2,112 matches
-
frigider, apoi consumată două treimi, aruncată în cele din urmă la gunoi, din care vreun flămând vagabond încă ar mai putea curăța fărâmele de hrană înghesuite în bucata rotundă sau dreptunghiulară de tinichea. Ultima Românie Elevă la școala generală, mă emoționam ca o vrabie, fără să pricep de ce, atunci când citeam celebrul fragment „Ardealul” din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu. Era o bucată de proză istorică hiperbolizatoare, dar care mă proteja și mă alina. Nu-mi stârnea vreun orgoliu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în religia totalmente nouă, care este de fapt creștinismul modern 48. În situația în care predomină amintirea sau așteptarea, multe lucruri ce ar fi putut trece altminteri drept importante, energice și fatale vor provoca acum doar un zîmbet. Ceea ce-l emoționează atît de puternic pe cel semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lansate au fost Vorbind pietrei, Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow, Întoarcerea huliganului și Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici. Silviu Lupescu a povestit cum l-a cunoscut pe Norman Manea la Târgul de Carte de la Ierusalim. „M-am dus emoționat la el, deoarece despre Manea circulau clișeele că este rău cu editorii și că este un mâncător de români.“ Cu timpul, acesta a devenit însă „prietenul său de la New York“. „A venit momentul să avem o cvasiintegralitate a operei sale“, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ca o auroră boreală, ca o Cenușăreasă în sala de bal și mi-a ars terminalele. Nici n-am știut ce să zic, ce să fac de atâta bucurie. Ca de obicei, când se bulucesc toate în mine și mă emoționez tare, dau apă la șoareci. Nervii țăndări? Semn de ramolire? La urma urmelor, pe cine interesează de ce mi s-au umplut ochii de lacrimi când am intrat în Cinema City din frumosul nostru mall? Căci acolo mi-am petrecut începutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
comunist, care mi s-a părut cel mai complex film al lui până la ora aceea. Mi-a plăcut în primul rând datorită subiectului, dar și pentru cum erau tratate bucățile de arhivă. Imaginile de arhivă erau „ciudate“, tot timpul mă emoționează secvențele documentare care nu au mai fost arătate până acum. Eu nu mi-am propus în mod expres să lucrez cu el, dar după Marele jaf comunist am știut că era un regizor cu care aș fi făcut tot posibilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
insectă! Soții și amanții sunt cei care dau marile lovitură și fac neasemuite isprăvi de vitejie. Dar femeile sunt cele interesante, emoționante, simpatice, pentru că ele iubesc, suferă și vibrează. Mai ales bărbatul este orgolios. Femeia este devotată, temătoare și ne emoționează. Într-adevăr, Ana este prea puțin vinovată; dar ce ați spune de aceasta? Stan era argat la un boier; din banii strânși, își cumpără un car, boi și câteva oi. Într-o zi, aflându-se în pădure, mănâncă merindele și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Cum s-o-ndura Dumnezeu!" Acest delicios cântec de tandrețe este mai mișcător și mai precis decât versurile faimoase ale lui Lamartine. Tema acestui călăreț pentru viitorul dragului său cal este redată cu un accent pătrunzător și sincer care ne emoționează. Este încă una dintre formele tandreții blânde care caracterizează un neam făcut pentru a iubi. Dacă prietenul călărețului este calul, câinele este prietenul ciobanului, se iubesc și se ajută unul pe altul. Costea pleacă la oraș ca să cumpere sare pentru
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care e în stare să-și facă „filmul lui“ fără a uita publicul. Probabil că are o antenă specială cu care „prinde“ undele venite dinspre spectator; în consecință, știe ce i-ar plăcea, ce l-ar amuza, ce l-ar emoționa. Are ceea ce se cheamă „priză la public“. Judecând după cum reacționează publicul de la noi, e foarte posibil însă ca acesta să se amuze și la părțile unde n-ar trebui să se amuze. Restul e tăcere nu seamănă nici cu Filantropica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
copilăria mea de la Sibiu, de pisici, de cozile la unt - la 3 dimineața -, cele de la lapte - de la 6 -, cum se lua curentul mai ales miercurea, când se dădea serialul Tineri în luptă, cum prăjeam salamul la lumânare etc. M-a emoționat cu atât mai mult cu cât vocile pe care le știam „din auzite“, dar cu care crescusem, căpătau figuri. Faptul că Al. Solomon alesese o abordare subiectivă îndemna fiecare spectator să fie și el subiectiv. A doua oară, la Clubul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
la Kulturfabrik. Filmele românești foarte mediatizate, Război pe calea undelor și Cazul Tanacu, nu au primit premii la Astra Film Fest, motivația juriului fiind că nu au fost apreciate filmele de televiziune, ci cele care prezentau o documentare reală și emoționau. „Filmele românești de anul acesta sunt mai bine făcute, tehnic. Probabil că cineaștii români vor trece de la documentarul tv la documentarul propriu-zis“, a declarat regizorul Cristi Puiu, membru în juriu. PREMIILE Astra Film Fest 2007 » Marele Premiu: Cabal în Kabul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
un băiat din Sibiu, Răzvan, care are vreo 11 ani și care locuiește cu tatăl și sora lui într-un cămin al întreprinderii Independența, în vreme ce mama lui s-a dus să muncească în Italia. Au fost momente când m-am emoționat și altele când am râs. Documentarul regizat de Rastko Petrovic mi s-a părut foarte cuminte, în sensul de liniștit, potolit, respectuos atât cu subiectul, cât și cu personajele și cu atmosfera Sibiului. Mi-a plăcut de băiat și mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
autentic arăta. Chiar ca-n India, doar că, în loc de ocean, aveai în fundal un deal exploatat. Peisaj selenar, muzică de extratereștri, neoane, desene psihedelice, jonglerii cu foc, OM pictat, DJ de Goa-trance. Nemaivăzând fenomene din astea la noi, m-am emoționat. La fel și la cortul de teatru și electro unde-mi aplaudam trupa de timișoreni și Dj-i anonimi sau la scena mare unde îmi plăceau Sensor. Dar reușesc să mă scot din film la un moment dat ca să văd de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
multe despre literatură. Mă interesează, în primul rând, dacă reușesc să transmit o atmosferă, emoțiile. Îmi place să fiu de față când cineva îmi citește manuscrisul, să văd dacă zâmbește acolo unde este o scenă cu haz sau dacă se emoționează acolo unde este o scenă sensibilă. Aceasta mi se pare esențial la un scriitor: să te poată face să râzi și să plângi, restul se învață. Pe lângă aceasta, au fost câțiva ani în care am stat pe Internet, intrând în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
este neînchipuit de mare și începe cu Arnold Schönberg și elevii săi. Târziu, în 1949, aflat la Paris, Kokoschka îi scria prietenului său că, grație cvartetului Kolisch, a înțeles brusc filiația din muzica austriacă de la Haydn până la Schönberg. „Am fost emoționat, asemenea cuiva care vagabondează prin viață și descoperă deodată că poate da numele de patrie unei lumi spirituale.“ Din aceeași lume spirituală făcea parte și Gustav Mahler, a cărui reprezentație la pupitrul operei Tristan și Isolda avea să-l marcheze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de comunicare presupune intenția locutorului de a transmite o informație, de a solicita o informație, de a exterioriza o stare, de a produce modificări în planul comportamental/acțional/cognitiv etc. al interlocutorului, de a convinge, de a impresiona, de a emoționa etc.; pe de altă parte, presupune cunoaștere de sine, cunoaștere a interlocutorului și anumite "cunoștințe, proiecte, valori" subsumate "temei discursului" (cf. și Dospinescu, 1998, p. 86), precum și raportarea la o "cunoaștere comună" locutorului și interlocutorului, care să asigure fundamentul comunicării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Interlocutorul este de acord cu locutorul, îl încurajează în continuarea actului comunicativ. mimică veselă/tristă/iritată/nemulțumită Interlocutorul dă feedback locutorului, exteriorizându-și starea generată de receptarea mesajului. privire caldă Interlocutorul empatizează cu sentimentele frumoase transmise de către locutor sau este emoționat de mesajul acestuia. gest de atingere a urechii Interlocutorul este deranjat de ceea ce aude. buzele strânse Interlocutorul nu este de acord cu ceea ce spune locutorul. sprâncenele ridicate Interlocutorul este uimit de cele comunicate de locutor sau chiar nu este de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
urmează el îi deschide porți pînă atunci închise, îi autorizează o cutezanță pînă atunci neexprimată, îi înlătură o timiditate mult timp resimțită. Se impune ca un model în care fiecare poate opera și poate încerca să se recunoască. El uimește, emoționează, captivează și subjugă, e capabil de o fascinație care conferă fiecărui gest, fiecărui cuvînt o rezonanță afectivă de mare profunzime. Pentru a-i merita stima, pentru a beneficia de prietenia, de bunăvoința sa, nu există sacrificiu de care cei mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
acordul total la ideia lui Lulu, să spună: Da, în numele tuturor din Escadrila 59, vă rog cu respect să acceptați ca, de astăzi înainte, escadrila noastră să poarte numele de Escadrila 59 Vânătoare "Constantin Tănase". Nu se aștepta; dar Tănase, emoționat până la lacrimi, a zis: Dacă vreți voi, da! Și s-au sărutat pe amândoi obrajii. Nașul și finul au închinat câte un pahar, odată cu toți cei prezenți în sală și în aplauzele acestora. Apoi Tănase i-a anunțat pe toți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
grei, penibili pentru o parte din noi. Dar, după cum am fost victorioși în luptele aeriene, am reușit să biruim și să supraviețuim și vicisitudinilor. Sunt fericit să reîntâlnesc pe dl colonel Neumann și pe alți camarazi de luptă. Sunt profund emoționat și mulțumesc din inimă conducerii Asociației Piloților de vânătoare pentru că mi-a oferit acest prilej (...). Cu gândul la cei ce-au adus glorie aviației de vânătoare: von Richtoffen, Guynemer, Fonck, Mölders, Clostermann, Neumann ca să nu citez decât câteva nume, vă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
soț. Cu atât mai semnificativă mi se pare următoarea întâmplare: ne aflam deja de vreun an pe acest meleag cu case pline de igrasie și vin bun, când maică-mea, sosind din târg, ne spune cu sufletul la gură, încă emoționată de vestea senzațională: „Știți cine a venit?“ și, adresându i-se tatei: „M-am întâlnit pe stradă cu madam Nicolau, care mi-a spus că e la ei de câteva zile coana Fița («coana Fița» era bunică-mea paternă) și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ani. Auzi, 3 sau 4 ani! Așa că să ne luăm gândul să plecăm mai repede! Atunci vor avea nevoie nu de banii noștri, ci de forță de muncă. — Dacă o să o mai avem, că murim pe aici! Măcar m-a emoționat. Ne-a mulțumit, săracul! — Tare m-aș întoarce în țară! Dar tare m-am săturat de sărăcie! — Și aici nu ești tot sărac? — Ba da, dar nu te știe nimeni! Scrisoarea 123 Eram singură într-un autobuz. Așa mi se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care se distinge și se definește un caracter. Era bună, însă nu deosebit de sensibilă; binefă cătoare, dar lipsită de vreunul dintre farmecele bunăvoinței; gata oricând să-i ajute pe nefericiți, dar fără să-i vadă, de teamă să n-o emoționeze prea tare; se putea conta pe fidelitatea și chiar pe promptitudinea prieteniei sale, era timidă, făcea servicii prietenilor săi cu oarecare neliniște, din teamă de a nu-și compromite fie trecerea, fie tihna. Avea gusturi simple, atât în îmbrăcăminte cât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vorbea cu inima deschisă, nu era mândru de cunoștințele lui; ceea ce îi era însă propriu era un suflet elocvent și pătimaș care îi însuflețea toate trăsăturile feței îndată ce era cuprins de o emoție, și nimic nu era mai ușor de emoționat decât imaginația sa. Era obișnuit încă din tinerețe să se ocupe de marile probleme ale politicii și ale guvernării; nu era născut să le aprofundeze; truda dezbaterii, a cântăririi, a îndoielii nu erau făcute pentru el: prea încins și prea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a antrenat mai adesea după sine părerea tuturor, fie printr-o insinuare nimerită, fie printr-o trăsătură care îi intimida adversarii. La tribună era imobil; cei ce l-au văzut știu că valurile se revărsau în jurul lui fără să-l emoționeze, și că rămânea stăpân pe pasiunile sale până și în mijlocul unui noian de injurii. Îmi amintesc că l-am auzit rostind un raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
câteva dintre trăsăturile mele. M-am apărat cu o mo destie foarte sinceră: nu mă simțeam chemată la atâta glorie. Ea a pledat în fața mea propria-mi cauză cu cea mai cuceritoare căldură și într-un fel care m-a emoționat până la lacrimi. A rămas convinsă că, dacă nu o urmașă, atunci a câștigat măcar o discipolă, și m-a poftit stă ruitor s-o vizitez cât mai des. În timpul acestei mult prelungite dimineți - pentru că fascinația ei m-a reținut mai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]