6,495 matches
-
viindu de la țara Moldovii cu preaiubitul fiu Mării Sale Io[an] Scarlat Ghica Voivod [...] și însuși Măriia Sa, viindu cu alaiu și cu toată boierimea și cu toată orănduiala Domnu și cu Sfinția Sa Mitrop. țării chir Filaret și cu amăndoi episcopii și cu alti zece arhierei străini, aducăndu-să din București pănă aici, s-au așăzat într-acest mormânt cu mare cinste și cu multă jale dă norodu, păcum Măriia Sa au pohtit, pentru vecinica pomenire” (Nicolae Iorga, Inscripții..., fasc. I, pp.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1886), în versuri destul de stângace. Încercându-se în proză, a redactat aproape în întregime romanul În țară, rămas în manuscris, fără a reuși să treacă de o frazeologie searbădă. SCRIERI: Virtutea militară. 1877, București, 1878; Poezii lirice, București, 1883; Biserica Episcopiei Argeșului. Istoria și descrierea ei, București, 1886; Catilina, București, 1886; Jubileul lui 1848, București, 1898; Legende, balade și poezii, Brașov, 1913. Repere bibliografice: Constantin Mille, Săptămâna literară, LUP, 1887, 166; Dicț. lit. 1900, 833. D. M.
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
satului” și semnează cu pseudonimele Borlescu, Ioan Ciocârlan, Ioani Lenei Savului a lui Mihai Bogii, Nasone Sclavix și Laviciu Nipocopo. După modelul Junimii, organizează în Arad un ciclu de „prelegeri poporale”. Din august până în noiembrie 1873 este secretar consistorial la Episcopia din Oradea. Pleacă din nou la Viena, unde își tratează o boală gravă, care îl reține în spital și apoi în sanatoriu o bună parte a anului 1874, încercând, probabil, să își continue și studiile. Invitat de junimiști, în octombrie
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Doja (1514), publicată în revista „Arhiva” din Iași și, separat, într-o broșură (1897). Rămas în București, este ajutor de bibliotecar la Academia Română (1895-1898) și funcționar la Arhivele Statului (1898-1900). Revenit în Transilvania, devine profesor la Școala de Fete a Episcopiei Aradului (1901-1902), referent școlar ajutor (1902-1904), profesor la Institutul Teologic din Arad (1904-1908), diacon și secretar al Consistoriului din Oradea (1908), fiind mai târziu preot în comuna arădeană Odvoș. Aflat o perioadă de timp la București, S. se racordează la
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
bisericească; aci nu facem teorii, ci aplicări de măsuri positive”. Semnificația ierarhiei și a statutului social al prelatului era acceptată fără rezerve: „Apoi dacă forma exterioară este ceva În lumea aceasta, pentru ce se miră d-lui că se pun episcopii Într-o Înaltă ierarhie socială și primesc remunerarea unui ministru, cum spune d lui? Oare aceasta este mult? Dar este abia suficient ca să mențină rangul său În societate” . Nu am identificat nici o probă clară că Boerescu ar fi cunoscut scrierile
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Poarta Otomană din partea boierilor pământeni. Deși îl admiră pe Tudor Vladimirescu, în 1821, înspăimântat de „rebelie”, se refugiază (ca altădată, în 1802, de teama pazvangiilor) în zona Brașovului. Sub domnitorul Grigore Dimitrie Ghica primește o slujbă mai însemnată la Departamentul Episcopiei Obștirilor (1825-1827) și rangul de serdar (septembrie 1827). În timpul Regulamentului Organic veghea la respectarea legilor, fiind membru în Sfatul Orășenesc al Bucureștiului (1831-1832, 1836-1837) și Președinte al Tribunalului Agiei (1831-1836). Rămas fără funcții (în 1847 se plângea lui Gheorghe Bibescu
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
ecclesiae le interzicea slujitorilor credinței aproape tot ce era permis vieții profane. Episcopii s-au văzut obligați să renunțe la ospețele pline de fast, la relațiile cu femeile și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cenobitică, oricât de riguros ar fi fost curriculumul formării monastice, nu era suficientă pentru răspândirea și consolidarea creștinismului. Școlilor „interne”, monastice, li s-au adăugat altele, „externe”: școlile parohiale, pe lângă fiecare biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a impus tuturor un curriculum riguros, inflexibil chiar: septem artes liberales. Dar acest curriculum nu mai purta haina umanistă de altădată, ci hlamida care exhala miros de tămâie a creștinismului; și, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există doar date incerte cu privire la originea aristocratică. Unii proveneau din rândul militarilor, precum Agnellus din Ravenna, conform relatărilor lui Grigore cel Mare (Dialoguri). 27. Conciliul din Sardica a impus o probatio pentru recrutarea episcopilor: De laicis non faciendis episcopis („Despre episcopii care nu trebuie să fie făcuți din laici”) (vezi Patrologia Latina, ed. Migne, Paris, 1844-1855, LVI, 407). Conciliul din Agde a întărit interdicția: Ut nullus ex laicis clericus ordinetur nisi ante aliquos annos vel unius spatio fuerit praemissa conversio („Nici un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a născut pe la 730 în York, unde și-a petrecut toți anii tinereții. Yorkul era, de vreo două generații, un puternic centru pedagogic și religios, consolidat de benedictini. Ei creaseră o bibliotecă impresionantă și un scriptorium mai ales în timpul episcopiei lui Wilfried 6. Urmașii lui Wilfried la scaunul din York, foști călugări la Whitby, au continuat tradiția întărind școala. Alcuin s-a format într-un „tărâm al erudiției și moralității”. La York, ca în întreaga Northumbrie și în toate teritoriile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Venerabilului Beda7. Acest gigant al spiritului creștin, care însuflețise arhipelagul britanic, pare să-l fi inspirat și pe episcopul de York din anii 687-721, Ioan din Beverly, el însuși discipol al bedanului Theodor din Canterbury 8. Dar momentul apoteotic al episcopiei și școlii din York a venit în anul 732, când în scanul ecleziastic s-a instalat prințul Egbert, fratele regelui northumbrian, el însuși discipol al Venerabilului 9. Prestigiul școlii episcopale a atins apogeul odată cu înălțarea așezământului ecleziastic yorkez la rang
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștine în rândul barbarilor. Școlile ecleziastice aveau o misiune precisă, care a permis stabilirea unui plan de învățământ riguros și universal (septem artes liberales). Școlile ecleziastice deveneau școli episcopale atunci când biserica de care erau atașate era înălțată la rang de episcopie. Din rândul școlilor episcopale s-au dezvoltat, în al doilea mileniu creștin, universitățile occidentale. Învățământul ecleziastic și teologic era eminamente livresc, informativ și magistrocentric, întrucât se conforma riguros misiunii, finalităților și obiectivelor educaționale urmărite. J. Dewey a constatat ca școlile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aici are ca profesori, printre alții, pe George Barițiu și Simion Bărnuțiu, care l-au îndrumat spre studiul filosofiei. Timp de doi ani, din 1841, este elev al Liceului Piarist din Cluj. Din 1843, primind o bursă de studii din partea Episcopiei din Blaj, urmează cursuri de teologie și filosofie la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena. Acum se conturează formația sa intelectuală, P. orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
mai multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni. Sunt comemorați Iosif Vulcan, Octavian Goga, Titu Maiorescu. Un articol amplu, nesemnat, se referă la „episcopii literați” (1905). Mai sunt incluse povestiri de Maxim Gorki în traducerea lui I. E. Torouțiu și un eseu de Aurel C. Popovici. L.Cr.
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
drept. Cum nici o perspectivă sigură nu i se deschide în Transilvania, pleacă la București (1835), unde capătă un post de prefect de studii la internatul înființat de curând la Școala de la „Sf. Sava”. Din 1836 este profesor la Seminarul de pe lângă Episcopia Buzăului; demisionează în 1844, plecând la București. În 1845 se găsea, ca inspector și profesor, la Seminarul din Râmnic, apoi la mănăstirea Bucovăț. Fiind scos din slujbă ca urmare a participării la revoluția de la 1848, se întoarce în Transilvania. În urma
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa monahală la mănăstirea Hurez. În 1788, în timpul războiului austro-turc, pribegește în Transilvania, în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului, episcopi ortodocși ardeleni și cărturari iluminiști, printre care Ioan Piuariu-Molnar
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului, episcopi ortodocși ardeleni și cărturari iluminiști, printre care Ioan Piuariu-Molnar. Ajunge în Banat ca dascăl sau trăiește retras la mănăstirea Lipova. Întors peste munți în 1795, slujește la Râmnic pe lângă episcopii greci Dositei Filitis și Nectarie Moraitul, dar se va devota mai mult lui Constantie, episcop de Buzău, care îl va face protosinghel în 1802. Atras de preocupările cărturărești, nu ezită, la o vârstă matură, să devină elevul Academiei Domnești, familiarizându
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
împreună cu care fondează, în septembrie 1969, „Limite”, una din cele mai importante publicații ale exilului românesc, a cărei existență a depins în bună măsură de sprijinul financiar al lui P. Articole și versuri îi sunt găzduite în „Solia”, ziar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, la care va fi și redactor (1949-1950), în „Revista scriitorilor români”, „Cuvântul românesc”, „Destin”, „Semne”, „mele”, „Drum” ș.a. Înființează în 1960 Asociația Enciclopedică Română, proiectând să alcătuiască o enciclopedie a exilului. Picturile, desenele și acuarelele lui
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
POGOR, Vasile, comisul (1792, Pogorăști, j. Botoșani - 10.XII.1857, Iași), poet. Dintr-o modestă familie de răzeși, fiu al Mariei și al lui Alexandru Pogor, P. își făurește cu tenacitate o carieră administrativă. Grămătic la Episcopia Hușilor, prin 1811 ar fi fost angajat la Consulatul Rus din București. În 1819, primind rangul de serdar, pătrunde în rândurile micii boierimi. Din 1826 până în 1852 va ajunge mare comis, vel spătar, vel agă, postelnic, vornic. La 1834 și
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
București, str. Pompiliu Eliade, 2; str. Ghenadie Petrescu, 77, str. Ciubarev 19 și B-dul 6 Martie 38. 56. Avachian Horen, 9 apartamente, București, Calea Moșilor 358, str. Buzești 13. 57. Atanasiu Deagu, 2 apartamente, București, Într. Iulia Hașdeu 1, str. Episcopiei 2, 58. Alexandrescu Gariafa, 7 apartamente, București, str. Dr. Marcovici 7, str. Lirei 15, sos. Nicolae Titulescu 36. 59. Asoc. Cooperatorilor Bloc. 5 apartamente, București, str. G-ral Angelescu 2. 60. Avram Jaques, 5 apartamente, București, Calea Victoriei 167. 61. Alimanescu Constantă
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
98, Albă Iulia 27, str. Doamna Chiajna 24. 410. Alexandrescu Grigore și Aurelia I. Nițulescu și Matei, 29 apartamente, București, str. Oituz 7, str. Gabroveni 12, calea Călărași 67-69-71. 411. Argetoianu Constantin și Argetoianu Maria Ioana, 7 apartamente, București, str. Episcopiei 2; str. Ion Frimu 36 Sinaia, str. Molotov 5 București, Bd. Ana Ipătescu 10-24 scară B. 412. Andreescu Gh., 3 apartamente, Vaslui, str. Ștefan cel Mare 31; str. Lazăr Grumberg 1 Mamaia, Bd. Elisabeta. 413. Arteza Tănase, 2 apartamente, București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Tolbuhin 143. 1575. Cornartic, 9 apartamente, București, str. Doamnei 19, str. Mitr. Dosoftei 70. 1576. Calif Elenă, 8 apartamente, București, Cal. Văcărești 109, str. Ion Procopiu 12. 1577. Cocea Cornelia, 3 apartamente, București, Bd. Gh. Dimitrov 41; str. Uranus 23; Episcopiei 6. 1578. Colan Ion, 6 apartamente, București, str. Căminului 1. 1579. Constantinescu Polixenia, 5 apartamente, București, Cal. Victoriei 112; Bd. Bălcescu 30. Iași, str. Lascăr Catargiu 53; str. I. C. Brătianu 149. 1580. Cișmigiu Irina, 7 apartamente, București, str. Traian 150
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Covaci Alexandru, 15 apartamente, București, str. Ardeni 38. 1760. Ciornoc Mardau, 5 apartamente, București, str. Armeneasca 12. Galați, str. Holban 4. 1761. Costea Nicolae, 11 apartamente, București, Bul. Dacia 16. 1762. Ciornoc Simion, 4 apartamente, București, str. Armeneasca 12, str. Episcopiei 5, str. Puțul cu apă rece 26. 1763. Cristian Avirdon, 4 apartamente, București, str. Polona 47. 1764. Cocarescu George, 13 apartamente, București, str. Aurel Vlaicu 36, cal. Moșilor 334, str. Ion Maiorescu, Bul. N. Bălcescu 9. 1765. Ciucă A. Zoe
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
57; 59; str. Morilor 58. 2119. Ducu C. Maria, 7 apartamente, București, str. Diaconul Coresi 9. 2120. Doris N. Florica și Horanis Aurelia, 18 apartamente, București, str. Măgurele 72; str. Tutunari 3. 2121. Demetrescu Vergu Caliopi, 2 apartamente, București, str. Episcopiei 2. 2122. Dumitru Ilie și Ileana, 18 apartamente, Com. Colentina, str. Iancu Niculae 35. București, str Sevastopol 3 A.; str. Popa Tatu 37; 2123. Dinescu M., 7 apartamente, București, str. Comana 43. 2124. Dinu Maria, 10 apartamente, București, B-dul Gh.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Elenă, 3 apartamente, București, str. Turbinei 17. 2185. Dobrescu Ion, 13 apartamente, București, str. Pictor Obedeanu 35; 37. 2186. Dumitru Costea, 7 apartamente, București, str. Manu Cavafu 53; B-dul Ghencea 3; str. C. A. Roșeți, Într. Biserică Albă 7; str. Episcopiei 3B. 2187. Dumitrescu Spiru și Solo H., 11 apartamente, București, Calea Moșilor 231. 2188. Demetrescu Ion, 3 apartamente, București, str. Samsarilor 13. Basarabi 2189. Dinulescu Victoria, 3 apartamente, București, str. B. Delavrancea 4. 2190. Dumitrescu C. Ion, 3 apartamente, București
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]