2,465 matches
-
diplomație a domnului Paul era că știa să refuze. ,.Nu pot nici cu 10.000. Am clientela mea!" Victimele refuzului erau selectate uneori după aspect si alteori după toanele domnului Paul și ale premierului inițiat. Prin-tr-o întîmplare, premierul era tecucean. Duioasă concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de față, familia Angelicăi primește în dar de la îngeraș, pe micuțul Flavius, o scumpete de băiețel, la apariția căruia, camera s-a umplut de lumină. Voi știați că îngerii au inimă? Cum să nu! Și încă o inimă caldă, iubitoare, duioasă, plină de bunătate. Inimă de înger - povestea Mariei Doina Leonte, tocmai acest lucru îl subliniază. Costeluș este un băiețel visător, de 8 ani, căruia îi place să stea culcat pe iarbă și să privească norii în asfințit. Ciudate arătări care
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
e speranța, sper într-o viitoare nouă întâlnire... Ei! gata cu lamentările! Revin cu picioarele pe pământ și punem la punct noul meu mod de a fi, de a exista de unul singur, sperând într-o viitoare reîntâlnire - poate mai duioasă ca cea de anul acesta!... Dacă în această perpetuă sărbătoare nu prea am avut timp de televizor, am acum ocazia să văd cum puterea judecătorească protestează energic și eroic?? cu vehemență, că-și va pierde unele surse de venit pe seama
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe fosta noastră elevă Ana Ștefănică, cea care mi-a dăruit „florile recunoștinței”, cu ocazia deschiderii noului an școlar la Școala generală nr. 2 din localitate. Întâlnirea surpriză mă determină să prelungesc oarecum vizita în ample discuții și multe și duioase amintiri de demult... După ora 19 mă anunță Mariana că la Paris are ca musafir pe dr. Liviu Crăescu, ocazionat de moartea fulgerătoare a vărului său, Gil Crăescu, urmând să îndeplinească formele legale de incinerare, care va avea loc pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
această bucurie în suflet l-am sunat pe I.N. Oprea și apoi pe dl. Vasile Fetescu, vorbind cu însuflețire despre sărbători și unele proiecte literare ale convorbitorilor mei. Se adaugă telefonul primit de la d-na Ecaterina Clisu din Canada, cu duioase rememorări ale unor vremuri care au trecut... peste noi!... Cu telefoanele date și primite la care se adaugă altele de care n-am amintit plus faptul că astăzi am fost, ca de obicei - invitat la masă la finii Brătuleanu, ziua
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii, reporterii, care treceau pe aici, o alintau, duios și cu delicatețe: mireasa codrilor de miri. Că era și atât de frumoasă, Zâna asta,încât, nu puțini o asemănau cu o stea. Care, de ce să nu recunoaștem, că, chiar strălucea. Nici nu știi când au trecut mai bine de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Lisa. Dacă las deoparte Făgărașul, nu-mi amintesc să-mi fi păsat vreodată de ce se întîmpla în afara ei. 21. Ideea lui Oscar Wilde că orice om se naște rege și moare în exil îmi pare, la un prim nivel, o duioasă ironie. Căci "regatul" meu era plin de praf sau de noroi, în funcție de starea vremii, și era locuit de "regi" care umblau, vara, cu picioarele goale. "Palatul" în care m-am născut avea o singură odaie, plus o tindă și un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aveam când am ajuns în București, încă mai puteam să mă deschid spre lume, deși nu fusesem nici în copilărie prea expansiv. Din păcate, n-am cunoscut farmecul vieții de licean care reprezintă, pentru mulți, un capital de amintiri plăcute, duioase. Probabil, multe lucruri ar fi arătat altfel dacă aș fi fost elev la "Radu Negru", în Făgăraș, printre colegi de condiția mea. La "Spiru Haret" eram un tolerat, o "oaie neagră". În clasa mea, nu exista alt băiat venit de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe buze și Îi punea Întotdeauna aceleași Întrebări; o Întreba, bunăoară: „Tu de unde ești?“ și o asculta cu atenție cînd ea Îi povestea de Puquio, un sat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venea s-o omoare. Totuși, o scurtă bucată de vreme reușise să-i țină trează atenția: cînd Începuse să-i vorbească despre Cinthia de pe vremea cînd Îi fusese elevă, cît era de inteligentă, cît era de dulce, cît era de duioasă copila asta. Julius o Întreba mereu: și mai cum era? și ce mai făcea? și ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Chiar dacă povestea aceleași Întîmplări, folosind aceleași adjective, duioasa, dulcea, adorabila Cinthia. Mai veneau și medicii; veneau Împreună, o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît era de inteligentă, cît era de dulce, cît era de duioasă copila asta. Julius o Întreba mereu: și mai cum era? și ce mai făcea? și ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Chiar dacă povestea aceleași Întîmplări, folosind aceleași adjective, duioasa, dulcea, adorabila Cinthia. Mai veneau și medicii; veneau Împreună, o dată pe săptămînă și-l examinau din cap pînă-n picioare. Apoi stăteau de vorbă o groază de timp, acolo, În fața lui, dar el era cu gîndul la Cinthia. Lăsau o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de lacrimi: pesemne că așa se simțeau sfinții, Într-o bună zi el va pune mîna pe creștet tuturor copiilor de negri din Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șapte fără un sfert dimineața erau amîndoi În Mercedes, În drum spre biserică. Susan Îi vorbea căscînd tot timpul și el Îi răspundea mort de frig și ghemuit pe canapeaua de piele. Era prea devreme pentru ea să poată fi duioasă, În schimb, Julius era treaz complet și avea grijă să-și aleagă bine cuvintele pe care i le adresa maică-sii, le alegea În așa fel Încît să Însemne: da, mamă, ușa e bine Închisă și În același timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericire Însărcinatul cu bunul gust al palatului era un artist cu Înaltă conștiință profesională și cînd avea de lucru uita de orice altceva și era absorbit de arta lui, așa Încît lucrurile n-au mers mai departe decît o privire duioasă aruncată bietului Julius, care nu Înțelegea prea bine ce făcea tipul ăsta Înzorzonat ca un păun care dădea instrucțiuni tuturor. Încet-Încet, a priceput, căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am o prietenă cu inimă duioasă... — Vlăjgane; bagă-l În buzunar sau plec. Cum poți fi atît de laș?! Dar Vlăjganul mișca Într-una degetul mic, voios nevoie mare, făcea la revedere cu mîna sub ochii fetelor, le flutura pe la nas degetul mic Împodobit cu inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sufletele tuturor pelerinilor și vizitatorilor, în partea a doua a lucrării am adunat mărturii ale celor ce au trecut prin mănăstirea noastră, lăsând aici smerite glasuri; ca o carte de aducere aminte în care anii așezați cuminți vor șopti 8 duios celor ce se vor apleaca să-i asculte, fie chiar și pentru o clipă. Cuvintele pelerinilor ce au însemnat picături de bucurie în Cărțile de onoare ale mănăstirii sunt adevărate pecete pline de viață, într-o clipă de taină, ale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă se hrănea fizic din ființa ei, cu o dragoste duioasă, lacomă și devastatoare. Era evreu, trupul lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de boală În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omului se ivise un zîmbet ușor, straniu și luminos, iar ochii săi arzători erau deschiși acum, clar duși În fundul capului și pierduți, privind parcă de la mare adîncime către ceva aflat departe. Peste o clipă rosti cu un glas profund și duios: — Asta soția, mea fost. Acum, iarna eu zingur trebui să plec... Dar la primavera cînd mai bine me simt, vine la mine. CÎt ținu după-amiaza de iarnă, trenul traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și cunoscute ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scaune ergonomice și cu măsuțe frumos împodobite cu scrumiere inscripționate cu marca de țigări Marlboro. Stăm și discutăm una, alta cu Iosif Bobinaș și cu încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
țara românească, sărăcie că nu mai avem ce pune pe masă". Electoratul scufundat în farfuriile umplute cu supa galbenă, cu tăiței producție autohtonă, îi dă dreptate, clatină toți îngrijorați din cap. Las un timp să treacă, nu lung, și contraatac duios: "d-apăi", zic, "și domnu Iliescu dă țara la ruși, ați văzut cu firu' roșu". Masa electorală îmi dă dreptate: "da, da", zic, "am văzut", și clatină îngrijorați din cap. Pe urmă, chiar când la masă se aduc oalele cele mari
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îmi dă dreptate: "da, da", zic, "am văzut", și clatină îngrijorați din cap. Pe urmă, chiar când la masă se aduc oalele cele mari cu sărmăluțe mărunțele, împodobite cu smântână ecologică, răsună replica întârziată a filialei peremiste, zice privindu-mă duios: "d-apăi, oameni buni, mai bine cu rușii, decât cu imperialiști americani și cu ungurii, ați văzut ce-au putut face sârbilor, că doar ni-s la zece kilometri de graniță ș-am auzit avioanele la Vârșeț". Masa electorală îi dă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Vârșeț". Masa electorală îi dă dreptate: "asta așa-i", zic, și clatină îngrijorați din cap. Tac nu multă vreme și, înainte de a veni tăvile cu fripturi de pui și de porc, contraatac (încalc toate democrațiile cu putință) și-i zic duios: "d-apăi", zic, "și Iliescu să aliază cu țiganii, orișicâtuși", zic; "mai bine cu ungurii decât cu țiganii"; masa electorală tocmai taie din fripturi, tocmai bea bere, dă din cap: "asta cam așa-i", răspund și, gata, se încheie campania, discuția
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
că între strălucirile acelea nu se află nimic în măsură să asigure reducerea producției pe stoc a industriei noastre și strategice, și naționale. Veți vedea că nu se află acolo, între sârmele nichelate ale coșului ăluia, marfă de felul acela duios încastrat în sintagma melodică și intratextuală din nemuritorul îndemn: "zi-le de-alea d-ale noastre"! Revenim la discuția dintâi, ne reîntorcem pe firul epic și povestim cum anume s-a trezit boema cu portmoneul doldora de bani, "parai", vorba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde e la ea acasă mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]