10,193 matches
-
am de pierdut? Îmi pun o cantitate considerabilă în palme și încep să mă frec. Ooooo Dumnezeule mare! Țipătul meu a trezit probabil copiii și a băgat-o în sperieți pe amica mea, aflată încă la telefon. Este atât de dureros, dar nu îmi mai pasă. Funcționează! Funcționează! Primesc felicitări din inimă, după care amica închide. Îndepărtez cu succes ce mai rămăsese din ceară și spre marea mea dezamăgire și disperare observ să părul este la locul lui. Tot. Plină de
Povestea unui epilat la domiciliu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18912_a_20237]
-
Rep.: Ești femeie, scriitoare, mamă și soție. Care este ordinea în care abordezi aceste ipostaze ale feminității? Care dintre ele e cea mai importantă pentru tine și de ce? I.N: Cîndva, pe la zece ani, a început să-mi crească ceva dureros pe piept. Am fost grozav de stînjenită, nu-mi convenea nicicum, încă mai eram în echipa de fotbal a copiilor de pe strada mea. Știam ce mi se întîmplă, fiindcă aveam o soră mai mare, deja adolescentă, deja domnișoară preocupată de
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
vor să fie numere? Există oameni, și o spun în cunoștință de cauză, pentru că am trăit 20 de ani alături de un astfel de om, pentru care a nu fi liber este echivalent cu moartea. Orice constrângere, orice regulă e percepută dureros și frondist, pentru că important e pentru ei să poată sta întorși cu fața către Dumnezeu ca să-I poată pune întrebări, să aștepte răspunsuri, să se certe sau să plece capul. Să urle și să vrea să pipăie concretețea ideii de
GRAVITY TO HEAVEN. GOODBYE! de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373655_a_374984]
-
realitate! Adevăratul caracter se relevă în timp de criză...și criza ce o trăim depășește cu mult cele mai groaznice scenarii. Ce au trăit acei tineri a fost un adevărat coșmar! Dar moartea lor riscă să rămână doar o trecere dureroasă în lumea de dincolo dacă cei responsabili pentru această moarte nu plătesc, într-un fel sau altul, viețile celor dispăruți. Ar fi păcat că și de data aceasta să se concluzioneze, cum e obiceiul pământului în România, ca “mortul e
VINEREA NEAGRĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373736_a_375065]
-
eveniment al Cincizecimii, cu alte cuvinte, ca o coborâre a Duhului Sfânt, ce asumă istoria liniară într-un prezent harismatic. Drept urmare, toate Sfintele Taine sunt evenimente harismatice și realități ale Cincizecimii. Apoi aș dori să continui acest material cu constatare dureroasă și anume aceea că cei mai mulți creștini astăzi, indiferent de Confesiune, întâmpină mari dificultăți în a se situa față de propria lor Biserică. Mulți cred că Biserica este o instituție clericală sau care se reduce la slujitorii ei: episcopi, preoți, diaconi. Doar
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
cu multă căldură în glas, cu sensibilitate și parcă întotdeauna cu dorința de-a ne convinge că fiecare viață închinată folclorului românesc nu este altceva decât un strigăt de bucurie.” (site „Antena satelor”) Târziul are o dimensiune de discontinuitate foarte dureroasă în raport cu umanul, consolidând cea mai directă lucrare a sa, uitarea! Ce se întâmplă, însă, în intimitatea omului, atunci când uită ce-a iubit?! Răspunsul dorit de fiecare a nu fi adevărat este trădarea de sine, căci există și acest rău, zidit
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
-L iubi, iertare implorată cu ardoare de eul liric. ÎNVĂȚĂM să iubim și să respectăm părinții sau amintirea acestora. ”Între El... și Viață, Părinții” se intitulează sugestiv al doilea capitol, ce evocă, sensibil, ”copilul din noi”, cu o nostalgie aproape dureroasă față de copilăria ce nu mai poate reveni nicicând. Poeta face o incursiune în casa părintească, pe ulița satului, într-un imaginar dialog cu propria copilărie, dialog ce o transportă spre amintirea tatălui ce nu mai este, el dăinunid doar în
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
himerele impuse de cei care îi subjugă în numele așa-zisei democrații, să-și apere țara bogată și să nu cerșească respectul, trăind în demnitate. O altă latură a vieții de astăzi, deloc neglijabilă și amintită de poetă ca un mesaj dureros este duplicitatea multora dintre semenii noștri, care lovesc ”aproapele, târându-l în noroi”. ÎNVĂȚĂM să prețuim valorile neamului românesc, trecându-le, cu pioșenie, în ”Neuitare”. Capitolul este închinat lui Eminescu, martir al neamului românesc, care a rămas ”demn în fața morții
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
ne zvârcolim acum amândoi, da un lucru e sigur suntem în abis. Ce fericit am fost cândva cu Sofia chiar dacă nu am avut copii ne-am înțeles bine până la pierderea locuinței of, și acel moment când am predat locuința ce dureros și umilitor a fost,” gândi Mihai. Mergea greoi printre trecătorii de pe stradă până ce ajunsese pe faleză unde se așeză pe o bancă. Avea dureri peste tot în corp îl dureau coastele, capul, măxelarul de asemenea în piept simțea o durere
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > ACTORUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului In memoriam Mircea Albulescu 9 Aprilie 2016 „M-am visat cu tine, mă chemai acasă,” Toți actorii joacă piesa dureroasă, Peste visul fraged a căzut cortina Și în zori, pe scenă mi s-a stins lumina... Ard prin întuneric pașii mei desculți, Tu de bună seamă încă îi asculți, De acum începe rolul cel mai greu, Pentru el o viață
ACTORUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384790_a_386119]
-
steaua. În poemul Nașterea (din volumul Odihnă în țipăt), obsesia simțurilor - parte din interogația mai vastă asupra alcătuirii ființei - se exprimă tot prin amenințarea sfâșierii la capătul unei durate previzibile. Aluzia la martiriul soteriologic al lui Iisus pune și mai dureros în lumină condiția Omului, încă din clipa când el vine pe lume : „Iată trec pragul ființei / și ca lupii ce tabără prada / sar asupra mea simțurile. // Iată îmbrac incendiul / cărnii mele / și respirația mă țese / ca o suveică de zgomot
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
cum arată, pe baza descrierilor altora. A fost cam incomod ce vedeam cu ochii minții, dar am făcut față cu eroism. A venit însă și a 20-a oară Power Point-ul și - minune! - am putut să-l deschid. A fost dureros. L-am închis repede, n-am rezistat până la capăt. Între timp, mi-a dat cineva un link, către un You Tube, unde a fost postat un filmuleț făcut după el. În sfârșit, pot să vi-l arăt și vouă. Să
Cel mai citit text al meu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19237_a_20562]
-
zice că exagerez și că sunt eu prea maniacă atunci când vine vorba de îngrășat. Eu zic că nu exagerez și că să bagi în tine ce băgau distinsele personaje feminine de mai sus, se cheamă NESIMȚIRE și ar trebui amendată dureros.
Şi silueta de balenă se întreţine greu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19296_a_20621]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CĂLĂTORI SINGURATICI Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eram călători solitari pe potecile anilor apuși străbăteam bărăganul destinului măsurând pânzele orizontului pictate cu dureroase tăceri. Cu priviri obosite în jur percepea foșnetul vieții; perechi de mici vietăți ale câmpiei, din vizuini aruncau curioase priviri, mici străluciri dintre tufișuri țepoase la acele creaturi rătăcitoare pe poteci sinuoase. Se întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
București. La fel unul din băieți, cel mic, iar cel mare se căsătorise înainte de plecarea mea în Italia. M-am consolat cu fericirea ce o vedeam pe chipurile lor, cu optimismul tineresc cu care treceau cu naturalețe peste acele detalii dureroase. Ei erau mulțumiți de ceea ce aveau fiecare de la viață și acest lucru mi-a redat și mie optimismul. Eram mulțumită în sinea mea văzându-i astfel. În fond, asta e ceea ce contează cu adevărat. Mi-a venit în minte o
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
bot pe Lucifer și, în egală măsură, să îl ții de-o aripă pe Dumnezeu ... E un principiu de viață ce ar întrece până și cunoscutul paradox al mecanicii fluidelor - paradoxul hidrostatic. Sentimentul de mâhnire interioară, revolta personală ori semantica dureroasă a indiferenței Omului față de aproapele său se amestecă acum, nediferențiat, în carnea statuii închise la culoare a spiritului decadent. Aproape totul miroase în clipa de față extrem de puternic a sărăcie moral-materială lucie și a mult prea multă moarte în jur
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
mâna și dădeau. Eu am ridicat-o și am coborât-o. În ochii copilului meu nu am citit însă frică pentru că nu știa ce putea urma, ci dorința de a riposta. Și a ripostat, iar eu am primit cea mai dureroasă palmăde la cea mai mică și mai lipsită de forță mână pe care o știu. Palma la fund din copilărie nu m-a omorât, dar m-a ucis ca părinte. Cel puțin pentru câteva zeci de minute, dacă nu ore
O palmă la fund n-a omorât niciun copil. Dar te poate ucide ca părinte () [Corola-blog/BlogPost/338224_a_339553]
-
de cântări Și de dor Ea naște ceva ce e nemuritor. Lumina în palme, Iubire a strâns Și peste toate cu haruri a nins ... Sunet cu sunet, Îmbrățișatu-s-au strâns... Și de iubire întruna au plâns. Și din tumultul durerosului zbor, Făcut-au minutul nemuritor. Cluj Napoca, 12 noiembrie 2015 În urmele mele În urmele mele Tăcutele temeri Își ard anotimpurile Și-și mărginesc ursitele. Aripile vieții Fălfâie steagul alb Țesut de privire Ca un stindard, Am ochii deschiși Către soare
MINUT NEMURITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342735_a_344064]
-
știința științelor. Esențializează și comunică mai mult decât orice altă știință. De ce e Biblia considerată ‘Cartea Cărților’? Pentru adevăr. Cunoști o mai mare operă literară? Cu mai multe figuri, cu mai mult simbolism, cu mai multă... adeverire???” (Castanul) Traseul e dureros, fiindcă presupune un fel de metanoia, o schimbare a deprinderilor aperceptive și a unghiului analitic. Enunțul se derulează limpede, vertiginos, spre un final, deseori, neprevăzut și, mai totdeauna, copleșitor (exemple grăitoare: cele două, nu mă sfiesc a le numi astfel
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
Școala de Arte și Meserii „Spiru Haret“ pentru căldura sufletească cu care m-au înconjurat în cea mai tristă zi a celui mai greu examen. Mulțumesc, Profesor Astrita Engrich. Tristă zi este 9 septembrie, când se împlinesc doi ani de la dureroasa despărțire de cel care a fost iubit soț, tată și bunic, MARCEL BOJOGA. Vei rămâne veșnic în inimile noastre. Soția Maria, copiii Daniel, Carmen, Cristi, Violeta și nepoții Alexandra și Robert. Cu durere în suflet, reamintim celor care l-au
Agenda2005-37-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284183_a_285512]
-
din care tot cel ce mănâncă cu vrednicie are viață veșnică. Ne bucurăm din inimă, căci Crucea ne grăiește de mila și dragostea ce o are Dumnezeu față de noi, iar pe de altă parte, privirea Crucii ne amintește patimile și dureroasa moarte a lui Iisus. Dacă iubim pe cineva, durerea, suferința lui e și suferința noastră. Dacă iubim pe Iisus, nu putem privi pătimirea Lui fără ca să nu ne doară și pe noi, mai ales că noi, prin păcatele noastre, suntem
Agenda2005-37-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284191_a_285520]
-
că ea, chirurgia, din păcate nu este la fel de generoasă, materia vie fiind irepetabilă. În sculptură, dacă respecți regulile pe care ți le impun lemnul sau piatra, te poți aștepta la rezultate spectaculoase. Din păcate, materia vie îți poate rezerva surprize dureroase”, îmi spune. „Greșelile în marmură și lut se pot corecta, cele făcute în corpul viu, niciodată”... I s-a întâmplat să opereze după alții și regretă că oameni care, deși nu din pricina lui, ci legat pur întâmplător de întâlnirea cu
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
10 ha își cultivă singur furajele pentru miniherghelia sa. Într-un fel spus, nea Traian, crescătorul din pură pasiune, se află într-o continuă pierdere. Dar e totuși pasiune și rămâne. Întristat pe bună dreptate, măhăleanțul își rezumă deznădejdea parafrazând, dureroasă cugetare, titlul unui film „Și caii se împușcă, nu-i așa“? A auzit că vor să facă undeva, aproape de Timișoara, un abator de cai pentru export de carne. Îl îngrozește ideea că „umblă oamenii să taie caii”. Știe că în
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
Acesta e un câștig indubitabil. Revenind la text, sigur că însemnările zilnice ale lui G. T. K. nu evidențiază vreo calitate literară în sensul romanului), dar ele exprimă dramatismul unei lumi, al unei culturi, care s-a confruntat în chip dureros cu istoria, confesiunea unui mare cărturar, o suită de mărturisiri neprelucrate în nici un fel, atrăgând acut luarea aminte prin relevanța lor, cu totul pregnantă. Nu se simte nervul epic, de exemplu, ca în memoriile lui Constantin Argetoianu, ele au doar
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
către Academia Română La 4 februarie 1931, în „Însemnări politice”, Grigore Gafencu nota: „Ieri, ședință de doliu, la Cameră, pentru Ber-thelot. Vorbesc toți șefii - Cicio, Mironescu, Duca, Goga, Iorga, Lupu, George Brătianu, I. Th. Florescu! O revărsare de elocință pompoasă - de dureroase banalități. Românul are simț critic. Nu are însă măsură. Singurul original - nici banal, nici pompos - uimitor ca întotdeauna Iorga. Începe prin a bate câmpii, ca de obicei. Atacă pe cei care la Iași nu au vrut lupta până la capăt. De ce
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]