18,730 matches
-
unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el le cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru avea un șomoiog de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe cineva ieșind pe ușa altarului cu un felinar aprins, dar am crezut că este o arătate, un duh rău. Am făcut cruce și am adormit, am adormit spre dimineață, părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut milităresc, un aer solemn. Petru a inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chipurilor altfel comune ale unor femei cu biocîmpuri iscoditoare. Stranii se dovedesc Însă spațiile În care știe lumina să se fosilizeze: eterul interstelar și infinitul minții omului. Iată, prin urmare, măcar două dintre apele pe deasupra cărora alege să se poarte Duhul. Cu lumina acestei lumi m-am Întîlnit doar pe alocuri, dacă stau să socotesc bine, prin nu mai mult de nouă așezări omenești și pe drumurile dintre ele. Cinci dintre aceste așezări sînt sate din ținutul Sătmarului, a șasea e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Weisz la Satu Mare. Tatăl ei murise, iar pe maică-sa, slăbită, temătoare, decrepită, trebuia s-o interneze Într-un azil de bătrîni În care să-l ducă și pe fratele Jóska cel și o dată fata din Bagdad sărac cu duhul. Altă instituție de protecție pentru astfel de oameni În România Socialistă nu se găsea. După moartea maică-sii, anevoie a mai izbutit să-l țină pe Jóska În azilul de bătrîni, fiindcă nu Îndeplinea condițiile de vîrstă. A plă tit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a potrivit astfel ca În noiembrie 1989 să ajung pentru cîteva zile la Baia Mare. Toamna aceea boltea asupra noastră o așteptare temă toare și o speranță cu noduri. Europa Răsăriteană pornise să se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ști despre un loc unde... Că va umbla o veste despre... Preacurata, așadar, a coborît atunci și acolo printre acei oameni, și nu sub ochii altora, pentru ca mama Floare să știe și de chipuri de ale Raiului, nu numai de duhuri de-ale pămîntului și de-ale nopții. Iar lumina aceea de sus se Întrupase ca să mai spulbere din scînteile și lucirile ce i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de 16 și mai sus de 20.000 de herzi, spre deosebire de alte vietăți, ca liliecii și delfinii care se simt la largul lor mult dincolo de această barieră. Dar cum ar putea să arate În univers imaginea săracilor de tot cu duhul, a idioților În sensul propriu al termenului? Logic, aceste ființe ar trebui să renască dincolo Întru spiritul pe care creierul lor nedezvoltat din lumea aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal, îmi asum calitatea de felix amator într-un domeniu în care singurii „performanți” rămân îngerii și sfinții. Mă gândeam la început să redactez un Prolog mai amplu, intitulat „Portretul unui ortodox fără barbă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lui Cristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece șerauț cu el, și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de slăbiciuni: Maria, cea numită magdaleana, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeie a lui Chouza, epitrop al lui Irod, și Suzana și multe altele, care-i slujeau din averile lor (kaˆ guna‹kšj tinej a‰ Ăsan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El se mulțumește să le enumere pe cele mai de seamă dintre ele, deschizând lista, cred că nu întâmplător, tocmai cu Maria Magdalena. Despre femeile respective ni se spun două lucruri capitale: că fuseseră vindecate la un moment dat „de duhuri rele și de slăbiciuni” (ca urmare, deducem noi, au hotărât să-l urmeze pe binefăcătorul lor) și că făceau parte din „lumea bună” a Magdalei, printre ele aflându-se chiar soția unui „epitrop”, rang de mare demnitar la curtea regelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bună măsură după tradiția catolică, Viețile Sfinților din tradiția orthodoxă greacă prezintă următoarea biografie a Mariei Magdalena. Ea s-a născut în Magdala, pe malul Tiberiadei. A fost de mică virtuoasă și credincioasă lui Dumnezeu. Era atât de virtuoasă, încât Duhul Sfânt ar fi putut să o aleagă pe ea ca mamă a lui Isus. Tocmai excesul de virtute i-a atras pe cei șapte demoni în suflet, aceștia împiedicând-o să devină theotokos. Maria Magdalena a fost cea care l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena Îl întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus îi răspunde: nici cu sufletul, nici cu duhul, ci cu mintea (nous). Pentru ancheta noastră, să reținem însă doar trei aspecte legate de Evanghelia Mariei șMagdalenaț. În primul rând, rolul central pe care-l joacă ucenica lui Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcate, numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena Îl întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus îi răspunde: nici cu sufletul, nici cu duhul, ci cu mintea (nous). Pentru ancheta noastră, să reținem însă doar trei aspecte legate de Evanghelia Mariei șMagdalenaț. În primul rând, rolul central pe care-l joacă ucenica lui Isus în economia acestui text gnostic. Ea face figură de inițiată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ilie sub privirile ucenicului său, Elisei (2Regi 2,1-18). Prin urmare, dacă Isus este „noul Ilie”, Maria Magdalena nu poate fi decât un „nou Elisei”, căruia Mântuitorul îi lasă întreaga moștenire spirituală. Întrucât asistă la ascensio Învățătorului, ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare în textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse în două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul îl identifică pe misteriosul „ucenic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se în apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge ca dar al iubirii, iar apă ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala îngropare a Domnului; aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții. Din punctul de vedere al lui De Boer, e normal ca mărturia ei să fie subliniată, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Matei. Este vorba despre un fragment din cuvântarea pe care Petru o ține „în încăperea de sus” din Ierusalim. Apostolii trebuie să aleagă un înlocuitor pentru Iuda. Petru spune: Bărbați frați, trebuia să se împlinească textul (graphe) pe care Duhul cel Sfânt l-a prezis prin gura lui David în legătură cu Iuda, care s-a făcut călăuză (odegos) celor care L-au prins pe Isus; căci se număra printre noi și a fost ales pentru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii întregului nostru neam”. Ruben îi zice: „Povestești un lucru blestemat (nefariam rem), care nu se cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea șrăspunde așaț: „Dacă voi băga de seamă că am rămas grea și voi naște un fiu, atunci fără îndoială că nu e nici un duh pitonic, ci a fost o revelație sigură (revelatio certa)”. Vremea a trecut. Când șeaț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
blestemat (nefariam rem), care nu se cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea șrăspunde așaț: „Dacă voi băga de seamă că am rămas grea și voi naște un fiu, atunci fără îndoială că nu e nici un duh pitonic, ci a fost o revelație sigură (revelatio certa)”. Vremea a trecut. Când șeaț a născut un fiu, părinții s-au temut și au început să se gândească la ce vor face cu dânsul. și fiindcă le era groază să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știa deloc cine-i este tată și care-i este patria. Atunci Pilat îi spune lui Iuda, care s-a apropiat: „Atât de tare mi-e poftă de fructele acelea, încât, dacă aș fi lipsit de ele, mi-aș da duhul (si frustratus fuero, spiritum exhalabo). Pe dată Iuda a sărit în livadă și iute a început să culeagă merele. Dar între timp vine Ruben și-l găsește pe Iuda culegându-i merele. Atunci, amândoi se încaieră și adaugă și înjurături
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
josnic și Dumnezeu să sufere aceleași chinuri la un loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda. 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristicătc "3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt \: incursiune biblică Și patristică" Nu există probabil în Noul Testament o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda. 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristicătc "3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt \: incursiune biblică Și patristică" Nu există probabil în Noul Testament o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda. 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristicătc "3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt \: incursiune biblică Și patristică" Nu există probabil în Noul Testament o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru subiect se datorează în bună măsură acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut în cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
datorează în bună măsură acestui „nerezolvabil” plin de mister conținut în cele trei pasaje din Sinoptice. Redusă la minima sa formulare, ideea se prezintă astfel: orice păcat poate fi iertat, chiar și cel împotriva lui Isus, dar blasfemia împotriva Sfântului Duh nu va fi iertată în veci. Întrebările explodează una după alta: Duhul Sfânt este mai presus decât Fiul, din moment ce blasfemia împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]