4,381 matches
-
Debby-ile și Mandy-ile și Mitzi-ile și Suki-ile mele. Toți făceam chestia asta. Schimbau cearșafurile de câte cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care gâfâiau în fața tejghelei. M-a apucat râsul și am strigat: „Grăbește-te, Didier, că ne apucă noaptea aici!“ În capul cozii era Selina cu un tip. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar duce oamenii la muncă în fiecare zi? Cine le-o cere? De ce nu mi s-a cerut și mie părerea? Vă dăruiți diminețile, după care vă târâți cu merii gârbovi la casa voastră cea de toate zilele cu aerul după-amiezii ei. Nu mai permiteți așa ceva. Organizați-vă! Distrugeți fabricile. Nu se poate spune că trăiți cu adevărat, atâta timp cât mergeți zilnic la serviciu. Într-un fel, trebuie să fie o mare ușurare. Să trăiești cu adevărat - grea treabă, e o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintotdeauna. — E cât se poate de drăguț, nici o problemă. E inofensiv. Doris Arthur a încercat să-ți facă zile negre. Nu eu. Lucrurile vor merge ca pe roate cu starurile pe care poți conta deja. Ei, hai. Calmează-te. În după-amiaza asta m-am dus în Queensway spre a-mi îngriji frizura. Cincisprezece lire pentru că am fost atins de mâna unei femei. Pipița echipată cu halat și-a petrecut degetele prin părul meu și a spus cu vocea ei prostească: „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și de cele mai multe ori nu ești în forma cea mai potrivită pentru a le da ascultare. Ședeam lângă ea, cu ambii genunchi dârdâindu-mi ca niște ciocane pneumatice, îmi mușcam buzele și ascultam. Distantul, încruntatul Ossie aterizase din Londra în după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că a lovit-o, ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar mai avea să te agiți cumpărând și vânzând bani, dacă nu ar fi bani. Dar el nu avea paraiul cel adevărat, mălaiul care se adună grămadă inviolabil, mălaiul care nu dispare niciodată. Așa că ea l-a dat afară. În după-amiaza asta. Nimic nu eliberează femeia mai mult decât banii. Ar trebui să le vezi când au pus mâna pe bani... Cu mâna ei încă în mâna mea (și cu primii spectatori de la parter care se întorceau la locurile lor), Martina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să mă ducă înapoi la Paris. Îl știi pe ăla cu fata care servește într-un club cu program de striptease sau într-un bar deocheat, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
venit musafiri. - Tu ce dai, eu ce dau... A, de când nu ne-am văzut. După-amiază caldă Căci D-zeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri. Credeam, Numai să privesc. Le public, Și poate, Din umbra unei terase, Într-o după-amiază Tăcută, cu soare, Va trece o pasăre, Departe, Ca printr-un parc... Gîndeștete atunci La fastuosul basm. * EXCELSIOR Astăzi superb, Mâine sumbru, Este Că scriu frumos. Și , poate , Rezervă De visări, Dar suflet mai viteaz... Tăceri De viitor. Dar suflet
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
momentul potrivit. Privind retrospectiv, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că i se dăduse suficientă funie ca să se spânzure și pe el, și pe alții laolaltă cu el. Iată cum s-a petrecut totul. Ignatius Gribb își făcea somnul de după-amiază, reușind astfel să doarmă din nou în timpul unui eveniment important. Elfrida și Vultur-în-Zbor erau la leagăn. Mai precis stăteau pe iarbă, sub frasinul de care acesta era agățat. Erau somnoroși din cauza mâncării și a vinului, dar a doua sincopă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scoată din balamale, noroc că îi pusesem unele mai zdravene. Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am dat jos din pat fără să mai lenevesc sub așternuturi. Doar câteva luni ale anului erau destul de călduroase ca să mă pot plimba goală prin atelierul meu - o anexă a unui depozit din Holloway, chiar mai puțin fermecătoare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ieșit în oraș în timpul liber. Nici ca cineva care avea o aventură cu un sergent detectiv - oops, inspector detectiv, scuzați-mă, tot uit de promovarea lui Hawkins. M-am întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese de suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dădusem seama. Cam atât la capitolul îngropării securii războiului. O îngropasem așa de adânc încât dăduse sângele. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Duminică seara am ajuns la Sebastian la o oră rezonabilă, purtând o rochie violetă de in cumpărată chiar în după-amiaza aceea la un preț extraordinar de mare pentru o haină care nu avea prea mult material - dacă ar fi fost o rochie de bal cu cinci metri de material în partea de jos, aș fi putut să înțeleg prețul. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Charles a avut loc doar zece zile mai târziu, pe acoperișul clădirii Mowbray Steiner. Acesta era o imensă grădină fără plante, doar un uriaș dom de sticlă, care fusese construit pentru a epata concurența. Mi-aș fi putut petrece întreaga după-amiază întinsă pe covorul de mușchi verde privind norii care treceau ușor, deasupra capului meu, dar, vai, convențiile sociale interziceau asta. Totuși, priveliștea asupra Londrei era fantastică; era seară, soarele doar ce începuse să apună, și majoritatea invitaților erau afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exact atunci ușile liftului s-au deschis larg. Am intrat, cuprinsă de ușurare. Urcatul parcă dura o veșnicie. La ieșirea de la metrou, nu era nimeni care să verifice biletele, ceea ce mă enerva întotdeauna, însă era unu și jumătate într-o după-amiază însorită și controlorul cu siguranță era un pic mai încolo, stând pe terasa unui pub cu mânecile suflecate și cu chelia cojindu-i-se. Nenorocitul! M-am grăbit afară și m-am uitat în jurul meu ca o nebună. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
criză. Spunea că lucra la un articol și că eu am stricat tot. Am ridicat din sprânceană. —Despre Mowbray Steiner? Presupun că da, dar tace ca peștele - nu vrea să-mi spună despre ce e vorba. A fost agitată toată după-amiaza și acum a dispărut ca să stea îmbufnată pe undeva. Dar Anne-Marie știe despre ce e vorba? Se pare că nu. Adică, nu vor să-și arate atuurile, dar cred că A-M mi-ar spune despre ce e vorba. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stea de vorbă cu mine. Am stat îmbufnată pentru o vreme. După care am aprins televizorul, consolându-mă cu gândul că, dacă sunt atât de ocupați, nu au ocazia să se bucure de plăcerea hedonistă de a privi emisiunile de după-amiază. Așa le trebuie dacă sunt niște adulți idioți. M-am făcut comodă pe canapea și m-am lăsat pradă plăcerilor mărunte. Nu uitasem de întâlnirea cu Tom de duminică, deși nu pot să spun că eram nerăbdătoare. Sebastian a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Abia aștept să discutăm asta la momentul potrivit. Este o sugestie interesantă, dar momentan nu pot să-i acord atenția cuvenită. Am făcut un zgomot cu limba și i-am închis telefonul. Am ajuns la bancă mai târziu în acea după-amiază, parcându-mi dubița pe trotuarul din față. Aș fi trecut pe nota de plată a băncii și posibilele amenzi. Joe citea ziarul în biroul său. Părea încântat că mă vede. Dar asta nu dură prea mult, și nu doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în urmă cu câțiva ani, o blondă frumoasă a încercat să mă agațe aici și de câte ori revin aici mă gândesc dacă o voi mai întâlni vreodată. Eram prea trează ca să cedez; dar spun, în apărarea mea, că era în plină după-amiază. Cântau Pet Shop Boys, ceea ce întotdeauna era un semn bun. Am o teorie că Neil Tennant este nepotul ilegitim al lui Cole Porter. Janey era deja acolo, așezată pe unul dintre cele mai înalte scaune de bar, lângă fereastră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că sunt prea țăran pentru un astfel de local. Una dintre primele mele experiențe bulversante din contactul cu Bucureștii am trăit-o însă la colțul străzii Boteanu cu actuala Piață a Revoluției, lângă Biblioteca Universitară. Fusesem la Bibliotecă mai toată după-amiaza cu Lia. Era în primele zile de după începerea anului universitar. Cred că pe la sfârșitul lui octombrie. Am ieșit să fumez o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat de Lia. Într-o după-amiază, tot așa, pe la început de februarie, am așteptat-o în stația tramvaielor de la Cișmigiu. Am vrut să traversăm Cișmigiul, apoi ea s-a răzgândit, spunea că voia să-și cumpere ceva de la o mercerie de lângă „Tic-Tac“. Îmi povestea de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
închis și «Gambrinusu’» tău? L-au vândut! Treci odată p-acolo, să vezi de nu l-au vândut cu tot cu tine...“ Nu-i mai spun de carte. Aș fi vrut să-i povestesc și de întâlnirea cu Pacula, ghitaristul, într-o după-amiază de iarnă de demult, tot pe Bulevard. Ghitaristul școlii. Îndrăgostit de Nela. A rămas un an repetent doar ca să ajungă la noi în clasă, împreună cu ea. Veneam de la cursuri și m-am lovit nas în nas cu el, în fața Cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zilnic, venind sau plecând de la Bibliotecă, trec pe străduța coborând spre Cișmigiu. Lângă intrarea în parc, pe stânga este blocul în care a locuit Victor Eftimiu, pe dreapta un altul, în care stătea Bătrâna cu trabucul. Am fost, într-o după-amiază de noiembrie sau început de decembrie, la venerabilul poet. Fusese într-o înserare de toamnă (noiembrie) la noi la Facultate. Murise atunci, cred, Emil Petrovici sau N.N. Condeescu. Aș putea să verific, dar las dusul amintirii să-și urmeze cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de dimineața din urmă cu un an (sau doi?) când se aștepta venirea unui președinte american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de soldați se pierde în orizont. Măcar de-aș începe să învăț a-mi chibzui mai bine timpul ce mi-a mai rămas. De-aș putea curăța locul în care rămân. Să îngrijesc florile ce încă mai răsar. Gânduri de după-amiază călduroasă, în aglomerația din fața ușii doctoriței, mutându-mi trupul de pe un picior pe altul și întrebându-mă, sacadat, cât mi-o mai găsi tensiunea. Nu tresar când apare încă un fost. Costum, cravată, after pătrunzător, mers țanțoș, autoritar. Privește nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]