1,982 matches
-
care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul că propria operă este adjuvantul esențial, dacă nu cumva chiar singurul echilibru ce îi rămâne accesibil într-o lume a încălcării oricăror rigori sau a agresiunii generalizate. Referințe critice (selectiv): Cezar Ivănescu, în Veșnica împotrivire, 2004; Stelian Baboi, în "Cronica", nr. 4, aprilie 2004; Valentin Ciucă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suscitat adeziuni, e puțin probabil ca societățile de la sfîrșitul secolului al XX-lea să se înfățișeze privirii noastre așa cum sînt ele acum. Paginile care urmează nu atestă în nici un fel dorința de punere în cauză, în realitate, în ceea ce au esențial, ele nu implică decît un efort de lărgire a domeniului cvasiprofesional, care de mult timp i-a fost acceptat autorului. Responsabil cu studiul istoriei ideilor politice la Institutul de Studii Politice din Paris, cum putea el, trecînd în mod firesc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția, cel al cărui chip necunoscut poate căpăta înfățișarea unui animal această lungă litanie acuzatoare, ajunsă la un grad înalt de intensificare a ororii, nu face decît să reia, în ceea ce au esențial, acei termeni mult mai vechi și mai profunzi, ai unei alte denunțări: a răului, a spiritului pervers, a invizibilului și omniprezentului Satan. Odată cu extinderea procesului de demonizare a participantului la Complot, anatema care cade asupra lui apare din ce în ce mai clar ca
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
naratorului”. Tema și, desigur, viziunea asupra ei. Autorul ține o condică a numelor, face fișa personajelor, stabilește scenariul, apoi îl schimbă și o ia de la capăt. Este limpede, nu scrie ușor, nu merge pe mâna inspirației, gândește mult și notează esențialul. Când reușește, este extraordinar de bucuros. „Deodată neputința de a scrie a dispărut. Eram atât de entuziasmat încât socoteam acest roman, în sinea mea, mai bun decât ce scrisesem până atunci. În doi ani l-am terminat și abia peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
toate măsurile de siguranță pentru a înlătura o eventualitate cum ar fi boala din care să mi se tragă moartea. Dar unica măsură hotărâtoare, acea de a renunța la scris, nu aș lua-o” - declară prozatorul. O confesiune care spune esențialul despre destinul lui P. Începe să pregătească romanul Delirul. Consultă la Biblioteca Academiei Române ziarele din vremea războiului. Carnetele rămase (carnetele de atelier) arată seriozitatea acestei documentări. Romanul apare în 1975. „Delirul a fost cartea pe care am dorit s-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ea construiește un referent inedit). 3. "De aceea noi regăsim argumenta a re și argumenta a tempore în poetica Evului Mediu. Or, descrierea unui peisaj putea, de asemenea, să aibă legătură cu teoria invenției discursului epidictic. Oare elogiul nu este esențialul acestui gen? Printre lucrurile demne de elogiu figurează și locurile unde se derulează acțiunea. Le pot fi aduse laude pentru frumusețe, fertilitate, puritate (Quintilian, III, 7, 27). Neosofistica a cultivat în mod deosebit descrierea pe care a aplicat-o mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-B. Grize (1974) a explicitat ceea ce preluase de la Gonseth 6 cu privire la "schemă", subliniind cele patru caractere fundamentale ale oricărei schematizări: a) o schematizare nu oferă decît o descriere sumară: "în funcție de scopul pe care și-l propune, ea nu reține decît esențialul suprimînd (...) elementele parazitare". Această primă definiție se aplică perfect descrierii; am putea crede că este concepută tocmai pentru definirea ei; b) poate fi completată: valabil pentru conversație sau argumentare, însă cu atît mai mult pentru descriere, care este susceptibilă de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
provoace și să dezvolte la copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cît și mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
secundar; forța constrîngătoare a societății lasă, în concepția sa, prea puțin cîmp de manifestare particularităților individuale. Așa cum se arăta mai sus, sociologul francez s-a ocupat în cursul său de la Sorbona de acel aspect al educației considerat de el ca esențial pentru profilul societății în general, și al societății franceze din acea perioadă, în special: educația morală. Este important de semnalat, pentru poziția științifică a sociologului și pedagogului francez, faptul că el ținea să se ocupe în prelegerile sale nu de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
două manifestări diferite ale unui același dinamism tridialectic. Isomorfismul lor, similar celui studiat de Pauli și de Jung, este asigurat prin prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Ludovic de Gaigneron ajungea la o concluzie apropiată: "... reiese că esențialul Subiectului, ca și cel al Obiectului, trebuie să subziste într-o sferă sintetică în care se conciliază afirmația și negația unui spectacol din care știința nu dizolvă decît aspectul negativ. Meditația sa exhaustivă asupra divizibilului ajunge, într-adevăr, la o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
crea o știință, trebuie să poată crea și o ne-știință. Cine poate face un lucru de înțeles, trebuie să-l poată face și de neînțeles. Maestrul trebuie să poată produce și știință și ignoranță" (Novalis, Fragments, p. 235)"6. Esențialul se află în citatele precedente. Dacă Bachelard adoptă fără rezerve ideea lupasciană a "activității dualizante a spiritului", el refuză însă poziția "naivă" a lui Novalis (și Lupasco) care constă în introducerea ei în "intimitatea cunoașterii". Se creează astfel în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de paradoxul conștiinței care ne face inconștienți, dacă devenim conștienți de faptul că în noi înșine subzistă și se dezvoltă degradarea somnambulică, dacă rămînem în același timp pe deplin conștienți că pericolul de moarte vine din dezbinarea noastră, atunci descoperim esențialul: dușmanul principal s-a înrădăcinat în noi înșine, este în noi, și este singurul dușman cu care ne putem confrunta direct și pe față. Dușmanul principal se află efectiv în noi: este futilitatea noastră, viața noastră trăită "din zi în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
alte domenii, resursele sunt limitate și orice risipă e condamnabilă. "Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă?" Ca de obicei, Maiorescu a știut să observe și aici esențialul. Ceea ce e valabil pentru un om de artă se potrivește și unui popor, mai ales când acesta a fost împiedicat de istorie să-și exercite puterile creatoare. Pericolul formelor fără fond îl pândește la tot pasul. Cine să-l identifice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prelegeri academice din 1933. În același spirit, a continuat să emită "îndreptări noi", pornind de la nevoia unei mai bune înțelegeri a timpurilor moderne. Ce loc ocupă Revoluția franceză în ambițiosul său program de revizuiri? Se poate spune de la început: unul esențial. Iar dacă n-a închinat acelui fenomen o carte anume, îl regăsim tratat mereu, la diverse ocazii, cu o insistență programatică. Într-un manual de Istoria lumii în vremurile mai nouă, de la Ludovic XIV până astăzi (1907 și alte ediții
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
interacțiunea dintre ea și nevoile și capacitățile actuale ale elevilor” ( J. Dewey, 1972, p 159). Programele și manualele sublinia în lucrarea sa M. Stanciu trebuie să pună accent mai mare pe codurile de referință și interpretare, pe reperele axiologice, pe esențial. Toate acestea, corelate cu o viziune interdisciplinară în organizarea conținuturilor, vor conduce la diminuarea supraîncărcării - una din problemele mari ale învățământului românesc (M. Stanciu, 2003 , p.116). Predarea interdisciplinară pune accentul pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: intelectuală, emoțională, socială
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
active față de natură. Prin intermediul compunerilor, elevii înțeleg mai bine legătura strânsă dintre om și natură, arătând dragostea sa pentru aceste frumuseți. Desfășurându-se după anumite reguli, compunerile dezvoltă gândirea logică și creatoare a elevilor, le formează deprinderi de a deosebi esențialul de neesențial, de a observa și prezenta caracteristicile unor obiecte și fenomene, de a aduna material în legătură cu o temă, de a-l sintetiza. Prin orele de compunere elevii transmit anumite sentimente, trăiesc stări afective, iau atitudine în legătură cu întâmplări, personaje, față de
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Noam Chomsky cuplul limbă / vorbire se suprapune întrucîtva celui competență / performanță (capacitatea generală de a folosi limbajul/vs/actualizarea acestei potențialități într-un discurs complet). Separînd limba de vorbire, se separă totodată ceea ce e social de ceea ce e individual, ceea ce esențial de ceea ce e accesoriu și mai mult sau mai puțin accidental. Limba nu este o funcție a subiectului care vorbește, ci produsul pe care individul îl înregistrează. Dintre cele două componente interdependente (langue/parole), istoric și ontogenetic vorbirea precede limba
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de ordin epistemologic și metodologic. Întrebările pe care ni le-am pus de la bun început sunt următoarele: cum reușim să cuprindem și să cercetăm obiectiv, științific, un fenomen care implică o foarte mare doză de subiectivitate? Cum reușim să surprindem esențialul fără a prejudicia în vreun fel intimitatea și credințele subiecților cercetați? Cum să discernem între adevăr și fals într-un univers simbolic care întotdeauna comportă multiple interpretări? Circumscriindu-se în sfera mai largă a religiosului, divinația este o practică socială
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
puțin pentru unii, faptul că lucrurile nu sunt așa cum par a fi la prima vedere. Trăim într-un univers simbolic prin excelență. Conform teoriilor lui P. Berger și Th. Luckman 113, universul simbolic reprezintă o sumă de interacțiuni care constituie esențialul vieții sociale. Aceste fapte banale, diverse, neobișnuite, lipsite uneori de sens și care nu sunt întotdeauna raționale, logice, populează existența noastră. Ele sunt cele care influențează societatea și tot ele pot spune multe despre ea114. Acesta este și motivul pentru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Internet, traducând noi înșine anumite texte foarte vechi, până când am reușit să adunăm la un loc mai multe tipuri de ceremonialuri și ritualuri magice și vrăjitorești pentru a pune la dispoziția celor interesați un minimum necesar pentru apărare. Am preluat esențialul din scrierile oculte, făcând o sinteză a aspectelor ce se aseamănă între ele, pentru a justifica unitarismul vrăjitoriei și, mai ales, al artei disimulării"183. De partea cealaltă, cercetările care vin dinspre domeniul antropologiei sociale și culturale, etnologiei și istoriei
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
colocviale. În literatură, funcția referențială acționează prin „suspendarea raportului semantic dintre refe rent (extraverbal, preexistent) și mesaj“ (Dumitru Irimia, Introducere în stilistică) și prin instituirea unui referent ficțional, în „zona ce înglobează acel real care scapă investi gării raționale; este esențialul din om, inapt pentru logică“ (Ernesto Sabato). 1.2. Scopurile comunicării. Tipologia situațiilor de comunicare verbală În mod firesc, orice act de comunicare lingvistică vizează unul sau mai multe scopuri. -Paradigma comunicării instrumentale are în vedere finalități pragmatice, cogni tiveducative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ascuns. Toate miturile vizează misterul. Interinfluența culturilor, datorită marilor diferențe dintre ele, nu poate fi suficientă ca să explice această conformitate. Spaima față de ambianța neexplicată este accidentală. Ea își are rădăcinile în imaginația inconștientă; spaima față de misterul inexplicabil se referă la esențial, sensul etic al vieții efemere. Sursa ei se află în imaginația supraconștientă, care, spiritualizîndu-se, creează imaginea simbolică a misterului. Ținînd seama de sentimentul uman, spiritualizarea aceasta constituie o elevație, o sublimare a spaimei, în raport cu misterul însă spiritualizarea nu este decît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi condamnat să se piardă într-o tehnică rituală, care în măsura în care credința magică se diminuează prin excese și abuzuri nu ar mai fi nici măcar subiectiv motivantă, dacă această credință animistă nu ar fi explicat lumea prin intermediul principiului vieții, al esențialului pe care îl are tot omul în el și a principiului misterios al animării. Iată de ce explicația cea mai primitivă conține totuși principiul originar al unui adevăr analogic, metaforic, care va deveni punctul de plecare îl simbolizării mitice. Pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a politeismului, care anunță monoteismul, culpabilitatea începe să se individualizeze. O dată cu inversarea raportului dintre societate și om se inversează și relația omului cu divinitatea. OMUL NU SE MAI SIMTE TOTAL DEPENDENT DE INTENȚIILE BUNE SAU RELE ALE DIVINITĂȚILOR FAȚĂ DE EL; ESENȚIALUL ESTE CĂ PROPRIILE LUI INTENȚII RELE SE TRANSFORMĂ ÎN INTENȚII BUNE FAȚĂ DE DIVINITĂȚI. Transformarea aceasta sublimă cu forță eliberatoare depinde de propria voință a omului, de propria lui deliberare intimă. Culpabilitatea individualizată se referă la motivațiile intime ale omului. Proiecția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a suferinței sale exaltate (impunîndu-se studiului prin apectul ei psihopatie), viața însăși va obliga știința să facă acest pas, deoarece doar el va putea duce la găsirea remediului disperării tot mai mari, sentimentului de a fi pierdut sensul vieții, esența, esențialul. Evoluția mitică a constat în separarea din ce în ce mai distinctă a necunoscutului misterios de viața manifestă: a "divinului" de pămîntesc, a esenței de aparență. Epoca științifică nu va putea continua evoluția aceasta pe un plan mai elevat. Pentru ea, misterul întregii vieți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]