5,096 matches
-
menținut într-un stadiu embrionar. Exista un jurămînt de fidelitate, dar beneficiul nu însoțea acest jurămînt decît în cazul reprezentanților suveranilor. Tot Imperiul, însă, cunoaște, în secolul al IX-lea, dezvoltarea și influența marilor proprietari, deveniți administratori locali cu titlu ereditar. Dispunîndde mari domenii și de numeroși vasali, crescîndu-și războinicii din rîndul propriilor lor "oameni" și țărani, uzurpînd puțin cîte puțin o parte a puterilor regale, ei au ajuns să aibă, în regiunea lor, o mare autoritate. Cînd, în timpul urmașilor lui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a calității nobiliare. Expansiunea cavaleriei nu a avut loc nici la fel, nici în același ritm în toate regiunile Europei creștine. În Franța, în centrul fostului Imperiu carolingian, asimilarea s-a făcut devreme între seniorul deținător al unui fief moștenit ereditar, exer-citîndu-și, la nivelul său, fu el și modest, o parte din prerogativele care, pînâ atunci, fuseseră de autoritate publică (justiția, taxele fiscale, serviciile de pază, de apărare) și luptătorul călare, echipat și dotat cu arme grele. Introducerea scării de șa
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fizică și o dexteritate dobîndite din prima tinerețe, printr-un antrenament intensiv. De aici și tendința aristocrației armelor de a se constitui într-o castă închisă, într-o nobilime de drept, beneficiind de un statut juridic și de privilegii transmise ereditar. În alte părți, transformarea a fost mai lentă și uneori chiar incompletă, în țările germanice, distincția dintre cavalerie și nobilime continuă pînă în secolul al XIII-lea, grație faptului că această cavalerie era servilă, în Spania, permanența războiului în timpul Reconquistei
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de arendare mixtă (métayage), rarîmițarea loturilor de pămînt ale țăranilor dependenți (manse), transformate în loturi mai restrînse (masures, casaux, villainage), pentru care seniorul percepe o redevență fixă în bani (cens) sau în natură (champart), loturi care, însă, tind să devină ereditare și inalienabile acestei seniorii, deci, i s-a adăugat un nou tip, numit "banal", adică supus dreptului de comandă al seniorului (ban). Odată cu slăbirea monarhiei carolingiene, seniorul a substituit cam peste tot dar în Franța mai mult ca în Germania
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
stăpîn în virtutea dreptului de urmărire. În afara sarcinilor menționate mai sus, seniorul putea, după bunul său plac, să-i impună șerbului munci de tot felul corvezi și dări care se constituiau în așa-numita "taille" (dare excepțională). Toate aceste îndatoriri erau ereditare și făceau din șerb un om inferior, disprețuit de toată lumea, chiar și de țăranii din vecinătate, care se bucurau de ceva mai multă libertate decît el. Nu toți țăranii, într-adevăr, erau supuși "înjositoarei șerbii", în afara proprietarilor liberi, care scăpau
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vor cădea sub influența feudalilor care-și impun voința, controlează investiturile și nu ezită, în anumite regiuni (în Franța mai mult decît în Germania), să hotărască soarta scaunelor episcopale și abațiale, ca și cum ar fi fost vorba de o funcție transmisă ereditar descendenței lor. În cazuri extreme și numai atunci cînd episcopul provine din aceeași familie ca cea a contelui, el își poate conduce propriii oameni în oastea regală sau princiară, și atunci, într-adevăr, nimic nu-1 mai deosebește de un senior
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în folosință comună. Existau mai multe categorii de "manse", în funcție de statutul juridic al posesorilor: libere (ingenuile), servile și lidile (aparținînd celor eliberați), dar această corespondență a devenit, treptat, din ce în ce mai vagă, sfîrșind prin a nu mai constitui o regulă. Ele erau ereditare și teoretic indivizibile, ceea ce nu excludea, însă, partajurile și implicit riscul major al pulverizării prin succesiune, care s-a accentuat simțitor după secolele XI-XII, impunînd regimului seniorial reajustări din ce în ce mai ample. Întinderea "manselor" era variabilă: dacă cele ingenuile, bunăoară, puteau urca
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
proprie (vita canonica), independentă de episcop. Numele vine de la obișnuința de a citi zilnic în timpul meditațiilor comune, cîte un capitol din canon (cf. Alfred Bertholet, op. cit., p. 76). 20 Noțiunea de "fief sau "feud" cu sensul predominant de posesiune funciară ereditară, condiționată de îndeplinirea serviciilor vasalice derivă din vechiul cuvînt franc fehu-ôd si, prin extensie, din germanicul Vieh, înseamnă inițial "vite" (bogăția prin excelență a populațiilor migratoare), în formele sale lexicale consacrate (feos/feus cea dintîi formă latinizată, apărută la finele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în sudul Burgundiei feodum, feudurn, fevum), "feudul" sau "fieful" s-a substituit "beneficiului" carolingian în condițiile cînd acesta care fusese pînă atunci viager, nu neapărat corelat cu sistemul relațiilor de dependență personală și fără o conotație materială specifică a devenit ereditar, a fuzionat definitiv cu vasalitatea și s-a identificat cu precădere (dar nu exclusiv) cu posesiunea funciară (cf. François-Louis Ganshof, op. cit., p. 106-117; Joseph Calmette, op. cit., p. 19-22; Marc Bloch, op. cit., voI. I-II, passim). 21 Dreptul de comandă (bannus
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de rezervă după refuzul lui Filip de Flandra, primul ofertat în acest sens. Carol continuă procesul de modernizare inițiat de Cuza, într-un ritm mai puțin imperios, prin adoptarea Constituției din 1866, elaborată după modelul belgian, care legifera monarhia constituțională ereditară. Totuși, România continua să rămână sub suzeranitate otomană. Retensionarea "Problemei orientale", precipitată de izbucnirea răscoalelor anti-otomane din Balcani, și decizia Rusiei de a reglementa relația cu Imperiul Otoman în favoarea sa, au constituit fundalul în care românii s-au mobilizat în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe pilonii puși de Herder a insistat asupra ideii de națiune ca o categorie totală, având o realitate transistorică și care i se impune individului născut în cadrul ei prin puterea legăturilor ereditare și culturale. Fundamentând teoretic perspectiva primordialistă în conceptualizarea naționalismului, Herder a considerat națiunea ca fiind unitatea elementară, categoria fundamentală, a umanității (White, 2005, p. 167). Întrucât fiecare popor, națiune sau grup etnic (Volk) încorporează propriul său spirit (Geist) configurat istoricește
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice care s-au succedat în societatea românească. Introducând votul universal, egal, direct și secret, și decretând libertăți civile pentru toți locuitorii țării, Constituția "unificării" din 1923 instituia democrația formală fără fond în politica românească în cadrul regimului de monarhie constituțională ereditară. Forma occidentală a democrației interbelice românești era însă contrazisă de fondul oriental al practicii politice, caracterizate de sistematicitatea violenței și fraudelor electorale și de ubicuitatea corupției și venalității clasei politice. În loc să antreneze adevărate ritualuri ale democrației, alegerile electorale ocazionau mai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unui "naționalism critic". Pe fondul acestui "consens naționalist" cu valențe duale s-a consolidat memoria națională în interbelicul românesc, absorbind atât accente fanatice cât și elemente critice auto-reflexive; iv) al Doilea Război Mondial s-a sfârșit prin răsturnarea regimului monarhic ereditar, sămânțat în sistemul politic românesc în 1866, și înlocuirea acestuia cu un regim de "democrație populară" sub conducerea comuniștilor instalat prin presiunea tancurilor sovietice staționate pe teritoriul României. Sub înrâurirea doctrinei internaționalismului proletar și a patriotismului socialist (în fapt, ideologii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trebui ele să îndeplinească, parlamentele democratice sînt, în primul rînd, adunări elective și reprezentative. Dacă este adevărat că în regimurile democratice există mereu o cameră electivă, este la fel de adevărat că ei i se pot alătura și alte camere, cuprinzînd membri ereditari și membri numiți de suveran (cum ar fi Camera Lorzilor în Marea Britanie), sau numite de executiv (ca Senatul Canadei), sau rezultate din alegeri indirecte (cum ar fi Bundesrat-ul german, ai cărui membri sînt numiți de către guvernele diferitelor landuri), și ca
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
guvern; în Franța sînt aleși de adunările comunităților locale; în Germania sînt aleși de guvernele landurilor; în Japonia sînt aleși, o parte printr-un sistem majoritar simplu și altă parte, mai mică, printr-un sistem proporțional; în Marea Britanie majoritatea sînt ereditari, restul fiind numiți de Coroană; în Irlanda 11 sînt numiți de șeful guvernului, 6 aleși de universități, 43 aleși de adunările profesionale; în Italia există unii senatori numiți pe viață; în Olanda sînt aleși de consiliile provinciale; în Rusia sînt
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în Orientul Apropiat, având ca limite: Siria, Irak, Arabia Saudită, Marea Roșie, Golful Aqaba, Israel. Populația: 5.760.000 locuitori de etnie arabă, refugiați palestinieni. Religie: islamismul este religie de stat. Limbi vorbite: araba, engleza uzuală. Forma de guvernământ: monarhie constituțională, regat ereditar. Capitala: Amman, situată în estul țării, la poalele munților Jabal Ajlun, la o altitudine de 730-850 m. Cunoscut sub numele de Rabbath Ammon în mileniul al II-lea î.e.n. A fost inclus în secolele II-VII e.n. în Imperiul Roman și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1962. Acum rege este Mohammed al VI-lea. Marocul este membru al O.N.U. din anul 1956, al Ligii Arabe din 1958, precum și membru fondator al O.U.A. (1963). De la 1 martie 1972, Marocul este monarhie constituțională, regat ereditar, conform Constituției adoptate la 1 martie 1972. Activitatea legislativă și cea executivă sunt exercitate de rege și Camera Deputaților. Economia este bazată pe agricultură, care este dependentă de precipitații (cca. 60% din populația ocupată) și participă cu numai 18% la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
biosemiotice este celula. Din punct de vedere semiotic, celula este entitatea de bază în care se petrec fenomenele vitale. Prin structura sa, celula asigură suportul material pentru diferitele tipuri de semnale. Nu este vorba doar de semnalele incluse în patrimoniul ereditar reprezentat de acizii nucleici, ci și de structurile complexe ale organitelor și de funcțiunile intracitoplasmatice. Celula reprezintă sistemul semiotic care face distincția între interior - exterior (inside-outside), deschizând posibilitatea comunicării cu mediul prin fenomenele de membrană. Sistemul informațional dual, analogic-digital, apare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
noi care au început să se manifeste la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea. Poziția față de Weismannism pare a fi mai ușor de înțeles deoarece Weismann nu Ți-a susținut teoria sa privind structura materialului ereditar pe argumente forte. De altfel, ierarhia structurilor ereditare concepute de Weismann (biofori, determinante, ide și idante) nu a intrat în circuitul geneticii moderne. Fiind un lamarckist convins Emil Racoviță nu putea să accepte separarea tranșantă între germene și somă (idioplasmă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea. Poziția față de Weismannism pare a fi mai ușor de înțeles deoarece Weismann nu Ți-a susținut teoria sa privind structura materialului ereditar pe argumente forte. De altfel, ierarhia structurilor ereditare concepute de Weismann (biofori, determinante, ide și idante) nu a intrat în circuitul geneticii moderne. Fiind un lamarckist convins Emil Racoviță nu putea să accepte separarea tranșantă între germene și somă (idioplasmă și trofoplasmă) și negarea rolului mediului în transformarea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le căutăm imboldul din interiorul organismului, în structura intimă a substanței ereditare”.</citation> Mai mult decât atât, mutaționiștii considerau că transformările genetice (mutațiile) nu sunt provocate direct de mediu, ceea ce avea să susțină și Teoria Sintetică a Evoluției. Toate acestea păreau a fi erezii în raport cu gândirea transformistă clasică. Deși a aprofundat mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Evoluției. Toate acestea păreau a fi erezii în raport cu gândirea transformistă clasică. Deși a aprofundat mai mult lucrările lui Mendel și s-a informat asupra legilor mendeliene, Racoviță nu s-a lăsat convins nici de datele statistice oferite în transmiterea caracterelor ereditare și nici de jocul combinațiilor factorilor ereditari. Neavând încredere în „particulele reprezentative”, sau factorii ereditari imaginați de Mendel, Emil Racoviță a considerat că: Deși nu avea încredere în cercetările mendeliene, biotipice sau genotipice și genetice, Racoviță acceptă faptul că hibridările
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în raport cu gândirea transformistă clasică. Deși a aprofundat mai mult lucrările lui Mendel și s-a informat asupra legilor mendeliene, Racoviță nu s-a lăsat convins nici de datele statistice oferite în transmiterea caracterelor ereditare și nici de jocul combinațiilor factorilor ereditari. Neavând încredere în „particulele reprezentative”, sau factorii ereditari imaginați de Mendel, Emil Racoviță a considerat că: Deși nu avea încredere în cercetările mendeliene, biotipice sau genotipice și genetice, Racoviță acceptă faptul că hibridările naturale trebuie să fi jucat un rol
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mult lucrările lui Mendel și s-a informat asupra legilor mendeliene, Racoviță nu s-a lăsat convins nici de datele statistice oferite în transmiterea caracterelor ereditare și nici de jocul combinațiilor factorilor ereditari. Neavând încredere în „particulele reprezentative”, sau factorii ereditari imaginați de Mendel, Emil Racoviță a considerat că: Deși nu avea încredere în cercetările mendeliene, biotipice sau genotipice și genetice, Racoviță acceptă faptul că hibridările naturale trebuie să fi jucat un rol important în apariția varietăților: Trebuie să recunosc că
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
-și comunica experiențele. Dar, tocmai din simpatie pentru „autenticitatea“ căutărilor sale, simt nevoia să o avertizez că, în multe privințe, se lasă purtată de o retorică înșelătoare. Mai întâi, autenticitatea nu se moștenește. Ideea că ești descendent al unei „ramuri ereditare foarte puternice“ riscă să se transforme într-un complex de superioritate. De altfel, întreaga scrisoare a domnișoarei C. iradiază un sentiment al elecțiunii, al îndreptățirii proprii, al mulțumirii de sine. Or autenticitatea nu cade nici odată în autocontemplare și, cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]