5,962 matches
-
De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de potcoava largă, de ciment, a stadionului clubului sportiv al urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga, de lângă potcoava cochetă, survolată de discul selenar, a stadionului municipal. Și astfel, purcelușii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
economic și strategic. De fapt, cetatea Samariei era din punct de vedere politic, economic și cultural mult mai importantă decât Ierusalimul. Arheologia confirmă ceea ce spun unele documente biblice și extrabiblice. Cetatea Samariei acoperă o mare suprafață și au fost găsite edificii importante și chiar unele opere de artă de mare valoare. Și alte cetăți au cunoscut o expansiune în această epocă. Prosperitatea materială a avut consecințe și pe plan internațional pentru că marile puteri ale timpului, adică imperiile Mesopotamiei care se extindeau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
elaborată la granițele epistemologice unde cunoașterea științifică se întâlnește cu experiența existențială, apare o a doua fază pe care am putea-o califica drept hermeneutică. În cadrul arcului posibilităților pe care le-am subliniat sunt articulate propuneri de sens, elaborarea unor edificii semnificative în lumina cărora este interpretată viața și realitatea. În această fază a propunerilor, tehnicile argumentării sunt cele ale hermeneuticii și discursului persuasiv. Fondul ontologic al discursului este un univers populat de semne și simboluri ce se oferă interpretării. Viziunea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-o iau în serios, o bruscam permanent, îi răspundeam mereu ironic. Cu toate astea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind pe ziduri. Nimic nu era de proporții umane în acest edificiu. Pe o nesfârșită scară în spirală am urcat în cupolă. Nu există în lume, și nici măcar în vise, cuvinte în stare să definească sentimentul omului aflat sub arcul unei cupole uriașe. Sus, la peste o sută de metri de dalele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
NU VREA să ne înțelegem. Nu, pot să pricep cum este posibilă atâta monstruozitate, atâta prostie în copilul ăsta pervers. Asist la dizolvarea coloană cu coloană, treaptă cu treaptă, zid cu zid, ca o bucată de zahăr în apă, a edificiului nostru. Oricum, nu mai e nimic de făcut, nu poți lupta împotriva iraționalității ei animalice. Trebuie să-mi aduc aminte cine sânt să reiau vechea viață, orice-ar fi. Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purta la școală, și trei canadiene lungi și pufoase, cu glugă. Dedesubt își ținea câteva dintre nenumăratele ei perechi de pantofi, desigur cei mai prețioși: minusculi, de piele lucioasă, unii cu mici aplicații metalice. Scoase tot și înșiră pânzăria peste edificiul insolit din mijlocul camerei, peste tot unde putea fi agățată. Renunță să mai târască și șifonierul, căci nu ar fi fost în stare, mai ales cu această infinită somnolență în oase. Totul era gata. Odaia arăta ca și cum ar fi fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cine știe ce proprietar insomniac. Ai fi zis că e o culă oltenească, la fel de solidă, cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre ziduri, îl înnegrea pe celălalt până la nuanța vișinii putrede. Abia pe la mijlocul turnului scânteia o ferestruică. Altele nu se mai vedeau, dar era posibil să existe pe partea cealaltă. Nici un pom
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o lungă fâșie de pluș violet de falangele degetului mic de la mâna stângă a acestuia. Ne-am destins. Nu exista nici un păianjen, iar scheletul era al nostru, îl cuceriserăm, și steagul nostru, al reginei noastre de azi, era înălțat pe edificiul său. Jocul începuse bine și, mulțumite, fetele s-au dus acasă. Aveam să ne revedem a doua zi dimineață, când ne va stăpâni Ada, Regina Indigo. Ne-am dat întîlnire la schelet pe la ora zece. Fiecare, înainte de-a coborî
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iar această simetrie izvorăște și din elementele specifice ale diferitelor unități, provincii, din împletirea organică a geografiei cu istoria. Fiecare „încăpere a uneia și aceleiași clădiri nu era identică cu cealaltă; împreună, pe aceeași temelie, asigurau echilibrul și armonia întregului edificiu”. La suprafața României întregite, Basarabia a contribuit cu 44.422 km2, iar în ce privește populația, după unele date, în 1919, provincia avea peste 2,6 milioane de locuitori; la Recensământul general din 1930 s-au înregistrat 2.864.402 locuitori, pentru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
întrebarea corelată Cine sunt? omul pătruns de răutate nu va răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică și animalizat, în cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
permanență în acest roman compus parcă în întregime din sfere de conștiință. În ce-l privește pe autor, el refuză să apară, pur și simplu ; se mulțumește să privească, la fel de curios, când de la o fereastră, când de la alta ; iar impresionantul edificiu al romanului are multe : tot atâtea câte mentalități, puncte de vedere, biografii, conștiințe. O dimineață „pierdută“, dar un veac câș tigat, se poate spune în legătură cu romanul Gabrielei Adameșteanu și cu titlul lui. O dimineață lungă, de o sută de ani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pietrele noastre, a făcut unele calcule, dar nu a putut ajunge la nici o concluzie (oarecum spre mândria noastră). Din vechea așezare medievală nu a supraviețuit mare lucru, cu excepția bisericii St. Olaf, situată în cartierul sărac al orașului. Avem însă câteva edificii solide din secolul al XVIII-lea, printre care se numără Sala de Reuniuni a Quakerilor, Sala Mare și un pod (din păcate în mare parte reconstituit), care se mai numește încă Podul Nou. Deși orașul nostru are asemenea vechime, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de azi persistă vaga idee că izvorul ar fi, într-un fel, sursa unor neliniști morbide, care asaltează din când în când orașul, ca un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum arată ele acum. Edificiul principal e o construcție în stil victorian, o lamentabilă cazarmă lungă și înaltă, din cărămidă galbenă smălțuită, încărcată cu o sumedenie de ornamente gotice. Când a fost ridicat, stabilimentul se numea „Institutul balnear“, și i se mai spune și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discipol ennistonian al lui Paul Nash. Spațiul deschis care desparte Sala de Institut și face parte din terenul acestuia din urmă, poartă numele de „Grădina Dianei“. Aci se află o porțiune de sol excavat, unde au fost dezgropate fundațiile unor edificii romane și câteva țevi de canalizare. (Un mozaic frumos, descoperit tot aici, a fost transferat la muzeu.) Este singurul loc unde poate fi văzută de public manifestarea „naturală“ a marelui izvor: un bazin de piatră, din care ies aburi (poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al XIX-lea, acestea au fost mutate în interiorul Institutului și considerabil reduse după construirea Băii Interioare. După Primul Război Mondial, când mania curelor balneare era în mare vogă, Consiliul Municipal a luat hotărârea de a investi fonduri într-un nou edificiu și de a extrage profituri mai mari de pe urma științei. „Camerele din Ennistone“ cuprind cabinete de consultații, birouri, săli de masaj, băi de nămol, o sală de gimnastică, o sală comună, dar, în principal, clădirea își trage numele de la numeroasele dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bisericii de tinichea“ catolice din Burkestown, masiva biserică metodistă din Druisdale, Casa de Reuniuni a „Prietenilor“, magazinul universal Bowcock, uzina de gaz, fabrica de mănuși (o clădire de cărămizi, din secolul al XIX-lea, cu aspect de castel) și noul edificiu al controversatei Școli de Politehnică, dincolo de islazul comunal. În continuare, Tom inspecta camera de baie. În locuința lui mobilată din Londra (în apropiere de Kings Cross), baia era un fel de cameră de penitență, murdară și, probabil, cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamei lui a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie manifestau față de el o atitudine condescendentă. Și păstrase un sentiment amestecat cu resentiment față de aceste „mărimi“ care se autodecretaseră ca atare. Din aceeași sursă provenise ideea lui de a o instala pe Hattie la casa de vară Papucul, un edificiu care în tinerețea lui stârnise multă vâlvă în înalta societate și care însemnase pentru el un simbol al opulenței și puterii sociale. Poate că însăși ideea de a-l alege pe Tom izvorâse pe undeva din dorința, abia formulată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Orașul acesta este renumit pentru cele două mari vestigii antice, amfiteatrul și teatrul roman, pe care orice vizitator trebuie să le vadă. Obosit, mă așez lângă zidul amfiteatrului și manânc de prânz, rămânând apoi într-o lungă admirație a acestui edificiu ce-l asemăn cu altele, la fel de importante, precum Arena din Verona sau Coloseum-ul din Roma. Foarte importantă este și biserica romanică sf. Honorat. Amfiteatrul din Arles După ce-mi mai trece puțin oboseala, telefonez la familia Debard. Soțul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fi mai apoi înlăturați în timpul lui Solomon (1Reg 2,26 ș.u.), fapt pe care Biblia ebraică îl interpretează ca un semn al judecății divine asupra casei lui Eli datorită nelegiuirii fiilor săi) împreună cu tânărul Samuel care îl asista. Despre edificiul sanctuarului nu se spune nici când a fost fondat, nici când a fost distrus; săpăturile arheologice arată că a fost distrus la sfârșitul secolului al VII-lea î.C., ceea ce ne face să ne gândim la invazia asiriană care a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Iearim unde se afla de când o capturaseră filistenii (2Sam 6), David a dus-o apoi la Ierusalim. În fine, Solomon a așezat-o în templul din Ierusalim (1Reg 8,1 ș.u.), în Sfânta Sfintelor, unde a rămas până la distrugerea edificiului (Ier 3,6) la sfârșitul celui de-al doilea asediu al Ierusalimului în anul 587 sau 586 î.C.; după aceea nu a mai fost reconstruită. Tradiția biblică relatează că arca era împodobită cu heruvimi, creaturi hibride umano-animale înaripate, și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o astfel de funcție: lui Ezechia îi este atribuită o reformă religioasă, Iozia realizează o reformă. Tot în epoca preexilică, se pare că regelui îi revenea un fel de patronaj asupra templului din Ierusalim, ceea ce îl obliga să finanțeze întreținerea edificiilor cu bani publici, și totodată să îndeplinească funcțiunile de mare preot și ius reformandi. De altfel, același lucru se întâmpla și în cazul regilor fenicieni, ceea ce i-a făcut pe unii savanți să afirme și că data începutului și a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
moderne ale templului nu se aseamănă una cu alta. Însă planul topografic este cel tipic templului acoperit din Siria-Palestina (planul sanctuarului în aer liber era diferit) cu trei sectoare (cf. imaginile următoare). Nu trebuie să ne mire acest lucru pentru că edificiul a fost realizat de meșteri fenicieni, care, evident, au ridicat un templu fenician. În ebraică este deseori numit bayit, literal „casă”, ceea ce explică traducerile în acest sens. Templul era orientat în direcția est-vest, cu partea anterioară îndreptată spre Muntele Măslinilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]