumiri, maiestate, cu dorință de revedere.” De data aceasta era un personaj foarte apropiat familiei mele, care se adresa protocolar Prințului. Eu eram aceea care, în timpul vieții sale, mă ocupam de corespondența tatălui meu cu I.P.S. Antonie Plămădeală, fost coleg de facultate și bun
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
și a dat un nume primilor săi ani de viață. Bambino! sonoritate care stă ca un scut în calea declinului fatidic al ființei umane. Bambino! decizia aproape nebunească de a se dedica muzicalității limbilor ca un protest, venit dintr-o dorință, aproape inconștientă, de a nu pierde amintirile copilăriei, de a ține timpul în loc. Tânărul din fața mea a plecat. Pregătesc volumul pentru autograf. El îl închide la loc, își așează mâinile , una peste alta, mă privește și îmi spune direct, în
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
cu fiecare zi mai adaugi și tu ceva/ putreziciunii progresive/ an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
etape de creație și, totodată, o ruptură profundă cu universul inaugural și senin al primelor volume. Este cartea unei sfâșietoare revelații a singurătății ființei an lume, a căderii an durată și a absurdului existențial, ea fiind totodată locul relevării inexorabilei dorințe de supraviețuire prin cuvânt a eului stănescian aruncat an haosul timpului. Cu totul altceva așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat atât de promițător an cetatea literară a vremii nimbat cu mitul prerafaelit al unui "nou Labis", măi angelic
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai putin militarizat, care să nu se simtă obligate de a negocia cu veșnicia prin
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]