35,511 matches
-
materiale și spirituale, nu scopul vieții.” S-ar zice că acolo unde ne este inima, acolo e și comoara noastră. De aceea, nu e bine să ne lipim inima de bani. Esențiale în viață sunt altele: iubirea, libertatea, sănătatea, fericirea, echilibrul, pacea sufletească. Când ai bani ai și prieteni destui dar nu poți ști cu certitudine cine îți este cu adevărat prieten, lucru care e destul de neplăcut. Aurelia Anastasia Marinescu preciza în „Codul bunelor maniere”: „În lumea asta banii nu sunt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fără Dumnezeu. Trebuie să ajungem împăcați cu noi înșine dar și cu ceilalți din jurul nostru. De la credință se ajunge la nepătimire iar de aici la iubire. Numai tinzând spre perfecțiune, deci spre Dumnezeu, putem obține în viață un mult râvnit echilibru sufletesc. Un om care respectă poruncile lui Dumnezeu este mai înainte de toate un om integru, având bine definite anumite principii morale pe care le respectă. Este un om de onoare. În „Codul bunelor maniere”, autoarea A.A. Marinescu scria: „omul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât tot echilibrul liniilor și culorilor era cumva anapoda, suprarealist. - Alo! Ce faceți acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită ca un trident a bărbatului: - Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din spate, deschizi un sertar lateral al biroului ca să-ți pui picioarele pe el, poziția picioarelor în timpul lecturii este de maximă importanță, întinzi picioarele pe masă, peste dosarele nerezolvate. Dar nu ți se pare o lipsă de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întotdeauna la amiază, ca să noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate în judecățile sale; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează. S-o spunem cinstit: orice regim, chiar și cel mai autoritar, supraviețuiește într-o situație de echilibru instabil; de aceea, are nevoie să-și justifice continuu existența propriului aparat represiv, în consecință a ceva ce trebuie reprimat. Voința de a scrie lucruri care supără autoritatea constituită este unul dintre elementele necesare menținerii acestui echilibru. De aceea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o situație de echilibru instabil; de aceea, are nevoie să-și justifice continuu existența propriului aparat represiv, în consecință a ceva ce trebuie reprimat. Voința de a scrie lucruri care supără autoritatea constituită este unul dintre elementele necesare menținerii acestui echilibru. De aceea, pe baza unui tratat secret cu țări cu regimuri sociale opuse regimului nostru, am creat o organizație comună, cu care dumneavoastră ați acceptat în mod inteligent să colaborați, pentru a exporta cărțile interzise aici și a importa cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu mai e altul ca el în toată Botswana. Într-o bună zi o să-l repar. Porniră mai departe. Următoarea încăpere era o baie, destul de curată, remarcă Mma Ramotswe, chiar dacă puțin cam cenușie și neglijată. Pe marginea căzii, așezat în echilibru precar pe un prosop de față, era un calup de săpun carbolic. În afară de asta, nu mai era nimic. — Săpunul carbolic e foarte sănătos, zise domnul J.L.B. Matekoni. Îl folosesc dintotdeauna. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Ei îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi?... nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din măruntaiele iadului și suia, ca un monstru gemător, În căutarea aerului proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din urmă, luă o hotărîre și se Îndreptă direct spre el. Neregularitățile de pe fundul apei Îl făceau să se Împiedice, stînjenindu-l În Încercarea de a-și menține echilibrul, dar, cu apa pînă la brîu, ajunse pe nisipul de pe o plajă micuță, care se Întindea aproape pînă la picioarele portughezului, și se opri. Trase aer În piept și scoase Încet maceta lungă și ascuțită care-i atîrna la brîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era, supusă unei lepădături de om În mijlocul unei peșteri de pe o insulă pierdută, era, fără Îndoială, limita cea mai de jos a degradării, Însă, odată atins acest punct, se simțea În stare să găsească Într-o zi o poziție de echilibru Între autenticitatea instinctelor sale și o formă de existență aparent normală. Prețul pe care Îl plătea pentru a-și descoperi calea nu i se părea exagerat, avînd În vedere cît plătise pînă atunci și cît Îi făcuse și pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd privi din nou, Îndreptîndu-și telescopul spre cea mai Înaltă stîncă dinspre capul nord, nu mai avu nici o Îndoială cu privire la descoperirea lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu femeie. Țipă: Așteaptă! Brandy țipă: Fac asta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vladia era la capătul lumii și se putea spune chiar că era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă în primăvară. Doar în acel an prezența prințului strica echilibrul, viața internă, autosatisfăcătoare, hibernarea aceea care semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul, băuse binișor și cît îi trebuie unui colonel scos la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat în mijlocii] uliței luminate de o lună plină, roșcată, asemenea obrazului mulțumit al adjutantului Radul Popianu. Restul a fost un joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă de vor ajunge să-și îndeplinească planul. Deci vreți să puneți în practică aici, la Vladia, programul dumneavoastră de asanare, de stabilizare a societății?" Întrebase rugîndu-se în gînd să se fi înșelat. După ce se zbătuse atîta și stabilise un echilibru, nu cel mai bun, dar totuși un echilibru, toată lumea era mulțumită și-și vedea de viața sa, uite că moșneguții ăștia doi vor neapărat e ocupe de viața altora. Sigur că da. Am ales Vladia în primul rînd pentru că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Deci vreți să puneți în practică aici, la Vladia, programul dumneavoastră de asanare, de stabilizare a societății?" Întrebase rugîndu-se în gînd să se fi înșelat. După ce se zbătuse atîta și stabilise un echilibru, nu cel mai bun, dar totuși un echilibru, toată lumea era mulțumită și-și vedea de viața sa, uite că moșneguții ăștia doi vor neapărat e ocupe de viața altora. Sigur că da. Am ales Vladia în primul rînd pentru că aici este un loc izolat și amestecul altora este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiind atîta cît este. Cît este împrejurul nostru, Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și adăugă "poftim, spune ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni să tot izbească în tăblia ușii pentru a deschide..." Directorul Serviciului șopti atunci "poate ar fi îndeajuns să apeși pe clanță și să o tragi spre tine. Atunci ai putea să vezi ce este dincolo fără să-ți pierzi echilibrul și să cazi dincolo de prag. Nu?" Pangratty avu o mișcare a obrazului care îi trăda uimirea de o clipă, Mihai Mihail nu era chiar atît lipsit de sensibilitate pe cît voia să arate "sigur, domnule director, dar piloții sînt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842‑1925
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]