24,150 matches
-
Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era fată pentru Ionel? Zi și tu! Se lăsă tăcerea. El își aminti iar de cei doi tineri. — Bine e să fii tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cei doi tineri. — Bine e să fii tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap până-n picioare. — Dorm... Ce griji au? zise ea vădit enervată de întrerupere. — Dar nu dorm cam de mult? Unde or coborî? Să nu rămână prin tren... — Păi da, că și tinerii din ziua de azi... Profesorul de latină se sperie. Iar începea tirada. Mămă ița se pornise iar... Poate ar trebui să-i întrebăm? zise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scutură pe tânăr de umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o mișcare. — Hai că sunt ceva! se enervă mămăița. Da’ cum să dormi, mamă, în halu’ ăsta? Ce? Sunt singuri pe lume? — Singuri sau nu, nu i a bună..., își făcu el curaj. — Ia uite, și noi acu ce facem? trecu mămăița brusc de partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se scurgeau ca melcii. La fel și domnul Avram. În săptămâna care trecuse, nu mâncase mai nimic, dormise pe canapeaua din hol îmbrăcat și încălțat, fumase ca un turc țpână îi venise nevesti sii ideea salvatoare să scoată perdelele, ca să nu se înnegrească), urlase ca un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fericite, pentru că psihologul Bogdan Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult în fericire. Totuși, starea de spirit i se mai îmbună și, ca dovadă, își scoase haina și i-o puse delicat pe umeri Melaniei, care părea să doarmă cel mai odihnitor somn de care avusese vreodată parte un muritor. Conversă din politețe cu barmanul Florin, dar, constatându-i olfactiv gradul de alcoolemie din sânge, hotărî că e inutil. Așa că ațipi și el, într-o rână, pe umărul lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i se lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i se lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nuvele, povestiri scurte sau câte un articol plătit la vreun ziar, să-i miroasă degetele a tutun ieftin și să-și facă ouă ochiuri ale căror gălbenușuri, când nu se înșirau în tigaie, i se lipeau în barbă, să nu doarmă nopțile și să bea toamna un vin greu în bucătăriile amicilor până dimineața, când se suia în primul tramvai care pleca de la depou. Simțea de data aceasta că venise vremea să creadă cu tărie că poate în sfârșit să bată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cuprinde, își petrec un sfert din viață pe colacul veceului? Sunt când triste, când extraordinar de vesele? Ori se trezesc că ar vrea să fie într un fel, dar nu se pot hotărî în care anume? Și jumătate de roman dorm toate ca pruncii? Ori fac copii pe care nu și i-au dorit? Nu? Nu vreți? Și de ce, mă rog? Sigur că nu vreți... Vouă vă plac romanele în care oamenii suferă cumplit și trec prin tot felul de încercări
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe care nu-l putea respira în orașul îmbibat de praf și noxe de la invazia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
greu, de parcă epuizase toată energia pe care o mai avusese. Parcă se scursese toată, din fiecare celulă, fără să facă niciun efort fizic. Cineva se hrănise cu energia ei. Ar fi vrut ca totul să fie doar un vis. Să doarmă și când se trezește să constate că totul a fost doar un coșmar oribil și să-i mulțumească lui Dumnezeu că nimic nu fusese real. - Domnișoară, am ajuns la destinație. Sau vreți să mergem în altă parte? Taximetristul îi întrerupse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Taximetristul îi întrerupse șirul gândurilor. Mașina staționa deja. Când ajunsese atât de repede, iar ea nu își dăduse seama? - Îmi cer scuze! Cobor aici. Karina plăti cursa și coborî din mașină. Abia aștepta să ajungă în patul ei și să doarmă. Avea atâta nevoie de odihnă, de energie. Respinse apelul Anei pe telefon și-i trimise un mesaj scurt: „Nu pot vorbi. Te sun eu.” Știa că dacă răspundea, Ana ar fi simțit că ceva nu era în regulă cu ea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că nu-i vorbise despre El de când se întorsese din mini vacanța petrecută în căsuța bunicilor ei. - Vin până la tine chiar acum. - Nu te deranja, chiar te rog să nu vii. Nu e cazul. Îmi este somn, vreau doar să dorm și nu ai avea cu cine să te înțelegi. Doar știi că nu sunt o companie plăcută când sunt obosită. - Sigur te simți bine Karina? - Da, Ana, mă simt mult mai bine și dacă voi dormi suficient îmi voi reveni
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
somn, vreau doar să dorm și nu ai avea cu cine să te înțelegi. Doar știi că nu sunt o companie plăcută când sunt obosită. - Sigur te simți bine Karina? - Da, Ana, mă simt mult mai bine și dacă voi dormi suficient îmi voi reveni pe deplin. - Ai reușit să mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
oricât s-ar fi străduit, nu reuși să o deschidă. Era înțepenită. Se uită în jurul ei și nu văzu pe nimeni care să o ajute. Mai încercă încă o dată, dar tot fără succes. Era deja ușor îngrijorată. Se și vedea dormind în noaptea aceea pe o bancă sub o tufă parfumată de trandafiri și nu-i surâdea deloc ideea. Era singură, închisă în spatele acelei porți imense fără posibilitatea să iasă. În acel moment însă poarta se deschise cu ușurință din exterior
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ajuta în astfel de momente, noroc că avea la ea. Ajungând între pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi imediat ce se întinse în pat și închise ochii. Karina nu ieșise din casă o săptămână după evenimentul în care era să sfârșească, din neatenție, sub roțile mașinii. Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de momente, noroc că avea la ea. Ajungând între pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi imediat ce se întinse în pat și închise ochii. Karina nu ieșise din casă o săptămână după evenimentul în care era să sfârșească, din neatenție, sub roțile mașinii. Ana venise zilnic la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
specialist nici nu vrei să auzi. Ți-ai făcut alte planuri între timp? Ana nu înțelegea schimbarea Karinei în perioada scurtă în care pregătise ceaiul și ceva de mâncare pentru excursia pe care o planificaseră cu câteva minute înainte. - Am dormit? Am visat? Oh, Doamne! și-și șterse lacrimile care continuau să curgă pe obrajii palizi. O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
face pe om, ci omul face haina! Dar și în privința aceasta se cunosc multe excepții! Am cunoscut un cerșetor care, în hainele lui jerpelite, era mare profesor universitar! Ori pe o bancă în parc, îmbrăcat în straie jalnice de văcar, dormea la soare un mare scriitor.... Mergem uneori pe mai multe cărări pentru a rezolva o problemă. Când, la un moment dat, „cărările” se încurcă renunțăm și căutăm cu mai multă rigoare „cărarea” cea dreaptă! Când câte un individ cu chef
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
plus, o povară... Cică viața ar fi mai interesantă când duci lipsă de ceva, decât atunci când ai de toate! Nu e sigur însă... Semănătorul de nimic, culege ce-a semănat! Când lupii dau târcoale la stână, ciobanii nu trebuie să doarmă. Prietenul din interes îți este de fapt un dușman de care-i bine să te ferești. Cât poți fi stăpân (pe alții, dar, mai ales pe tine însuți) nu accepta să fii slugă. Omul se cade să mănânce pentru a
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de a pregăti pe viitoarea mamă a geniului! Ce va gândi despre mine?" Și ajuns acasă: Ce este ce mi s-a întâmplat? Cum se cheamă? Da, cum se numește? Pentru că aici e nodul problemei, în cum se cheamă. Să dormim, dormind se digeră aceste impresii... Consider că a intrat în joc Inconștientul... își zice aparte... la culcare!". Pune amorosul raport sub pernă și se culcă. La trezire știe sigur că e îndrăgostit de Marina; i-a zis visul. Din înălțimile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]