2,009 matches
-
condamnați la moarte. Anonimatul ne-a dezamăgit. * Refugiul îl găseam lesne în cărți. Pe la doisprezece ani aveam deja idoli, modele. Trăiam cu speranța că la cincisprezece vom fi căpitani de nave ca eroul lui Jules Vernes. Realitatea era tot mai estompată de livresc și citeam tot ce ne cădea m mână. Îmi amintesc de celebra carte a lui Alexis Carel, "Omul ființă necunoscută", pe care am citit-o cu lanterna, sub plapumă, care m-a fermecat, carte pe care am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
semnificație; nu mai încăpea nici o variantă, nici o alternativă. * Sărbătoarea Paștelui (însoțită de alte "paște", la catolici și evrei), toate petrecute aproape în același timp, constituia, în anii interbelici, o jubilație generală. E drept că, în această ambianță, întrebările filosofice se estompau și mirările păleau. În acea vreme locuiam într-o vie mărginită de o mulțime de arbuști în care, în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Era desigur un început de îndrăgostire copilărească, dar după venirea mamii și a celorlalți copii, neam mutat departe, în strada Toma Cosma, aproape de bariera Păcurarilor. În casa Hulubei n-am mai fost decât de două-trei ori, apoi amintirile s-au estompat cu totul. Casa aceea bătrânească din Toma Cosma, în care stăteam toți șapte într-o singură cameră (bucătăria era o magazie bună [14] pentru vară, nu pentru gerurile siberiene ale iernilor moldovenești, așa că se gătea în aceeași cameră), semăna întocmai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
auzi încă tropotul zimbrilor. Tot ținutul răsună de izvoare [...]. Munții întregi picură și cântă. Un abur ușor învăluie cuprinsul într-o lumină de vis, ca și cum l-ai privi într-un opal. Chiar pe un cer senin, contururile sunt estompate în linii ca de fum, iar ierburile grele de rouă îți ajung până la piept. O frumusețe, pură, rece și totuși zâmbitoare, care te face să înțelegi de unde au putut ieși surprinzătoarele icoane de pe pereții externi ai bisericilor vechi bucovinene...”. Prin
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dezastru. Se știe cu cît curaj Hasselt a luptat pentru idealul său, cu cîtă claritate a văzut goana nesăbuită spre prăpastie și cum a plătit cu viața eforturile de a salva Germania în pofida și împotriva lui Hitler. Curtea Italiei se estompa tot mai mult în fața fascismului dezlănțuit. Singura figură a Casei de Savoia care apărea în prim plan, cu o activitate febrilă, a fost acea a tînărului duce de Aosta, fervent admirator al Ducelui, așa cum era și mama sa, ducesa văduvă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aproape miraculoasă, Dalí a așternut pe pânză o pletoră întreagă de fantezii și halucinații "paranoice". Ele înfățișează o lume populată de obiecte și ființe stranii, într-o atmosferă rarefiată în care legile fizicii par suspendate, iar realitatea imediată s-a estompat. Explicația ne-o oferă chiar părintele psihanalizei: "Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale formării simptomului în paranoia", observa Freud, "este procesul ce merită numele de proiecție. Percepția internă este suprimată, în schimb conținutul ei, după ce suferă un anumit grad
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
combina ființele umane cu obiectele. Într-un număr de lucrări emblematice pentru artist, precum Nașterea dorinței lichide (1932), Arhitectură suprarealistă (1933) și Girafe în flăcări (1934-37), obiectele reprezentate și-au pierdut identitatea, sunt moi, deformate, putrede, tumescente, contururile lor se estompează; ele se descompun și se transformă. În Nașterea suferinței lichide vedem un copac uriaș din care izvorăște o fântână, apoi un altul, la fel de mare, despre care se spune că ar fi copacul pâinii. În însemnările memorialistice ale pictorului, primul este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
discursul raționalist al secolului XVII? Cum se explică faptul că putem denumi astăzi un fenomen de creație și de memorare colectivă "imaginarul medieval", atât timp cât în perioada respectivă termenul își pierduse referința sa originară (obiectul denumit), iar rolul lui socio-simbolic se estompase încă din secolul IV d.Ch.? Ce relație este, de fapt, între rădăcina semantică a cuvântului, din secolele I-IV, și fenomenul de gândire colectivă, de memorare "sistemică", pe care ni-l indică numeroasele studii dedicate istoriei și chiar teoriei lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sale în vechea capitală, mai curând de suprem administrator (din cauza vizitelor la mari intervale de timp). Împăratul creștin devine centrul procesiunilor doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o asigura înainte între augustul sacerdot, comunitate și zeități se estompează. În trecerea sa dificilă către creștinism, Roma va fi nevoită să-și adapteze practica ritualică păgână și ceremonialurile la noua teocrație politică, pentru a-i asigura totuși împăratului "în maiestate", fie și în vizită, rolul major în orice manifestare publică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și apoi celui medieval creștin. Împăratul, princeps a diis electus, devine obiectul tuturor formelor cultuale închinate puterii (militare și urbane), fie ele aulice, fie populare (secolele III-IV, deși tendința de divinizare a augustului apăruse încă de la sfârșitul Republicii, de când se estompase funcția sa de magistrat, în favoarea rolului său de suveran). Programul edilitar roman de refondare perpetuă, ad Vrbe condita, în baza căruia această ideologie este pusă în scenă, este guvernat de câteva noțiuni-cheie din vocabularul politic, una dintre ele fiind "victoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
valoare spirituală majoră semantismului originar al imaginarului. A creat, de fapt, fundamentul și bazinul larg pe care se va reașeza mult mai târziu noțiunea, cu noi înțelesuri, dintre care pe unele le folosim și astăzi. Componenta politică explicită s-a estompat în timp, în favoarea unor seme înrudite sau a unor vecinătăți semantice, și datorită influenței celorlalte cuvinte din familia lexicală, imagine și imaginație - toate trei cu o mare relevanță teoretică pentru instituțiile puterii și pentru diseminarea și susținerea ideologiilor lor în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ei romane, pierde, în reformulările creștine, valoarea civilă a prieteniei, pe care o transformă într-o valoare simbolică a programului creștin al mântuirii. Slăbirea statutului de factor coagulant al éthos-ului comunitar face ca philía să se estompeze ca valență politică și să devină mai degrabă una strict spirituală. Ideea de imperiu creștin se arată, prin dispariția acestei semnificații a noțiunii din vocabularul politic, autoritară și acuzat militară (mai puțin pentru perioada renașterilor bizantine de după Alexie Comneanul). Identitatea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
regăsite în cadrul imaginarului la un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o doctrină prin care să se poată obține adeziunea comunității la dispozitivul ei instituțional. A crede și a te supune, preceptele puterii creștine derivate din teoria lui Eusebiu din Cesareea și componente ale unui dublet simbolic și spiritual, s-au estompat în favoarea dubletului corelativ practicat de instituții, a crede și a guverna. Fundamentul acestei noi viziuni a puterii este atacat vehement în textele iconofile, care contestă nu dreptul credinciosului de a refuza reprezentarea sacrului, ci dreptul de a guverna un stat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ce s-a perfecționat, ce a evoluat prin intrarea într-o situație complicată a vieții sale. Din contră, se poate spune că această situație l-a răpus, că a pierdut lupta cu labirintul, iar procesul de progres individual a fost estompat, oprit în primele sale faze de început. Acest om a deținut un start frivol de perfecționare atunci când și-a început călătoria labirintică, dar pierzându-se pe sine în tentația revoltei a anihilat și orice posibiliate de evoluție interioară. Cel care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
joc poziții egale într-o prestație reciprocă ce aduce în atenție prezența clară a sacrului în istorie și societate, mai exact în viața unor grupuri sau comunități religioase. cu timpul, în plină postmodernitate, sensibilitatea socială față de prezența sacrului s-a estompat. James a. Beckford, de exemplu, în Religion and Advanced Industrial Society, are în atenție contribuția religiei la procesul de integrare socială și la implementarea unor norme de conviețuire normală, dar și cercetarea științifică a aspectelor specifice postmodernității, cum ar fi
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
dintre limbaj și mit. Există o empatie, o „energie simpatetică” între om și natură, între limbaj și mit. Ca urmare, în aceste spații limbajul are și funcție spirituală. Exemplu: ritualul recitării cuvintelor sacre. Ulterior, funcția magică a limbajului se va estompa, lăsând loc funcției semantice, care salvează limbajul de la a fi un simplu flatus vocis („suflu de aer”). la rândul său, Evans Pritchard remarcă faptul că, în cuprinsul lumii sacre, lingvistica joacă un rol cu totul deosebit. va studia schimbarea semnificației
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lotul 2 starea se ameliora imediat după tratamentul de kinetoterapie, dar efectul nu era de durată, așa cum s-ar fi așteptat. Au remarcat ameliorarea calității somnului, trezindu-se mai odihniți. Persista În schimb sensibilitatea la atingerea pnctelor sensibile, crizele dureroase estompându-se semnificativ. Pentru pacienții din lotul 3 nu au Înregistrat modificări semnificative față de nivelel inițiale. Acest lucru ar putea pleda pentru concluziile la care au ajuns și alți cercetători până În prezent referitoare la folosirea inutilitatea folosirii antiinflamatoarelor În fibromialgie. Dacă
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mitul vrând a uni prin câteva trăsături comune persoanele din jurul poetului și lucrând, în compensație, la ștergerea apăsată a informației certe, documentare, poate chiar de teamă ca aceasta să nu strice povestea, asemănările. Astfel, totul rămâne în contururi mișcate, se estompează. Iar punctul de vârf al acestor tendințe seculare îl reprezintă, desigur, întărirea convingerii colective că modelul este cel adevărat. Aceste mituri, povești, legături, întăresc impresia că Eminescu a fost într adevăr cel care se reverberează în ele. Dacă, de pildă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vedere, ocurențele sunt doar două: o formă de prezent slab − Avem nevoie de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A. Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul de la benzinărie (2003). Autorul
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
În centrul tuturor reportajelor e șeful statului. Ceea ce m-a impresionat însă în ultimul a fost chipul unei țărănci care continua să lucreze pe un lan de porumb năboit de ape: numai durere, tristețe și resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta. Treptat, urmele calamității vor dispărea. Ar trebui, totuși, ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele mai adevărate. Inundațiile au scos la iveală faptul că nu sîntem pregătiți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Românească”, 1989, p. 87). Regula „sufletului liniștit” e valabilă, cred, și pentru „literatura subiectivă”. întîrziind strîngerea în volum a însemnărilor, m-am străduit să-l am în momentul transcrierii lor. Am renunțat la multe din ele, pe altele le-am estompat prin omiterea anumitor părți, iar pe altele, cu caracter de opinii, am încercat să le fac mai clare. În nici una însă nu mi-am schimbat punctul de vedere inițial și nu l-am adaptat la noile mele raporturi (mai bune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea În complice admiratoare a Martei. Eram conștient, firește, de adâncirea lirică În volumele publicate de Marta după 1989. Cerebralitatea adolescentin cristalină din Aduceți verbele, dar și grația jucăușă, modulată de langoare și solitudine, În Dimineața tinerelor doamne sunt acum estompate de tonalitatea gravă, rănită, adesea exasperată, a „maturizării” aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ceea ce mi-a sărit însă în ochi era faptul că în nici una dintre reclame băuturile nu erau însoțite de gustări. Nimeni nu servea altceva decât băutură. M-am gândit că poate n-au pus și aperitive în afiș ca să nu estompeze imaginea băuturilor, adică să le fixeze mai bine în ochii privitorilor. Parcă începeam să înțeleg mesajul afișelor. Fiecare lucru își avea motivația lui. Mi-era clar. Se făcuse ora șase tot privind la afișe. Fata cea durdulie nu apăruse încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]