2,590 matches
-
la origine asemănător tuturor și poate deveni progresiv erou modern și popular. Campionii pot spera că vor fi sărbătoriți la fel pentru că au avut experiența precoce a dificultăților vieții, energia puternică de a găsi în sport un loc printre primii. Epopeea socială foarte devreme redublează epopeea sportivă. Ceea ce nu împiedică, în disciplinele în care practica născută nu este decât recent democratizată, precum este tenisul, pregnanța durabilă a unei alte figuri: aceea a talentului aparent diletant supus fairplayului, niciodată uitat. Dar forța
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
poate deveni progresiv erou modern și popular. Campionii pot spera că vor fi sărbătoriți la fel pentru că au avut experiența precoce a dificultăților vieții, energia puternică de a găsi în sport un loc printre primii. Epopeea socială foarte devreme redublează epopeea sportivă. Ceea ce nu împiedică, în disciplinele în care practica născută nu este decât recent democratizată, precum este tenisul, pregnanța durabilă a unei alte figuri: aceea a talentului aparent diletant supus fairplayului, niciodată uitat. Dar forța încrucișată a sportului rămâne aceea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
sunt rezultatul unor tipologii eterogene (eticheta de "comedie" nu are aceleași criterii definitorii precum "sonetul" sau "romanul"...). În plus, ținând seama de locuri și epoci, aceleași denumiri pot să facă referire la realități destul de diferite. Astfel, termeni ca "tragedie", "scrisoare", "epopee"... sunt relativ stabili de-a lungul secolelor într-o anumită cultură, însă operele care le corespund sunt dependente de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a luat naștere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
schemă abstractă, însă textele concrete ar putea fi analizate în funcție de alte grile. În ceea ce privește descrierea, în capitolul al treilea, am semnalat existența unei diversități de tipuri de procese descriptive. Ele se află în strânsă dependență de genurile de discurs: într-o epopee medievală și într-un roman naturalist, ele nu se descriu după aceleași reguli. 7.4. Paragrafe Textul nu este doar o ierarhie de componente, ci o anumită dispunere materială. Enunțurile literare, scrise sau orale, trebuie să gestioneze acest spațiu și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
s-au putut stăpâni și învinge împrejurările tragice din iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, iar din încercatele armate române a răsărit acea minunată oaste, care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila izbândă de la Mărășești, încheind mai apoi, epopeea neamului prin victoria de la Tisa. Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit izbânda noastră națională, te înalț la RANGUL DE MAREȘAL Drept care îți înmânez acum spre cinstirea oștirei și răsplata personală însemnele acestei înalte demnități. “ București
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
biruinței de la Tisa, cucerirea capitalei Ungariei, Budapesta. În pas ceremonios,de paradă, în cântecul tiumfal al fanfarei militare, soldații români trec prin Budapesta. Constantin Kirițescu nota: ,,Și trupele române trec mereu, iar pasul lor răsună cadențat, ca un ritm de epopee. Trâmbițele înalță spre cer din ce în ce mai vesel imnul lor de triumf. Câte povestesc ele! Câte restriști ale trecutului, câte veacuri de suferințe se răzbunau în ceasul de față!”. Unii lideri politici și militari ai Antantei mareșalul Foch, generalul Franchet d’Esperey
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
-i recompensa cu concesiuni și fiefuri personale.100 Aceste elemente de ordin general pot fi coroborate cu documente mai directe ce constituie expresia identității spaniole. O mărturie în acest sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
La fel și în Belgia, deși într-o mai mică măsură, identitățile lingvistice, ideologice și confesionale nu vor ceda niciodată în fața "belgizării". Însă, aproape peste tot în Europa, școala, înrolarea obligatorie și educația naționalistă antrenată fie de război, fie de epopeile coloniale vor asigura difuzarea unei forme reînnoite de adeziune față de Statul-Națiune. Cel mai mult a contat factorul militar, în conjunctura creată de război; în aceste condiții, ucenicia național-civismului s-a făcut sărind peste etapele logi-ce, întrucît țăranii analfabeți s-au
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sens în gîndirea politică 6. Al. Husar: Lecțiile istoriei 7. Stelian Dumistrăcel: Sate dispărute, Sate amenințate 8. Jean Borella: Criza simbolismului religios 9. Pavel Chihaia: Țara românească între Bizanț și Occident 10. Petru Ioan: Logică și filosofie 11. Daniel Combes: Epopeea vinului 12. Anton Adămuț: Filosofia substanței 13. I. Saizu, Al.P. Tacu: Europa economică interbelică 14. Jean-Nöel Jeanneney: O istorie a mijloacelor de comunicare 15. Roland Barthes: Mitologii 16. Serge Berstein, Pierre Milza: Istoria Europei, vol. 1 17. Serge Berstein
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pp. 328 sq. Religiile mesopotamiene se prosternează în fața zeului solar Utu. În ultimul fragment păstrat, An și En-lil îi conferă "viață de zeu" și "suflarea eternă" a zeilor, și îl instalează în țara fabuloasă Dilmun 14. Regăsim tema Potopului în Epopeea lui Ghilgameș. Această celebră capodoperă, destul de bine păstrată, pune și mai bine în lumină analogiile cu narațiunea biblică. După toate aparențele, avem de-a face cu un izvor comun și destul de arhaic. După cum se știe din compilațiile lui R. Andree
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care-1 împiedicau să doarmă, 1-a hotărât pe Apsu să-i piardă (cf. Enuma elitj, tab. 1,21 sq.) 17 Cf. M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 71 sq. (trad. Românească, p. 46 sq. - Nota trad.]. După versiunea păstrată în Epopeea lui Atrahasis, Ea a hotărât, după Potop, crearea a șapte bărbați și șapte femei; cf. A. Heidel, The Gilgamesh Epic, pp. 259-260. 18 După o altă versiune, ea 1-ar fi preferat la început pe țăranul Enkimdu, dar fratele ei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religioasă și prin exaltarea câtorva divinități la rangul suprem. Această nouă și grandioasă sinteză mesopotamiană prezintă totuși o viziune tragică a existenței umane. 21. Crearea Lumii Poemul cosmogonic cunoscut sub numele de Enuma eliș (după incipit: "Când sus.") constituie, împreună cu Epopeea lui Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeițe, nu ajungeau să îndeplinească transmutarea condiției umane, în cele din urmă, ei rămâneau muritori. Nu era uitat faptul că însuși fabulosul rege al Urukului, Ghilgameș, a eșuat în tentativa sa de a cuceri nemurirea. 23. Ghilgameș în căutarea nemuririi Epopeea lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Ghilgameș este, desigur, cea mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pregătește acum să plece înapoi, dar în ultima clipă, la sugestia nevestei sale, Utnapiștim îi revelează un "secret al zeilor": locul unde se află planta care redă tinerețea. 45 Cităm, dacă nu există o altă indicație, traducerea lui G. Contenau, Epopeea lui Ghilgame. F. 46 Tableta X, col. III, 6-9; traducere de Jean Nougayrol, Histoire des religions, I, p. 222. 47 Cf. M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 44 sq. Religiile mesopotam ie ne Ghilgameș coboară în fundul mării, o culege 48 și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știut să profite de un dar nesperat; pe scurt, i-a lipsit "înțelepciunea". Textul se termină abrupt: sosit la Uruk, Ghilgameș îl pune pe Urșanabil să urce pe zidurile cetății și să-i admire clădirile 50. S-a văzut în Epopeea lui Ghilgameș o ilustrare dramatică a condiției umane, definită prin inevitabilitatea morții. Totuși, prima capodoperă a literaturii universale lasă, de asemenea, să se înțeleagă că, fără ajutorul zeilor, unele ființe ar fi susceptibile să obțină nemurirea, cu condiția să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
niciodată pământul "pentru faptele omului" (8: 21). El a încheiat un legământ cu Noe și cu urmașii lui și semnul acestui legământ a fost curcubeul (9: 13). Povestirea biblică prezintă un anumit număr de elemente comune cu diluviul relatat în Epopeea lui Ghilgameș. E posibil ca redactorul să fi cunoscut versiunea mesopotamiană, sau, ceea ce pare și mai probabil, să fi utilizat o sursă arhaică, păstrată din timpuri imemoriale în Orientul Mijlociu. Miturile potopului sunt, am remarcat deja (§ 18), extrem de răspândite și ele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte". Iahve pedepsește stricarea omului și nu-i pare rău după victimele cataclismului (cum fac zeii în versiunea babiloniană: cf. Epopeea lui Ghilgameș, tabl. XI: 116-125,136-137). Importanța pe care el o acordă purității morale și ascultării anticipează "Legea" care va fi relevată lui Moise. Ca atâtea alte evenimente fabuloase, Potopul a fost continuu reintcrpretat și revalorizat, din diverse perspective. Fiii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu trebuie să ne interzică utilizarea acestor materiale. Este suficient să nu ne înșelăm asupra valorii lor documentare. Un mit atestat în Rig Veda nu poate fi posterior mileniului al II-lea î. Hr., în timp ce tradițiile consemnate de Titus Livius, de epopeea irlandeză sau de Snorri Sturluson, sunt, din punct de vedere cronologic, considerabil mai tinere. Dar dacă astfel de tradiții sunt în deplin acord cu mitul vedic, este greu să ne îndoim de caracterul lor comun indo-european, mai ales dacă o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ale anumitor mituri cosmogonice. Reamintim că vechimea unei cosmogonii nu poate fi stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa; 3) creația plecând de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
țeasta vrăjmașului și îi soarbe creierul - zeița s-a îndepărtat dezgustată 32. Tot ea este cea care, prin prezența ei, îl oprește pe Ahile să ridice spada ca răspuns la insultele lui Agamemnon (Iliada, I, 194 sq.). Dar într-o epopee compusă pentru un auditoriu care exalta isprăvile războinice, Atena se revelă altfel decât zeiță marțială. Motivul pentru care ea participă la război este faptul că acesta este o ocupație prin excelență masculină. Căci, după cum spune ea însăși: "inima mea în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Papaios), Mithra (Helios-Apollon), "Ares", zeul războiului, zeița Pământului și Afrodita Ourania (IV, 59). Herodot reproduce o legendă națională despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor, și supraviețuiește în epopeea populară a ossetinilor din Caucaz, descendenți ai sciților și ai alanilor. Istoricul grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau nici temple, nici altare, nici statui. Totuși ei sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umane: creația, 61 Yasna, 9: 4 sq.; vezi alte referințe în N. Soederblom, op. Cit., pp. 175 sq. Și A. Christensen, Leș Types du premier homme., II, pp. 16 sq. 64 Vezi A. Christensen, op. Cit., passim., și G. Dumezil, Mythe et epopee, II, pp. 282 sq. 65 Videvdât, II, 20-32; cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mai mult, relatările lui Foxe despre laici au făcut lucrurile comune să fie respectabile în limbajul vorbit de oamenii obișnuiți. "Lucrarea masivă a lui Foxe a fost atât de populară deoarece le permitea oamenilor obișnuiți să participe indirect la o epopee istorică", notează Eisenstein. "Edițiile următoare au fost îmbogățite cu relatări dramatice ale unor pescari, croitori, neveste casnice, ș.a.m.d.". Un alt curent prozaic care va contribui la dezvoltarea jurnalismului literar narativ modern și a prozei nonficționale în general se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a lui Richard Inimă de Leu au făcut-o în cazul poeților, trubadurilor și cronicarilor de altădată". De asemenea, la sfârșitul cărții, Thomas îl compară pe Lawrence cu Marco Polo (408). Este evident că autorul se consideră un cronicar de epopeei romantice și este afectat de ideologiile pe care acestea le implică: sunt un mod de a propune cum ar trebui să fie văzută lumea, iar Thomas are în vedere concluziile majore, și nu "prezentul neconcludent" al lui Bakhtin, care nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]