1,905 matches
-
muzică de Bach și Drumul ascuns, apar în limba maghiară tot în transpunerea ei (1964), ca și romanele Rămas bun de Ileana Vulpescu (1982) și Trandafirul alb de Constantin Chiriță (1968). L. traduce, de asemenea, din germană; astfel, poema Siebenbürgische Elegie a lui Adolf Meschendörfer este cunoscută în limba maghiară datorită tălmăcirii ei. Traduceri: Hortensia Papadat-Bengescu, Kamarazene [Concert din muzică de Bach]. Rejtett út [Drumul ascuns], București, 1964; Constantin Chiriță, A fehér rózsa [Trandafirul alb], București, 1968; Kutak [Fântânile], București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
Eu vă iubesc pe toți”, LCF, 1982, 16; Laurențiu Ulici, Febra poetică, RL, 1982, 22; Daniel Dimitriu, „Eu vă iubesc pe toți”, CL, 1982, 6; Constantin Hârlav, „Eu vă iubesc pe toți”, TR, 1982, 34; Alexandru Condeescu, Poeme „rock” și elegii, LCF, 1983, 6; Al. Dobrescu, Romane și nu tocmai, CL, 1984, 9; Simion Bărbulescu, Poezia ca investigare a sinelui, LCF, 1989, 21; Nichita Danilov, Poezia, „atelier de măcinat cuvinte”, CRC, 1990, 13, 14; Țeposu, Istoria, 93-94; Gheorghe Tomozei, Scrisorile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
Tutoveanu, G. Rotică, Mihail Cruceanu, care dă și istorioara Florile, alături de Emil Gârleanu, D. Iov, I. Dragu, Al. Ciura, Corneliu Moldovanu, Eugen Boureanul ș.a., teatrul fiind ilustrat de Zaharia Bârsan (Trandafirii roșii) și I. U. Soricu. Traducerile din Albert Samain (Elegie și Infanta), Shakespeare (Macbeth, fragment), Milton (Paradisul pierdut, fragment), Goethe (Faust, fragment), Alfred de Musset (Lucia), Victor Hugo (Pan) sunt semnate de Marcel N. Romanescu, Al. Iacobescu, Th. Roman ș.a. În V.l. Tudor Vianu figurează cu necrologul Émile Faguet. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii populare cu cea cultă (autori consacrați care au scris basme, legende, balade, doine etc.); 2. corespondența cu literatura cultă (ex.: a. doina de jale Ț elegia; b. Cântecul despre soartă Ț meditația; c. strigătura Ț epigrama; d. basmul Ț povestirea sau romanul; etc.); 3. literatura populară Ț sursă de inspirație pentru literatura cultă; 4. noblețea ideilor exprimate; 5. brevilocvența: a. mesaj scurt; d. expresia cea mai
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în seducția baladescului (pândit însă de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă, (auto)ironică, haz de necaz. Limbajul pierde din prețiozitatea lexicală și prozodică, devine simplu, confesiv, se eliberează de convenții. Poetul atenuează jocurile boemei, în care odinioară își camufla tristețile, preferând acum tonuri mai grave și nedisimulate, stârnite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
VIII. 85 Lucrarea se dorește din nou un model de experiență, un îndreptar sau un manual despre capcanele dragostei ce nu trebuie ignorate de celelalte femei, este „un studiu al efectelor devastatoare pe care dragostea le poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încrederea oricărui tânăr: și astfel poate că, în același timp, vă voi rămâne datoare povestindu-vă, dar mă voi și plăti sfătuindu vă, ori vă voi salva, atrăgându-vă atenția asupra celor întâmplate mie.”243 Cele nouă capitole ale acestei elegii în proză sunt de fapt o incursiune în labirintul complicat al minții și sufletului personajului feminin, descrierea evenimentelor este făcută cu acuitate, dragostea se convertește în ceva aproape patologic 244 , exacerbându-se astfel sensibilitatea și delicatețea femeii. Nu renunță niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Criseida, l-a trădat și se grăbește să-și găsească moartea, Fiammetta este nesigură, menținânu se pe o linie de plutire doar prin posibilitatea introspecției; un sfârșit inteligent a făcut astfel loc unei deschideri psihologice cum este cea din finalul Elegiei. Se poate spune că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere este că în Elegie lamentația aparține unei femei. Influențele din Dante nu trebuie să ne surprindă, având în vedere adevăratul cult boccaccesc pentru autorul Divinei Comedii: „În Fiammetta găsim analogii cu Vita Nuova a lui Dante care a reprezentat mereu un model pentru proza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor, femeile.”600 Firul epic este ramificat: Florio, fiul primului rege al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster, la pierderea iubitei sale soții, Blanche, decedată la numai douăzeci și nouă de ani, în 1369, în urma ciumei. Autorul englez nu uită să sublinieze în debut scopul poeziei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce era reținut în manuscrise 630) și de a dezvălui adevărul naturii 631. Menirea operei de artă era, încă din Antichitate, aceea de a îmbina utilul cu plăcutul. Originalitatea poemului chaucerian constă în surprinderea viziunii despre iubire transpusă într-o elegie. Naratorul devine în text o individualitate 627 Ibidem. 628 „poeme ale visului”, în engleză. (trad. n.) 629 „Aspectul central al poeziei sale de tinerețe este reprezentat de poemele de tip viziune, tematic dominate de arta iubirii și de cea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare, sunt convertite într-un dezgust pentru femei și o privire critică asupra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de perspectivă, așa cum este Boccaccio (trebuie să ne amintim că niciuna dintre aceste lucrări nu este lipsită de o ramă a naratorului), pare inevitabilă scrierea unei opere precum Corbaccio, ca și a Elegiei - inevitabil mai curând nu din punct de vedere autobiografic, ci din punct de vedere literar.” 1034 Romanul are și meritul de a evidenția, o dată în plus, „excepționala capacitate de observator, de fin analist al psihologiei feminine”1035 a scriitorului italian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1 diolect, în Religious T cer's Man terature”, s , The Play ”, vol. 5, n to thraldo „Essays a , The psych Criseyde, î haucer's B 2005, vol. 7 ucer: The L 97, vol. 92 , The Man nd Queries” he Elegia issance Qu Fortunes of 5, nr. 2, fal ara, What fe of Bath's ol. 31, nr. 3 iovanni B , nr. 2, pp. 3 he stereotyp al 2002, pp lgrim's pr , 2002, vol „Selim”, M ales, în „T of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
română de medicina muncii” nr. 3‐ 4/2002. Mai semnează: dr. Doru Munteanu, medic de familie Bârlad, dr. Adrian Cotârleț - Moinești, dr. Irina Hrițcu, medic specialist pneumologie, dr. Cristina Bârsu U.M.F. „Iuliu Hațeganu” Cluj‐Napoca, Virginia Șerbănescu din Germania poezia „Elegie pentru limba română”, dar și dr. Liliana Grădinaru, în zi de Sf. Nicolae, 6 decembrie 2002 „Vertebre albului”, dedicată Domnului dr. Nicu Botezatu: Vertebra albului / Vorbind din zeitatea / Copacului său vertical / S‐a logodit / Cu cernelurile instalate / Și cu pan
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Poesis”, „Unu”, „Aurora”, „Viața românească”, „Vatra”. Colaborează cu articole politice la „România liberă”, „Cotidianul” și „Curentul”. Încă de la prima carte, Cercuri de aur, S. se dovedește un intimist melancolic, o voce lirică temperată, în bună tradiție ardelenească, postblagiană, filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
istoria națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
1851 se stabilește în București, ca profesor la „Sf. Sava” și din 1864 la Școala de Arte Frumoase. Fiica lui, actrița Cleopatra Poenaru, i-ar fi inspirat poetului Mihai Eminescu o iubire ale cărei ecouri au putut fi recunoscute în elegia Pe lângă plopii fără soț. Pictor care exaltă și poetizează trecutul național, mare portretist, L. este și ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]