4,261 matches
-
(în luxemburgheză: "Lëtzebuerg"; în ; în ), oficial Marele Ducat de , este o țară , din vestul . Se învecinează cu la vest și la nord, cu la est, și cu la sud. Capitala, , este, împreună cu și una dintre cele trei capitale oficiale ale și sediul , cea mai înaltă instanță judecătorească din
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
peste valea râului , ce leagă și principala fortificație de pe Bock cu , și ea deschisă în anul 1859, pe platoul Bourbon, pe atunci fortificat. După ce din 1866 aproape a dus la un război între Prusia și Franța, independența și neutralitatea Marelui Ducat au fost reafirmate prin din 1867; trupele prusace au fost retrase din Cetatea Luxemburg și fortificațiile de la Bock și din jur au fost demontate. a rămas ca , menținând între cele două țări până în 1890. La moartea lui , tronul Țărilor de
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
tronul Țărilor de Jos tronul a trecut la fiica lui, , în vreme ce Luxemburgul (pe atunci limitat la moștenitori de sex masculin prin ) a trecut la . În timpul din 1870, în ciuda acuzațiilor la adresa francezilor de utilizare a căii ferate luxemburgheze pentru transportul prin Ducat al soldaților de la (pe atunci în Franța) și pentru transportul de provizii către Thionville, neutralitatea Luxemburgului a fost respectată de către , și nici Franța, nici Germania nu au invadat țara. Cu toate acestea, în 1871, în urma victoriei Germaniei asupra Franței, frontiera
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
legislativ cu șaizeci de membri aleși prin vot direct pentru mandate de cinci ani în patru . Un al doilea organism ("Conseil d ' état"), compus din douăzeci și unu de cetățeni obișnuiți, numiți de marele duce, consiliază Camera Deputaților în elaborarea legislației. Marele Ducat are trei instanțe judecătorești inferioare ("judecătorii de pace"; în , , și ), două tribunale districtuale (Luxemburg și Diekirch) și Curtea Superioară de Justiție (Luxemburg), care cuprinde Curtea de Apel și Curtea de Casație. Există și un Tribunal Administrativ și o Instanță de
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
și măsoară de km de la nord la sud și 57 km de la est la vest. Ea se află între paralele de și și între meridianele de și . La est, Luxemburg se învecinează cu și , și, la sud, cu franceză . Marele Ducat se învecinează și cu a Belgiei, în particular cu și ale acesteia, din care o parte cuprind , la vest și, respectiv, la nord. Treimea nordică a țării cunoscută sub numele de „”, și face parte din regiunea geografică și istorică . Aceasta
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
IP coerentă la 100Gbit/s IP între Frankfurt și Luxemburg, cu trafic live în 2011. IPV6 a fost introdus în țară de către Restena și P&T Luxemburg. Luxemburg are un și un Carrier point. Portalul on-line De Guichet al Marelui Ducat de Luxemburg este un singur magazin online one-stop pentru cetățeni și întreprinderi pentru efectuarea de diverse operațiuni administrative (proceduri, formulare on-line, formulare descărcabile și consiliere) prin Internet. , împreună cu ca partener, a introdus o soluție integrată de telecomunicații mobile pentru dezvoltarea
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
de origine franceză. Primele propoziții tipărite în luxemburgheză au apărut în săptămânalul "Luxemburger Wochenblatt", în cea de-a doua ediție din 14 aprilie 1821. În afară de faptul că este una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este considerată și a Marelui Ducat; este limba maternă sau „limba de suflet” pentru aproape toți luxemburghezii. Fiecare dintre cele trei limbi este folosită ca limbă principală în anumite sfere. Luxemburgheza este limba pe care luxemburghezii o folosesc, în general, când vorbesc unii cu alții, dar
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
permanent găzduită la . Vedeta de cinema a fost de origine luxemburgheză. Luxemburg a fost primul oraș numit de două ori. Prima dată a fost în 1995. În 2007, Capitală Europeană a Culturii a fost o zonă transfrontalieră constând din Marele Ducat de Luxemburg, landurile Renania-Palatinat și Saarland din Germania, Regiunea Valonă și partea germanofonă din Belgia, precum și din . Evenimentul a fost o încercare de a promova mobilitatea și schimbul de idei, rupând fizic, psihologic, artistic și emoțional frontierele. Luxemburg a fost
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
Primul regat al Poloniei a fost creat în anul 1025. Înainte de încoronare a lui Bolesław I cel Viteaz, statul polonez a fost denumit "Ducatul Poloniei". S-a facut încoronarea posibilă datorită mulților factorii, fiind cele mai importante moartea lui Heinrich al II-lea și slăbirea Sfântului Imperiu Roman. Există controversii legate de încoronarea. Se presupune că arhiepiscop din Gniezno o a făcut după comăndă
Regatul primilor Piaști () [Corola-website/Science/307053_a_308382]
-
în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.<br> a fost membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a născut la Château-Thierry, în Champagne, la 8 iulie 1621. Tatăl său a fost Charles de La Fontaine, maestru de vânătoare și pădurar al ducatului de Château-Thierry, iar mama sa a fost Françoise Pidoux. Familia sa făcea parte din pătura superioară a clasei de mijloc provinciale; chiar dacă nu făcea parte din nobilime, tatăl său era înstărit. Jean, cel mai mare copil, a fost educat la
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
1831 și a depus jurământul pe constituție pe 21 iulie 1831. La vârsta de 5 ani a fost numit colonel al regimentului Imperial Izmailovski din Rusia. Șapte ani mai târziu, a devenit general-maior. După ce, în 1806, trupele franceze au cucerit ducatul de Saxa-Coburg-Saalfeld, Leopold a plecat pentru scurt timp la curtea lui Napoleon Bonaparte. Acolo refuză gradul de aghiotant oferit de împăratul Franței și se duce în Rusia condusă de împăratul Alexandru I al Rusiei. În calitate de colonel al unui regiment de
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
(născut Theodor Ștefaniuc) (n. 18 august 1849, orașul Siret, ducatul Bucovinei - d. 23 iulie 1920, Fălticeni) a fost un istoric, poet, prozator și jurist român, membru titular (1910) al Academiei Române. Fiu al unui comerciant și vânzător, Vasile Ștefaniuc, Teodor Ștefanelli a urmat școală primară în Siret și liceul la Cernăuți
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
Național de Cercetări Economic (1990- 1991), președintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei realizării economiei de piață în România (1990) și coautor al Strategiei de aderare a României la Uniunea Europeană (2000), secretar de stat, reprezentant permanent și plenipotențiar al României în Marele Ducat de Luxemburg (din 12 februarie 1992). A desfășurat o activitate universitară prodigioasa- peste 30 de generatii de student în economie. O notă aparte constituind-o seminariile speciale de la Facultatea de Economie Generală (1959- 1968) și cursurile Restructurări în economia politică
Tudorel Postolache () [Corola-website/Science/307141_a_308470]
-
din Timișoara. A fost profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru corespondent al Academiei Române. s-a născut în 1904 la Rădăuți,județul Suceava, pe atunci parte a ducatului Bucovinei din cadrul Imperiului Austro-Ungar, în familia avocatului evreu dr.Michael Menkes. În anii 1914-1923 a urmat studii liceale la Rădăuți și la Viena. A studiat apoi medicina la Universitatea din București. În timpul studiilor de medicină a devenit un colaborator apropiat
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]
-
Această listă cuprinde guvernatorii Bucovinei în timpul ocupației habsburgice, începând cu administratorii militari (până 1786), urmați de căpitanii districtuali din timpul alipirii la Galiția și în sfârșit de guvernatorii veritabili ai Ducatului Bucovina (1861-1918). Aceste persoane au avut numai funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei în frunte cu mareșalul (căpitanul) ducatului. În ianuarie 1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a l-a avut în timpul conflictului
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
1786), urmați de căpitanii districtuali din timpul alipirii la Galiția și în sfârșit de guvernatorii veritabili ai Ducatului Bucovina (1861-1918). Aceste persoane au avut numai funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei în frunte cu mareșalul (căpitanul) ducatului. În ianuarie 1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit partea de nord din teritoriul Moldovei (confirmat în tratatul de pace de la tratatul
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
21 iulie 1774). Astfel, Țara de Sus a devenit Bucovina, fiind mai întâi guvernată de o administrație militară. Din 1786 regiunea a fost adăugată landului Galiția. Petiția din anul 1849 către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galițiene Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume, a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu de Hurmuzaki, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae. Petiția a fost formulată și postulată de baronul Iordachi Wassilko de
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
al Consiliului Imperial ("Reichsrat"). Viitorul politician a fost fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea). Fratele lui Alexandru a fost politician româno-austriac, membru al Camerei Superioare al imperiului austriac și ultimul căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. Fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) și al Nataliei de Stîrcea (Styrczea), fratele lui Alexandru, ultimul mareșal al Bucovinei, a crescut la moșia tatălui său din Cernăuca. A urmat cursurile liceului din Cernăuți, unde a luat bacalaureatul în
Constantin de Hurmuzaki () [Corola-website/Science/307232_a_308561]
-
la Friedland în 1807. Alexandru a fost forțat să ceară pacea și prin semanarea Tratatului de la Tilsit, Rusia a devenit aliatul Franței. Rusia a folosit acest tratat pentru a continua expansiunea sa teritorială. După războiul finlandez, Rusia a cucerit Marele Ducat al Finlandei de la Suedia în 1809 și Basarabia în 1812. Alianța ruso-franceză a devenit din ce în ce mai încordată. Napoleon era preocupat de preocuparea rușilor pentru cucerirea stâmtorilor vitale Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru considera Marele Ducat al Varșoviei, statul polonez
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Rusia a cucerit Marele Ducat al Finlandei de la Suedia în 1809 și Basarabia în 1812. Alianța ruso-franceză a devenit din ce în ce mai încordată. Napoleon era preocupat de preocuparea rușilor pentru cucerirea stâmtorilor vitale Bosfor și Dardanele. În același timp, Alexandru considera Marele Ducat al Varșoviei, statul polonez aflat sub influența Franței, ca o amenințare la adresa Rusiei. Cererea lui Napoleon ca Alexandru să se alăture blocadei continentale antibritanice a dus uriașe pagube comerțului exterior rusesc, ceea ce a dus la încălcarea de către țar a condițiilor
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
funcția de șambelan al Curții de la Viena. A trecut în neființă la data de 4 februarie 1832 în Viena. De numele său sunt legate toare reformele din primii 40 de ani de ocupație austriacă în Bucovina, inclusiv menținerea Bucovinei ca ducat autonom în cadrul Imperiului Habsburgic.
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, orașul Vijnița a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Vijnița (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Vijnița în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
scrierile vechi românești, precum "Descrierea Moldovei" a lui Cantemir și "Letopisețul Țării Moldovei" a lui Miron Costin, că Țările române erau spoliate de califat, care era întruchipat în epocă de Imperiul otoman. Cantemir vorbește despre "un tribut de 4000 de ducați", pe care Bogdan s-a angajat să-l plătească turcilor. Emil Boldan, în prefața la "Letopiseț" spune că ""epoca descrisă de acesta este plină de groază pentru Țările Românești, jugul otoman fiind din ce în ce mai apăsător, costisitoarele expediții războincie ale statului turc
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
stoarcă Țările Românești de bani și de mărfuri." În monografia sa Țările Române și Înalta Poartă, istoricul Mihai Maxim amintește faptul că rapoartele pregătite pentru Ferdinand I indicau că în 1564 "Moldova și Țara Românească dau anual Porții 100000 de ducați și o mare cantitate de grâne și carne", el oferind ca una dintre explicațiile pentru care Țările Române n-au fost cucerite de Califat și faptul că acesta se temea că dacă ar instala un guvernator turc, n-ar mai
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
turcești și orți emiși de Brandenburg. Domnul Moldovei Ioan Iacob Heraclide (Despot Vodă) a încercat în anii 1561-1563 să impună un nou sistem monetar în consens cu realitățile de pe piață. Ca urmare, monetăria din Suceava a emis în acești ani ducați (aur), taleri, orți, dinari (argint) și oboli (aramă). ul, sub denumirea de "ort bătut", era folosit și ca monedă de calcul. Deși această monedă nu mai este de mult în circulație, cuvântul „ort” continuă să fie folosit într-o expresie
Ort () [Corola-website/Science/308665_a_309994]