2,935 matches
-
vii la mine. Amândoi vorbim numai prostii și când te întreb ceva îmi răspunzi cu niște cuvinte care nu ți se potrivesc. — Cum? Ce nu mi se potrivește? — Mănâncă. Am cules de pe marginea farfuriei lingurița și am înfipt-o în dulceață, dar n-am putut să înghit. — Ce nu mi se potrivește? - Să fii așa delicat. Ai un mers de copil cuminte. Fața ta e o față de om cuminte. Gândirea ta e de copil cuminte. Era prima oară când spunea asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de la intrare. Nu uita să pui lacătul după ce pleacă el, îmi zise Hawkins, trântind bara de fier care se lăsa de-a latul ușii. Nu poți știi niciodată. O să-i aduc chiar eu aminte, mâine dimineață, inspectore, zise Hugo cu dulceață în glas. Îmi pare rău, nu mi-am dat seama că lucrați la Serviciul de pază al cartierului; altfel v-aș fi bombardat cu întrebări. Subiectul ăsta al siguranței locuințelor mi se pare a fi uimitor de fascinant. Hawkins trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că da, Modesty. Totul e roz. Mai puțin faptul că tu ești supărată pe mine. Așa că vino pe la mine ca să îndreptăm lucrurile. —Bine. Am ceva de terminat întâi aici. O să ajung cam într-o oră. —Cât de repede poți tu, dulceață. Am închis și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Încuviință din cap. — N-are nici o logică. De ce-ar putea să fie speriată? Avem ceva la desert? — Smochine. Te iubesc. — Vrei să spui că iubești smochinele, zise ea și zâmbi. Erau șase de toate, perfecte și umede, pline de dulceață. El luă cuțitul și Începu să descojească una. Când termină, cu zeama curgându-i pe ambele mâini, o tăie În jumătate și-i dădu ei bucata mai mare. Mare parte din cealaltă o Îndesă În gură și-și șterse zeama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cafea și sorbi din ea. — E cea mai bună cafea din Veneția, signora. Tot nu vrei să-mi spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din față din partea dreaptă. Mușcă dintr-un fursec, simți dulceața dându-i năvală În gură. Migdale măcinate, zahăr, cel mai bun aluat pentru fursecuri și Încă o porție de zahăr. Următorul avea fistic măcinat. Al treilea era cu ciocolată, iar al patrule explodă de cremă pentru fursecuri. Luă o mușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
teatrală prin casă, în timpul evaluării. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1, dulceață. Cine e la telefon? A, divinul Hugo. Ce absolut minunat! Spune-mi, dragul meu, mi-ai vândut ascunzătoarea sau nu? — Păi, am pe cineva care ar putea fi interesat. Dar mai întâi trebuie să-ți pun câteva întrebări. Ce nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără schimbări și fără țel, de la începuturile pământului. - Viața este un joc oribil, o invenție de coșmar! murmură el. El evocă măcelurile, omorurile, toată drama cumplită ce se ascunde sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fost obligați de seism să ne Încurajăm, tacit, unul pe celălalt. Nu unul pe celălalt, Tăicuță. Nu? Nu. Dar cum? Unul În brațele și la pieptul celuilalt. Și o cuprinse din nou, În brațe, sărutând-o Îndelung. Ea răspunse cu dulceață sărutului Tăicuței. După care, osteniți, aproape, intrară În troiță. Aceasta se compunea din două Încăperi nu prea mari. În una sta ziua, Măicuța, acolo fiind primiți turiștii, vizitatorii, unii doar aprizând o lumânare, alături de multe altele, alții cumpărându-și materiale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților dintotdeauna! Ruptura Va mai reveni, oare, În viața Dedițelei, acel timp, de după nuntă, În care au curs atâta dulceață și fericire, Încât, s-ar fi putut umple, cu ele, toată acea vale, dintre dealurile Dobrinei, de la un capăt și până la celălalt? Vor mai reveni, oare, vreodată, În viața ei, zile ca acelea? Nu! Hotărât - nu! Niciodată. Pentru că, așa cum zice
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai avea câteva litere, până să termine de pus pe grosuța hârtie albă, a afișului pe care, În urmă cu doar câteva ceasuri, profesoara sa de limbă și literatură română, i-l comandase, prin acea inconfundabilă și neasemuit de cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se socoteau liberi, cel puțin așa li se părea, nu toți aveau slujbe, nu-i Înfășura nici o Ingrid, Înfășurau ei mai tot ceea ce credeau Într-o ceară invizibilă, Încă de la intrarea În stupul lor cu miere toxică: cine gusta din dulceața ei, În cantități modice, devenea imun - sau aproape - la mai toate relele lumii. Cum se petrecuse cu Thomas, vaccinul prinsese: Ingrid nu-l doborîse Într-un pat conjugal, iar catedra nu Îl făcuse filozof. Și nici urmașii, risipiți prin lume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vor să iasă, atunci nu voi ieși nici eu”. X deschide frigiderul și dulapurile din bucătărie. orez, tăiței, spaghetti, cîteva kilograme de carne congelată, legume în conservă, trei kilograme de cartofi și zece morcovi. apoi : biscuiți, zahăr, un borcan cu dulceață de caise, șase litri de lapte în cutii de carton. are destulă mîncare pentru cîteva zile. X se întinde pe canapea. Zace întins și așteaptă. „Ce ?”. nu știu. Dar nu e normal. „Ce e normalitatea ?” nu știu. Dar nu e
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vid. în șoaptă, ghizii expuneau pe scurt biografiile respectivilor, rezumînd de asemenea, în cîteva cuvinte, subiectele romanelor scrise de ei pînă la acea oră. Uneori, cînd soțiile greviștilor erau acasă, vizitatorilor li se propunea și să guste din cîte o dulceață de nuci verzi sau de cireșe amare. În această atmosferă puțin suprarealistă, într-o românie în care istoria părea din nou pusă în mișcare, într-un București trezit din amorțeală, noua reuniune anuală a pasionaților de începuturi de roman fu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri. Aurica sili pe Felix să mănânce, fiind sigură că-i face plăcere. După plăcintă urmă în altă zi dulceață de coacăze. Felix începuse să audă cu groază glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede în oraș, când simți că se ivește Aurica prin fund. Ca să nu-și greșească ținta, aceasta începu să vină chiar în G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
impunător. Georgeta râse, dar se simțea în chip serios intimidată. Își drese repede părul, își strânse peignoir-ul pe ea și căută în minte G. Călinescu un subiect de convorbire mai convenabil. Negăsindu-l, se duse să-i aducă lui Felix dulceață. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix dulceață. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi invitați, dar acum crezu de datoria ei să-i arate tânărului că e o fată mai cumsecade decât pare. Sparse din neîndemînare un pahar în sufragerie, pică masa cu dulceață și aruncă afară tot conținutul unei cutii a bufetului, ca să găsească un șervețel mulțumitor. Își aruncă apoi în grabă o rochie pe ea și-și puse ciorapi fini de rețea. Când reapăru, Felix fu uimit de eleganța ei simplă. Rochia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceață, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia și demonstră că numai o astfel de fată superioară este vrednică de prietenia Liliei. În cele din urmă, Stănică luă pe Felix și pe Lili și trecură dincolo, la moș Costache, spre ciuda
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vibrații benefice, țărmurile veșnic însorite ale Cabinetului de Desăvârșire Pisihică... Deși se vedea că folosește frecvent denumirea respectivului Cabinet, ucenica îi poci, cu dezinhibare, ultimul cuvânt. - Psihică, analfabeta, răsuflă dinăuntru, parcă dansând, vocea de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI neînfrînări veziculare, în locurile publice), cumpăra un buchet consistent de trandafiri și se ducea cu el, de exemplu, la madame Zaharia. Asta da, văduvă, liniștită, sperioasă și aproape nu știa să vorbească. - Să vă dau cu puțină dulceață, domnule Ulpiu? strecura sâsâita, după ce, două ore, se priviseră ochi în ochi. - Să nu-mi dați cu nici o dulceață, madam Zaharia, îi venea să răspundă, fiindcă aveți o mână cu 20 de centrimetri mai scurtă și-un nas cu 20
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de exemplu, la madame Zaharia. Asta da, văduvă, liniștită, sperioasă și aproape nu știa să vorbească. - Să vă dau cu puțină dulceață, domnule Ulpiu? strecura sâsâita, după ce, două ore, se priviseră ochi în ochi. - Să nu-mi dați cu nici o dulceață, madam Zaharia, îi venea să răspundă, fiindcă aveți o mână cu 20 de centrimetri mai scurtă și-un nas cu 20 de centimetri mai lung. Și se deplasa la Delia Postolică. O găsea sau n-o găsea acasă, stătea o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în microfon, vocea deloc enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia opusă a dormezei. - "...face parte parte din Organizația dumneavoastră de Tineret?" - De, răspunse înțelept și-n doi peri Sinistratul. - Lipsa înjurăturii mai apăsate a tovarășului prim m-a încredințat că nu-i vorba despre un element
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o șuetă. - Ceea l-a alarmat dimineața pe tovarășul director, îndeajuns pentru a alerga, gâfâind, pe scări, până la cabinetul meu, sorbi elegant din ceșcuță, ținîndu-și degetul mic ridicat și încovoiat, 375 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din nou, de data asta cu patimă< ea îi răspunde abandonând-și total dulceața gurii tremurânde. Auzi cum geme fericită, un geamăt firesc, obișnuit din rărunchi, pornit din adâncuri, de nicăieri și- încet, încet își dă seama cât o dorește< o pasiune ieșită de undeva din străfundurile timpului, trupului< memoriei. Când îi prinde din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață. Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să caut prin ea când noaptea-i o auroră de gînduri? ... Dar priviți, priviți lumina: cum foșnește și cum cade-n zdrențe, de câte ori ești surpat de tristeți. Doar ruina zilei ne va ajuta să ridicăm viața la rangul de vis. ... Dulceața morții să fie altceva decât un maximum de irealitate? Și aplicarea spre poezie, altceva decât topire în fantomal? E atâta voluptate muzicală în dorul de moarte, c-ai vrea nemurirea numai pentru a nu o întrerupe. Sau de-ai găsi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]