2,305 matches
-
urmă de vreo antenă de satelit. Luminat de soarele la apus, orizontul vestic al Estrellei de Mar se Întindea de la Clubul Nautico pînă la ruinele casei Hollinger. O duzină de blocuri rezidențiale dominau peisajul de la Înălțimea falezei, chipuri de piatră enigmatice. Pe acoperișul clubului de iahting, se profila pe cer cupa unei antene de satelit albe, dar avea diametrul de două ori mai mare decît modesta antenă din Înregistrarea video. Barurile În care se serveau tapas(##notă - Gustări din gastronomia spaniolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ultima vreme și o să mă scoată din încremenitoarea, lipicioasa, contagioasa stare de mediocritate spre care mă împinge toată lumea. Și am să scriu! Un roman. Un ro man în care tu vei fi personajul principal, Edo. Un personaj exemplar, un erou enigmatic, o fire de artist capabil să transforme ceva imaginar în realitate, exact cum mi-ai adus tu marea aproape, doar întinzându-mi un desen. — Mă bucur pentru tine, e bine că mai ieși și tu la distracție săptămâna viitoare! îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu portrete pe pereți, Bobo continua să doarmă în sufragerie, așa cum făcuse de când se știa. Camera îngustă și obscură, care pe vremuri îi plăcea lui Edi atât de mult, pentru că, după părerea lui, îi conferea automat un aer sobru și enigmatic, făcându-l să arate mai interesant în ochii celorlalți, i se păruse dintotdeauna lui Bobo ostilă și cu totul nepotrivită temperamentului său. Ferestrele - înguste și ele - care dădeau spre zidurile cenușii ale unui alt bloc îi tăiau pur și simplu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe coardă, anunță cu o vrăjmășie în glas, de parcă toți cei de față i-ar fi stat contra: În Baisa, eu voi semăna pepeni verzi! În tăcerea care se țesu lin printre oameni, singur Iuga se pronunță în felul lui enigmatic: Das ist Păuns Geschoss!8 Cei din preajmă țistuiră dezaprobatori: Fă-ți cruce, om roșu ce ești! Ce ai cu omul, de îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se făcea atâta vorbire cu intenția de a-i induce în eroare sau pur și simplu pentru a-i umili pe cei mai slabi de înger. Gloata își consumă un ultim efort de generozitate de care era capabilă, vizavi de enigmaticele apucături ale cuiva, decretând: o să vedeți că și năravul ăstuia, la fel ca orice minune, nu va ține decât trei zile! Cei mai simpli dintre ei, oamenii cu carte puțină sau cu carte deloc, fideli înțelepciunii populare orale, care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu aveau nici cel mai mic interes ca povestea să transpire afară. Evenimentul s-a petrecut atunci când datorită excelentei impresii lăsată nemților ai fost recomandat pentru a fi trimis la un curs special, în Germania, continuă cu un zâmbet enigmatic colonelul Pietrosu. Ai respins propunerea, sub motiv că ești mult mai folositor în mijlocul soldaților decât scriind pe colțul unei bănci într-o sală de clasă. Însărcinare oferită altui ofițer, propus chiar de dumneata. Sublocotenentul Mirea Ionel. Fostul tău coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin „laboratorul” Concordiei de-a lungul acestui aproape un sfert de veac. Miltiade Nenoiu ne-a oferit un „Portret în cinci închipuiri” pentru posteritate. Să-i fim recunoscători și să prețuim această muncă fără preget. Cred, cu toată hotărârea, că enigmatica titulatură a formației „Concordia” și-a împlinit visele și aspirațiile atât de frumos exprimate prin motto-ul simbolic al anticului Platon: „Muzica înlesnește comunicarea dintre oameni”.
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
picătură de fericire. De unde vine Jorge Riosse? Direct din proza sud-americană înflorind monstruos a unui Carlos Fuentes, din povestirile-ecorșeuri crude ale lui Julio Cortazar, din fantasmagoriile de concert baroc al lui Alejo Carpentier, din universul condeierilor lui Mario Vargas Llosa, enigmaticele nuntiri ale realității cu ficțiunea ale lui Jorge Luis Borges, din tulburătoarea lume de caractere contorsionate a lui Ernesto Sabato, precum Vidal Olmos sau Alejandra care asemeni lui Jorge Riosse dă foc locuinței în care se află împreună cu tatăl ei
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
mozaicar. Acesta alege și fixează pe o suprafață micile pătrate din smalțuri felurite colorate sau din aur, în timp ce, de pildă, forjorul își scoate lucrarea fierbinte dintr-o singură bucată de metal aburind. Fărîmăturile prețioase ale mozaicului vin însă cu o enigmatică estompare, ce oferă impresia de vechi totdeauna viu și de inconsistent care durează. Nimic nu exprimă mai bine înfrățirea dintre fragilitate și permanență ca mozaicul." (p. 13) Sunt sigur că lui C. D. Zeletin i-a reușit ce și-a
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
Artă din București, al cărui recital în ploaie, șarjat dramatic se desfășoară fără știrea ei în fața unui aparat care nu funcționează. Pelicula care-l fascinează pe Leon prin fragilitatea ei, topindu-se lejer în flăcări stă sub acest paradox sensibil, enigmatic al dobîndirii eternității: "Filmul, ce ușor ia foc. Mai ușor ca pînza, mai ușor ca hîrtia. Oare se poate face ceva durabil din ceva atît de fragil?" Filmul este noua efemeridă capabilă ca și fotografia, dar mai mult ca aceasta
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
24 decembrie. Dar destinul, e destin... În tinerețe, cu toate actele în regulă, a fost dat dezertor. A scăpat. Apoi în război, hărțuit de nemți, apoi de ruși... a scăpat din nou. O insolită întâlnire într-un tren cu o enigmatică doamnă, pe care n-a mai revăzut-o vreodată, o fi fost tot cu ghinion? Apoi i s-a furat valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră să scoată vițelul dintr-o vacă gata
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
deschis stagiunea cu reprezintația Fiica lui Tintoretto, melodramă în 5 acte. Ca toate melodramele "de boulevard", după cum se zice în termeni de teatru, și Fiica lui Tintoretto este un spectacol interesant, în care o intrigă încîlcită și presărată cu situații enigmatice ține loc de tot: patimi umflate câte vrei, dar la caractere să nu te aștepți, minuni închipuite destule, dar adevăr lumesc deloc. Eroii se nasc, trăiesc și mor, umblă, se mișcă, intră și ies, totdeauna ex machina, fără altă noimă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cărora le-a dedicat o deosebit de importanță 22 Loc. cît., doc. cît. 23 Loc. cît., doc. cît. 24 Cf., loc. cît., doc. nr. 5. 25 Pentru detalii privind viață și activitatea lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, vezi Sture Theolin, The Enigmatic Ignatius Mouradgea d'Ohsson, în "The Torch of the Empire. Ignatius Mouradgea d'Ohsson and the Tableau Général of the Ottoman Empire în the Eighteenth Century", Istanbul, 2002, p. 9 și urm. 26 Europe and the Porte, doc. nr. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi putut explica o astfel de înstrăinare. În același timp ea se arătase zâmbitoare, parcă fericită sub ninsoarea care cădea peste noi și peste oraș. Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit, ea îl jignise, nu în sensul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și îi redă frumusețea ei de la începuturi, amintirea primelor clipe când o zărisem pe Matilda prin ninsoare șterse această zi din prezent și o dorință vie mi se urcă în inimă să-i văd pleoapele clipind și surâsul înflorindu-i enigmatic în colțul gurii. Mă așezai alături și îi apucai mâinile. Ea nu și le desprinse, dar se abandonă, căută adăpost la pieptul meu. O ținui astfel câtva timp... Dar n-o puteam ține la infinit, îi dădui capul pe spate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și alta e să trăiești clipă cu clipă sub același acoperiș, între aceiași pereți... Ce ore frumoase erau mai ales acele dimineți de la începutul toamnei, când mă urcam la catedră și în timp ce mă gândeam la tine îmi începeam cursurile zâmbind enigmatic, așa mi s-a transmis că ar fi zis o studentă, că am un antipatic surâs enigmatic... Bineînțeles! Fiindcă le vedeam pe toate cât erau de urîte!, și apoi la orele unsprezece, secretara care mă găsea chiar pe aproape de biroul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau mai ales acele dimineți de la începutul toamnei, când mă urcam la catedră și în timp ce mă gândeam la tine îmi începeam cursurile zâmbind enigmatic, așa mi s-a transmis că ar fi zis o studentă, că am un antipatic surâs enigmatic... Bineînțeles! Fiindcă le vedeam pe toate cât erau de urîte!, și apoi la orele unsprezece, secretara care mă găsea chiar pe aproape de biroul ei: domnul Petrini, la telefon... crezi că există ceva pe lume care să te subjuge mai tare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce zici de asta, gorunule la margine de codru?!..." IV Singurătatea, liniștirea, tăcerea din noi înșine (a nu comunica nimănui ceea ce gândim și simțim) duce la inadaptare, la formarea altei imagini despre noi în ochii altora? Oricum, nu a uneia enigmatice și în nici un caz neutre, cum am dori? Într-o zi ea intră în biroul meu și îmi spuse că economista noastră își serba ziua de naștere și ne invita sus să bem un pahar. O auzii, dar mă uitai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am, dar de la Dante încoace acest nel mezzo del cămin s-a mutat spre patruzeci..." "Înțeleg, zise, e vârsta pe care o simți... Și eu mă simt de treizeci..." "Dar ai douăzeci și cinci!" "Cam așa!" și surâse cu o vagă ironie enigmatică. Avea mai mult? Sau mai puțin?... IX O temere obscură mă făcuse să mă uit pe geam, dar foarte persistentă. Ce mi se întîmpla? Eram unde trebuie? O senzație stranie îmi cutreiera întreaga ființă; fata asta, în ciuda impresiei de supunere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aveau toți o expresie, ca să zic așa, de inexpresivitale străină celor ce se iubesc, și ipoteza că iubea pe unul dintre ei și era iubită de acela mi se păru inconsistentă, și fotografia rămase mai departe în mintea mea la fel de enigmatică și șocantă, imposibilă și neverosimilă, stupidă, inacceptabilă... La urma urmei, o privea personal, îmi spusei, și mă grăbii să termin cu rasul. Nu e treaba mea! Și această gândire făcu să scadă și apoi să se topească în mintea mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
El știa că, în pofida programului său complet și a tot ceea ce putea să învețe pe durata de viață care i-a fost repartizată, specia care îl crease va rămâne pentru totdeauna un mister. În comparație cu colegii lui, extratereștrii nu aveau nimic enigmatic. Era posibil de prevăzut reacțiile lor în orice situație. În plus, în împrejurări identice, zece creaturi din specia sa, ar reacționa la fel, pe când zece oameni ar face lucruri diferite fără nici o legătură între ele, dintre care cel puțin jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
eu. A intrat fără să-și ceară scuze și s-a tolănit imediat în prima bancă, răsfirându-și părul de arăboiacă bogată. Pe vremea aia, se îmbrăca doar în negru sau gri, din mândrie, tristețe sau doar ca să pară mai enigmatică. Împrejurările mi s-au părut simple, dar scandaloase. Întâlnirea noastră purta ceva din Bonnie & Clyde, Thelma & Louise, Tony și Costi. Ultimii doi apăruseră de curând pe prima pagină a ziarelor, cu ocazia unei tentative de-omor (sau poate de-amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repetat. „Nu. Practic, se întind mai multe straturi suprapuse, dar nu se ascunde nimic sub ele. E doar un joc de perspectivă cu lumina și umbrele. Un efect tridimensional, obținut prin adâncirea artificială a formelor feței. Gioconda n-are nimic enigmatic, de fapt. Bartholomaeus van der Hels rămâne singurul exemplu notoriu de supraimprimare secundă, până târziu...“ „Și ce-a făcut Bartolomeu ăsta? I-a tras pe-ascuns mustăți lui Rembrandt?“ „Nu, că purta oricum; putea doar să i le mărească puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În mod ciudat, contradicțiile se dovedeau cele mai atractive, vandabile, ele alcătuiau motorul vieții mele, piesa care-mi convertea gândurile în energie motrice și-o transmitea lumii din jur. Cu cât mai multe contradicții, cu-atât mai interesantă viața, mai enigmatică. Minciunile despre sănătate erau cele mai căutate; nici un bărbat n-ar fi uzat de ele. Tocmai de-aia păreau plauzibile, decisive (doar eu știam cât lucrasem la ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu Anca și Monica, prietenele ei cele mai bune din liceu, care o sufocau într-o îmbrățișare de celuloid. Le cunoșteam pe-amândouă. Anca era o pistruiată cu ochi albaștri, încărcați de melancolie. Când vorbea cu tine, zâmbea puțin și enigmatic, ca după o mică tristețe. Purta numai haine decolorate, moi și mâțâite ca sufletul ei: bluze lăptoase de in gălbui, pantaloni de catifea bej, pantofi-mocasin. Bineînțeles că n-avea nici o enigmă pe suflet, cu-atât mai puțin îndărătul bluzei: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]