2,823 matches
-
OPRIȚĂ, Mircea (25.X.1943, Timișoara), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Marioarei (n. Șerb) și al lui Remus Opriță, muncitori. Frecventează școala elementară și gimnaziul la Cluj (1950-1957), apoi este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza și al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
OMESCU, Ion (26.XI.1925, Arad - 14.VIII.2000, Paris), dramaturg, eseist și poet. Este fiul Auricăi (n. Știrbulescu) și al lui Cornel Omescu, farmaciști. A urmat, în urbea natală, școala primară (1932-1936) și Liceul „Moise Nicoară” (1936-1944), situându-se în fruntea promoției. L-a ispitit ideea de a fi student în
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu atât mai teribil, în care discursul și moartea, singurele evenimente, se întâlnesc potrivit normelor unei vechi retorici”. E, în toate aceste studii, briante stilistic, grifa unui teatrolog ce începuse, în lumea bună a criticii europene, să-și spună cuvântul. Eseistul cu gustul „înscenării” de finețe îl conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972, 7; Ion Băieșu, În fiecare din noi zace un Hamlet, LCF, 1972, 11; Viola Vancea, „Iadul și pasărea”, RL, 1972, 19; Ștefan Oprea, „Iadul și pasărea”, CRC, 1972, 21; Florin Faifer, Ion Omescu eseist și dramaturg, CRC, 1972, 22; Matei Călinescu, „Hamlet sau Ispita posibilului”, ARG, 1972, 6; M. V. Nicolae, „Hamlet sau Ispita posibilului”, VR, 1972, 6; Cornel Ungureanu, Spațiul scenic, O, 1972, 7; George Pruteanu, „Iadul și pasărea”, CL, 1972, 8; Lovinescu, Unde
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
, Ion (16.II.1947, Tatomirești, j. Dolj), poet și eseist. Este fiul Elenei (n. Florea) și al lui Dumitru Pachia, tâmplar. Urmează liceul la Filiași (1961-1965) și Facultatea de Filologie la Timișoara (1966-1971). Își ia doctoratul în filologie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Funcționează ca profesor de limba și
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
filtrul întrebărilor propuse de P., care își construiește profesionist interviurile, reușind să evidențieze în dialog ipostaze diverse ale interlocutorului, ba chiar „fața nevăzută a lucrurilor”. Printre participanții la interviuri s-au numărat de-a lungul timpului criticul literar Nicolae Manolescu, eseistul Horia-Roman Patapievici, profesoara și disidenta Doina Cornea, politologul Vladimir Tismăneanu, istoricul Zoe Petre, directorii Televiziunii Române, realizatorii de emisiuni de la Europa Liberă și mulți alții. SCRIERI: Iarna, vietățile, București, 1987; Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: Ion
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
, Adrian (30.IV.1958, Râmnicu Sărat), poet, prozator și eseist. Este fiul Adrianei-Maria Oțoiu, dispecer de spațiu aerian, și al lui Simion Oțoiu, pilot de aviație. Urmează Liceul de Artă din Baia Mare (1973-1977) și Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din același oraș, secția română-engleză (1977-1981). Predă în învățământul gimnazial
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
, Dumitru D. (9.VI.1915, București - 7.III.1983, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Alicei (n. Paleologu) și al lui D. Panaitescu-Perpessicius. Urmează la București Liceul „Dimitrie Cantemir” și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie modernă, absolvită în 1938. Face carieră universitară la Institutul Pedagogic și la Catedra
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
, Constantin (11.VII.1909, Vitănești, j. Teleorman - 4.XII.1987, Sibiu), eseist și traducător. Este fiul Clemenței (n. Casassovici) și al lui Grigore Noica, moșier. Cursurile gimnaziale, urmate la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București (1920-1924), sunt continuate la secția modernă a Liceului „Spiru Haret” (1924-1928). Fiind printre cei dintâi elevi ai gimnaziului
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
de-acasă, căci „acasă, la dânsa, limba românească este o bună gospodină și are multe de toate” (Eminescu). Partea de-acasă „este și aceasta o comoară, adică poartă cu ea bunuri și frumuseți care sclipesc pentru toți”, va spune acum eseistul. Dacă „un cuvânt e un arbore”, pentru un „arbore” specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
eseu despre Cantemir, Hasdeu, Maiorescu, Blaga, Mircea Eliade și alți câțiva. În valorizarea acestora este o evoluție de la o simplă prezentare pentru cititorul unui cotidian sau al unei reviste culturale la o interpretare în funcție de propria-i viziune estetică și filosofică. Eseistul tinde frecvent să ilustreze printr-un scriitor sau printr-un filosof o idee din sistemul propriu de gândire. Așa este abordată interpretarea basmului Tinerețe fără bătrânețe... și tot din anii ’70, „buna desprindere” de „spiritul Mioriței” - care și-ar fi
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
322; Ionel Jianu, Bucuriile simple, RP, 1934, 4905; Octav Șuluțiu „Mathesis sau Bucuriile simple”, „Reporter”, 1934, 28; Grigore Popa, „Mathesis sau Bucuriile simple”, PLI, 1934, 3-4; Șerban Cioculescu, Operele premiate ale scriitorilor tineri needitați, RFR, 1934, 9; Traian Herseni, Doi eseiști și Eugen Ionescu, „Azi”, 1934, 4; Andrei Șerbulescu [Belu Zilber], Feciorii lui Nae sau Tânăra generație, „Șantier”, 1934, 12; Al. Dima, „Mathesis sau Bucuriile simple”, GR, 1934, 12; Mihail Sebastian, „Mathesis sau Bucuriile simple”, RP, 1935, 5311; G. Călinescu, „Mathesis
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
percepe Transilvania ca pe o zonă de interculturalitate ce îi conferă specificitate în contextul întregii țări, combătând totodată transilvanismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în termeni foarte duri pe redactorul-șef al acesteia: „Scutură-ți revista de zgură, domnule Chinezu, adu în ea alt aer, mai multă supleță de
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
PĂCURARIU, Francisc (2.I.1920, Teaca, j. Bistrița-Năsăud - 13.IV.1998, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Szabo) și al lui Efrim Păcurar, cizmar. Își începe învățătura în comuna natală și din 1932 urmează Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, luându-și bacalaureatul în 1940. În „Luceafărul”, revista liceului, îi apar în
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din poezia ardeleană. I s-a reproșat absența tensiunii lirice, dar i-a fost remarcat timbrul egal al vocii poetice. Mult mai viguroasă este opera lui de prozator și de eseist. După o primă carte de proză - Furtună sub Detunata (1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
CNT, 1967, 2; Ion Lungu, „Scriitori latino-americani”, T, 1967, 8; Ion Lungu, „Priveliștile lumii”, TR, 1967, 46; Felea, Reflexii, 191-194; George Pruteanu, „Priveliștile lumii”, IL, 1968, 1; Nicolae Manolescu, „Priveliștile lumii”, CNT, 1969, 7; Simion Bărbulescu, Francisc Păcurariu - poet, prozator, eseist, ST, 1970, 1; Mircea Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci, „Ochean simplu”, ATN, 1972, 9; Poantă, Modalități, 70-75; Felea, Secțiuni, 150-154; Al. Balaci, „Antologia literaturii precolumbiene”, CNT, 1974, 5; Vasile Igna, Un eveniment editorial: „Antologia literaturii precolumbiene”, TR
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
ruptură polemică. Dintre criticii aparținând, prin vârstă biologică, generației ’80 s-au ilustrat Ion Simuț, Vasile Popovici, Radu G. Țeposu, Monica Spiridon, Gheorghe Perian, Al. Cistelecan, Dan C. Mihăilescu, Ștefan Borbély, Nicolae Oprea, Adrian Dinu Rachieru, Mihai Dragolea ș.a. Ca eseiști, s-au distins, între alții, Ioan Buduca și Liviu Antonesei. Ei nu au acționat totuși în calitate de critici de direcție (dată fiind și împrejurarea că în critică debutul și câștigarea autorității sunt, de regulă, mai târzii decât în poezie și în
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
unui critic optzecist, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993). Trebuie însă subliniat faptul că poeții și prozatorii optzeciști au, în majoritatea lor, competență și vocație teoretică, fiind de regulă - chiar dacă în subsidiar - și eseiști sau critici literari. Textele critice, teoretice și programatice cele mai importante - și cele mai autorizate -au fost date de scriitori percepuți în primul rând ca poeți sau ca prozatori: Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Gheorghe Iova, Mircea Cărtărescu ș.a.
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
, Emil-George (5.IX.1907, Istanbul - 11.IV.1970, București), eseist. Este fiul Magdalenei (n. Petrașincu) și al lui Nicolae A. Papahagi, profesor, director al Institutului Român din Constantinopol, autor al lucrării Les Roumains de Turquie. Începe școala primară la Constantinopol (1914), își continuă învățătura în particular până în 1919, când se
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
, Emil (4.XI.1946, Brădiceni, j. Gorj), prozator, eseist, dramaturg și traducător. Urmează școala generală la Peștișani, Liceul Militar la Câmpulung Moldovenesc (1960- 1964) și Școala de Infanterie la Sibiu (1964-1966), ulterior devenind student la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca bibliotecar
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
, Aurel (10.III.1952, Chețani, j. Mureș), poet și eseist. Este fiul Anei (n. Deac) și al lui Constantin Pantea, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală și liceul în Luduș, absolvind apoi Facultatea de Filologie, secția română-latină a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976). Între 1975 și 1976 este redactor
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
chiar extremă, la dreapta, nu extremă (i-a sfidat într-o împrejurare publică pe legionari), și la cea pe care o numește „dreapta junimistă”. Mai multă consecvență a arătat scriitorul în planul opțiunilor politice după decembrie 1989. Scrisul lui P., eseistul prin excelență al literaturii române din ultimele decenii, dă impresia de a fi mereu în contact cu un strălucitor stil tânăr aflat într-o stare de veșnică ebuliție. De această tinerețe permanentă, lungă cât viața, amânând, refuzând de fapt maturizarea
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
sfera iubirii autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre memorii, se poate spune că sunt inaugurate, printre rânduri, în Alchimia existenței, unde
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
i-au înlesnit accesul la o lectură vrednică de a fi reluată spre îmbărbătarea minții mereu în viață: dreptul roman. Servește ca antidot în cazul histrionismului, iar refuzul specialității poate fi luat și ca modestie teatrală, mefistofelică, un histrionism existențial [...]. Eseistul și criticul literar mimează chiar, în activitatea sa publicistică, pe simplul amator, dând paginilor lui scrise un aer de oralitate salonardă, în candoarea și fortuitul ce sunt proprii oricărei cozerii, deși tema s-ar părea că acuză cu totul altceva
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Între critici, 131-139; Steinhardt, Critică, 145-149; Simion, Scriitori, III, 551-561; Adrian Marino, „Alchimia existenței”, TR, 1984, 11; Ștefan Borbély, „Alchimia existenței”, VTRA, 1984, 4; Titu Popescu, „Alchimia existenței”, T, 1984, 7; Corbea-Florescu, Biografii, III, 120-145; Manea, Contur, 115-118; I. Negoițescu, Eseistul Alexandru Paleologu, RL, 1990, 9; Adrian Marino, Alexandru Paleologu își amintește, RL, 1991, 12; Andreea Deciu, Bunul simț strălucitor, RL, 1992, 32; Cristea, A scrie, 66-70; Lovinescu, Unde scurte, II, 34-38, III, 88-91, 225-231, VI, 141-144; Grigurcu, Peisaj, 25-33; Negoițescu
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]