4,374 matches
-
cazurile de carcinom hepatocelular (CHC) sunt asociate cu factori de risc cunoscuți: infecțiile cu virus hepatitic B (VHB) și virus hepatitic C (VHC), consumul de alcool, aflatoxina, sindromul metabolic și consecințele sale [1-4]. Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă. La nivel mondial, 57% dintre ciroze au etiologie virală: B (30%) și C (27%) și 78% dintre carcinoamele hepatocelulare au, de asemenea, etiologie virală: B (53%) și C (25%). La nivel regional aceste infecții
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
virus hepatitic B (VHB) și virus hepatitic C (VHC), consumul de alcool, aflatoxina, sindromul metabolic și consecințele sale [1-4]. Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă. La nivel mondial, 57% dintre ciroze au etiologie virală: B (30%) și C (27%) și 78% dintre carcinoamele hepatocelulare au, de asemenea, etiologie virală: B (53%) și C (25%). La nivel regional aceste infecții au fost găsite responsabile de boală la peste 50% dintre ciroze și CHC [5
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
și consecințele sale [1-4]. Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă. La nivel mondial, 57% dintre ciroze au etiologie virală: B (30%) și C (27%) și 78% dintre carcinoamele hepatocelulare au, de asemenea, etiologie virală: B (53%) și C (25%). La nivel regional aceste infecții au fost găsite responsabile de boală la peste 50% dintre ciroze și CHC [5]. Majoritatea factorilor de risc pentru CHC sunt modificabili. Aceste aspecte reprezintă o mare provocare pentru
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
CHC [53-56]. În consecință, purtătorii de virusuri hepatitice ar putea avea un beneficiu din evitarea fumatului [54]. PROFILAXIA SECUNDARĂ ȘI SUPRAVEGHEREA PENTRU CHC A doua cale de reducere a riscului pentru CHC este reprezentată de tratamentul hepatitelor cronice, de orice etiologie. Intervențiile terapeutice de prevenire secundară au ca scop evitarea progresiei afecțiunilor hepatice cronice spre ciroză și CHC. În acest context se înscriu tratamentele antivirale adresate afecțiunilor hepatice virale VHB și VHC și tratamentele adresate afecțiunilor hepatice metabolice și autoimune. În
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
și autoimune. În această etapă se aplică și strategia de supraveghere/screening pentru diagnosticul precoce al CHC, la pacienții cu hepatopatii cronice, în particular ciroze hepatice [1]. Hepatite cronice virale B și C Contribuția virusurilor hepatitice B și C la etiologia cirozelor și a CHC este semnificativă [5]. Tratamentul antiviral în hepatitele cronice B și C prezintă un potențial real de prevenire a evoluției bolii spre ciroză și CHC, prin supresie/eradicare a infecției și ameliorare a leziunilor histologice hepatice [57
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
pozitive a apărut ca fiind ridicată la data estimării, dar în scădere față de date comunicate anterior [106]. Un studiu multicentric a urmărit profilul etiologic a hepatitelor cronice și a cirozelor hepatice în arealul nostru [107]. La pacienții cu hepatite cronice, etiologia virală a fost constatată la 90,8% (VHC la 64%; VHB la 15,7%; VHD la 9,61%; VHB + VHC la 6,94%; VHB + VHC + VHD la 3,7%). La pacienții cu ciroze hepatice, etiologia virală a fost constatată la
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
La pacienții cu hepatite cronice, etiologia virală a fost constatată la 90,8% (VHC la 64%; VHB la 15,7%; VHD la 9,61%; VHB + VHC la 6,94%; VHB + VHC + VHD la 3,7%). La pacienții cu ciroze hepatice, etiologia virală a fost constatată la 48,3%, alcoolică la 19,5%, etiologia dublă alcoolică și virală la 16,2% și criptogenetică la 11,2%. La pacienții cu ciroze de etiologie virală,VHC a fost regăsit la 59,79%, VHB la
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
8% (VHC la 64%; VHB la 15,7%; VHD la 9,61%; VHB + VHC la 6,94%; VHB + VHC + VHD la 3,7%). La pacienții cu ciroze hepatice, etiologia virală a fost constatată la 48,3%, alcoolică la 19,5%, etiologia dublă alcoolică și virală la 16,2% și criptogenetică la 11,2%. La pacienții cu ciroze de etiologie virală,VHC a fost regăsit la 59,79%, VHB la 15,18%, VHB + VHD la 16,6%, VHB + VHC la 5,98
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
VHC + VHD la 3,7%). La pacienții cu ciroze hepatice, etiologia virală a fost constatată la 48,3%, alcoolică la 19,5%, etiologia dublă alcoolică și virală la 16,2% și criptogenetică la 11,2%. La pacienții cu ciroze de etiologie virală,VHC a fost regăsit la 59,79%, VHB la 15,18%, VHB + VHD la 16,6%, VHB + VHC la 5,98%, VHB + VHC + VHD la 5,79% [107]. Monitorizarea prevalenței VHB și a VHC, la categoriile de screening și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Gelu Osian () [Corola-publishinghouse/Science/92147_a_92642]
-
a malformațiilor congenitale labio-maxilo-palatine cu efecte negative asupra fizionomiei și a formarii și dezvoltării vorbirii, care adâncesc și mai mult reactivitatea psihică și comportamentală. Studiul rhinolaliei nu poate fi decât interdisciplinar, așa cum reiese din abordarea autoarei, privind numeroasele probleme de etiologie, profilaxie, chirurgie, ortodonție, psiholingvistică, psihopedagogie, care din punct de vedere logopedic și informațional contribuie în cadrul direcțiilor moderne de cercetare la precizarea principiilor și factorilor de succes în metodologia corectivă. Pot afirma că autoarea, în calitatea sa de psiholog al limbajului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rnaxilo-faciali, psihologi, pedagogi, medici din echipa de terapie complexă. Plecând de la delimitarea terminologică si de esență a rhinolaliei ca structura dinamică, autoarea stabilește elementele de psihofiziologie a fonației și mecanismul de producere. Acordă o importanță deosebită organogenezei acestor malformații punctând etiologia și frecvența, precum și formele clinice și clasificarea lor. Cercetarea experimentală a fenomenului rhinolalic din punct de vedere psiholingvistic evidențiază unele criterii de diagnoza, tipologia fono-articulatorie precum și direcțiile de dezvoltare a limbajului sonor în funcție de emisia rhinolalică. Partea interesantă a lucrării consider
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
vedere etiologic, aprecieri de patologie morfo-funcțională fără soluții precise cu caracter de programă sau acolo unde interesul specialiștilor este îndreptat spre metodele chirurgicale se analizează numai rezultatele lor funcționale. Deși asistăm la o intensă cercetare interdisciplinară privind numeroasele probleme de etiologie, profilaxie, chirurgie, se observă totuși absența unor preocupări sistematice în domeniul recuperării unei vorbiri corecte, cu implicație majoră în procesul de comunicare și adaptare socială. Aceasta precum și tendința de creștere a frecvenței malformațiilor congenitale labio-maxilo-palatine ne-a determinat să acordăm
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mai recent Launnay și Borel Maisonny (1972). În toate aceste lucrări încercările de a delimita simptomatologia specifică rhinolaliei se rezumă mai mult la precizări fenomenologice (nasologice) decât la abordarea ei din perspectiva activității reeducative complexe. Aceasta pare explicabil, deoarece prin etiologia determinantă, rhinolalia a constituit preocuparea disciplinelor medicale - oto-rinolaringologia descrie simptomatologia nasonanței pe fondul diferitelor boli ale nasului și laringelui - chirurgia stomatologică în același sens ia atitudine față de tulburările funcționale în diferitele afecțiuni congenitale și dobândite ale aparatului fono-articulator - foniatria descrie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
difterie; în pareze sau hemipareze ale vălului și uvulei cauzate de sindromul pseudo-bulbar etc. Rhinolalia întregește tabloul clinic în surditate, hipoacuzie, oligofrenie, macroglosie, mixedem. O întâlnim deseori ca obicei vicios și cooptată prin influență (imitație). Arnold (1970) sintetizează astfel această etiologie: a) Deformări constituționale ale palatului și vălului palatin (despicături congenitale) b) Defecte câștigate (pareze și hemipareze) ale vălului, postvirotice și post-traumatice. c) Tulburări funcționale ale vălului (Tabelul 1) În toate aceste afecțiuni vălul palatin nu poate ajunge în contact cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fizică, mecanică, electronică, psiholingvistică, matematică, fonetică, elucidează o serie de aspecte ale patologiei, ale diferențierii simptomatologiei, precum și ale reabilitării fonetice. Acestea se realizează prin noile tehnici de explorare radiografice, electronice, radio-cinematografice, sonografice, aprofundându-se patogenia tulburărilor fonetice și lingvistice cu etiologie diferită. Pentru a aborda domeniul atât de spinos al tulburărilor instrumentale de origine rhinolalică, trebuie să luăm în considerație datele fiziologice și fiziopatologice ale vorbirii în raport cu achizițiile progresului de azi în disciplinele mai sus menționate. La acest nivel se impune
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
o persistență anormală a lamei epiteliale și o deficiență primară în producerea de țesut mezenchimatos la care se adaugă tulburări de creștere ale maxilarului. (Burian, Le Mesurier, Frazer, M. Menkeș, V. Popescu, C. Oprișiu, N. Duțescu, G. Ciobanu). 2.2. Etiologie și frecvență Cauzele despicăturilor congenitale de buză și palat, deși se cunosc foarte puțin, totuși s-au descris stadiile de dezvoltare ale faciesului și gurii la embrionul uman și s-a consemnat faptul că dacă dezvoltarea normală a fost întreruptă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
-se pe linia mediană cu vomerul pentru a separa cavitatea bucală de fosele nazale (embrion de 30 mm, sfârșitul lunii a 2-a). Formele caracteristice de despicături considerate de către unii autori ca rezultatul unor regenerări intrauterine pledează în favoarea acestei concepții. Etiologia despicăturilor labio-maxilo-palatine rămâne însă o problemă neelucidată, ca de altfel și a altor malformații congenitale. S-a încercat totuși o oarecare sistematizare a factorilor cauzali, după diferite criterii. În cele ce urmează îi vom relata pe scurt pe cei mai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
să includă și condiții speciale cum ar fi: sângerarea vaginului; îmbolnăviri cu stări de febră; pierderea greutății în timpul sarcinii; neregularități ale ciclului menstrual. Au ajuns la concluzia că, „o analiză a istoricului antinatal nu a dus la identificare a vreunei etiologii relevante de factori prenatali”. Ei au constatat că la o analiză a ⅓ din familii de 102 subiecți, mai mult de un membru a fost afectat și au arătat că 11% din subiecții cu despicătură de buză și de palat au
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de el era de 1 la 23 de născuți în această familie și numai de 1 la 256 născuți aveau despicătură în grupul de control de 100 de familii. El consideră prin urmare că „ereditatea joacă un rol important în etiologia despicăturii palatine”, că modul exact al transmiterii nu este cunoscut, și că factorii de mediu, ca influența metabolismului mamei, echilibrul endocrin și factorii nutritivi sunt de asemenea importanți. Ei pot constitui în sine factori etiologici, sau pot modifica ereditatea (167
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
2.b. Stadiul lingvistic Aprofundând investigațiile noastre cu privire la dezvoltarea limbajului am considerat vârsta apariției primului cuvânt cu sens ca un moment important al acestei etape, semnalând un început al dezvoltării limbajului sau o stagnare, ale cărei cauze trebuiau căutate în afara etiologiei congenitale determinante. Această investigație, deși anevoioasă, s-a efectuat în cadrul răspunsurilor primite la indicii de dezvoltare generală aplicați precum și în cadrul anamnezei consemnată în fișa logopedică, cu prioritate pentru subiecții intrați sub directă observație, la această vârstă. Așa cum remarcă și Mac
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și încadrați în clasa I a școlii generale de masă fac demonstrații doveditoare. Retardul se observă la copiii rhinolalici până la o oarecare vârstă și poate fi considerat numai ca o consecință a malformației. Când se complică cu alte forme de etiologie, se impune a face diagnosticul diferențial necesar în întocmirea prognosticului, precum și a metodologiei de corectare. În prima etapă a copilăriei se impune o terapie logopedică intensivă. În cadrul acestei terapii este necesar un program de exerciții care să nu se limiteze
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Ursula Introducere în psihodiagnostic. Centrul de multiplicare al Universității București, 1970, p.128. 187. Ștefănescu, V., Stemer, D. Elemente de teoria informației și aplicații la pedagogie. Edit. Institutului de Științe pedagogice, București, p.137-141. 188. Talmant, C. Aspecte privitoare la etiologia despicăturilor congenitale labio-maxilo-palatine. Rev. de Stomatologie, 73, 4, București, 1972, p. 268-269. 189. Tarneaud, J., Seeman, M. La voix et la parole. Études cliniques et thérapeutiques. Paris, Maloine, 1950. 190. Tarneaud, J., Borel-Maisonny, S. Traité pratique de phonologie et de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
scăderea mortalității operatorii până la 5-10%. INCIDENȚA A fost apreciată la 1/ 10 000 de cazuri internate, dar mult mai frecventă pe studii necroptice largi, de 1/ 600 cazuri, considerată a fi factorul care a cauzat sau a contribuit la deces. ETIOLOGIE Entitățile din patologie ce duc la slăbirea rezistenței peretelui aortic, pot fi dobândite în cadrul bolilor genetice sau câștigate în cursul vieții. -Bolile genetice: sindromul Marfan, sindromul Ehler-Danlos, ectazia anuloaortică, sindromul Turner, sindromul Noonan, osteogenesis imperfecta, bicuspidia aortică. -Boli câștigate: degenerative
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
intervenționale (angioplastii), masaj cardiac. Disecția aortică poate apare imediat după chirurgia cardiacă (sediul de canulare aortică, sediul clampării aortei, femural, construcția anastomozelor proximale), sau la distanță de momentul chirurgical, dar legat de acesta. - Inflamatorii - arteritele Takayasu, o inflamație nespecifică, de etiologie necunoscută poate duce la formarea de anevrisme și disecții. De asemenea, în cazul aortitelor nonspecifice, aortitele micotice, sau specifice, luetice se pot dezvolta anevrisme și disecții consecutive. - Toxice - o clasă etiologică nou asociată cu disecția aortică este efectul toxic al
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]
-
încât semnele de suferință hepatocelulară cu expresie clinică apar tardiv, pe măsură ce parenchimul hepatic funcțional este înlocuit tumoral [4]. Trebuie ținut cont de faptul că boala reprezintă un proces care se dezvoltă de-a lungul mai multor ani sau decenii, în funcție de etiologie [5] și în care se pot individualiza mai multe faze distincte:faza moleculară, în care au loc modificările genetice, care conduc la transformarea malignă a hepatocitelor;faza preclinică, având la rândul său două perioade: o perioadă în care tumorile sunt
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]