2,623 matches
-
modelului. Cu Oameni și aspecte din istoria aromânilor (1940), D. se alătură lui N. Batzaria, Pericle și Tache Papahagi, adică acelor scriitori care s-au simțit datori, înainte de 1940, să contribuie și sub aspect literar, și sub aspect istoric ori etnografic la o cât mai bună cunoaștere a comunității din care fac parte. Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului (I-III, 1942-1943) aduce o schimbare atât în metodă, cât și în preocupări. D. se arată aici capabil să atribuie cercetării strict științifice
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și în celelalte lucrări, autorul angajează aici și aspecte etnografice și dialectale, iar despre textele-convorbiri crede că „pot înfățișa mai cuprinzător în latura etnopsihologiei mentalitatea țăranului român”. Contribuția lui fundamentală în domeniul exegezei referitoare la Miorița se conturează, la dimensiunile ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ținutul Vrancei
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
ei reale, odată cu tipărirea ultimelor două volume din Ținutul Vrancei, care cuprind numărul record de 402 texte din zonă, depășind tot ceea ce se realizase până atunci. Faptul a fost posibil numai prin cercetarea adâncită, timp de o viață, a Vrancei etnografice, folclorice și dialectale. Studiu complex, a cărui importanță nu constă doar în comunicarea acestui impresionant depozit de texte, ci și în minuția cu care au fost consemnate și editate, cele două tomuri impun, totodată, prin pregătirea științifică a anchetatorului, prin
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
de pregătire a Unirii din 1918. În programul său, publicația se declară neaservită vreunei grupări politice, regionale sau confesionale. În paginile ei se află, alături de articole politice care marchează momente esențiale din perioada 1901-1920, studii și informații cu caracter istoric, etnografic și folcloric. În „Foița «Drapelului»” apar, număr de număr, versuri și proză, texte originale sau traduceri. Sunt inserate versuri de G. Coșbuc, P. Dulfu, Lucian Costin, Mia Cerna, G. Gârda (în grai bănățean). Semnează proză scurtă G. Catană, M. Teliman
DRAPELUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286866_a_288195]
-
cu suplețe analitică și structurat pe o bogată bibliografie internațională, este „o încercare de a înțelege locul pe care-l ocupă în cultură paradoxul social, tradiționalul miracol obișnuit pe care-l constituie sărbătoarea”. Nu mai este vorba de niște descrieri etnografice romantice, maniera în care examinau sărbătorile S. Fl. Marian și Tudor Pamfile este abandonată, deoarece pe D. nu-l interesează complexele festive, ci „semnificația unui principiu contagios”. Din perspectiva sa, sărbătorescul este „o stare care se transformă în calitate”, „un
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
legăturile durabile cu românii de la nordul Dunării. În jurul revistei s-a constituit un grup devotat de colaboratori: Nuși Tulliu și Marcu Beza în poezie, N. Batzaria în proză, Pericle Papahagi și Theodor Capidan în domeniul studiilor de limbă, istorie, tradiții etnografice și folclorice. În 1909 revista editează și un „Calendar aromânescu”. M.Pp.
GRAI BUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287327_a_288656]
-
se practică”. Potrivit acestui criteriu literar de clasificare, descântecele au următoarele tipuri: rugăminte, poruncă indirectă, blestem, comparație, enumerație, gradație, dialog, povestire. Alături de aceste două corpusuri de texte, merită a fi reținută dintre numeroasele broșuri și volume publicate de G., monografia etnografică Ouăle de Paști (1937), prima lucrare, nu numai la noi, asupra încondeierii ouălor, interesantă și azi prin observațiile privitoare la cromatica și motivele picturii populare. De asemenea, demnă de tot interesul este lucrarea Noțiuni de folclor (1933), în care G.
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
lui Fulger, unde sărbătoarea nunții și necunoscutul de dincolo de moarte se proiectează în revărsarea exuberantă de viață a unei feerii idilice și în reflecția dramatizată asupra destinului, embleme, ambele, ale unei viziuni românești a existenței. Nunta Zamfirei e un tablou etnografic (nunta la români) transpus în figurație de basm. C. păstrează spiritul autentic național nu numai în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
filologie la Cluj, devenind profesoară de liceu și apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca. Este doctor în științe filologice cu teza Obiceiul cununii la seceriș în folclor românesc (1996), Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei” ș.a. Recepționând îndemnul lui D. Caracostea, care atrăsese atenția specialiștilor asupra necesității investigării obiceiurilor agrare românești, în jurul cărora există „o mitologie și mai ales datini străvechi”, deci a plugăritului „privit sub latura reflexelor de artă”, C. realizează două
CUCEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
clujeană. Secretar de redacție (1980-1985) și redactor responsabil la „Anuarul de folclor”, devenit „Anuarul Arhivei de Folclor”, este totodată membru în colegiile de redacție la „Revista de etnografie și folclor” și „Memoriile Comisiei de Folclor”. Colaborează și la „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Marisia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Internationale volkskundliche Bibliographie” (Germania). Pe fondul preocupărilor științifice ale lui C., accentul pare să cadă pe cercetarea obiceiurilor populare agrare și, în buna tradiție a școlii folcloristice clujene, mai cu seamă pe sistematizarea și tipologizarea
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare, Cluj-Napoca, 1999; Probleme actuale în studierea culturii tradiționale, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Ioan Micu Moldovanu, Povești populare din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987 (în colaborare cu Maria Cuceu); G. Vâlsan, Studii antropogeografice, etnografice și geopolitice, pref. Andrei Marga, Cluj-Napoca, 2001; Ion Mușlea, Arhiva de Folclor a Academiei Române, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Maria Cuceu). Repere bibliografice: Gavril Istrate, Povești ardelenești, LCF, 1988, 2; Ion Șeuleanu, Ioan Micu Moldovanu, „Povești populare din
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
și etnice, deschizând o eră nouă pentru viitorime. Așa precum Lavoisier descoperind un dinte a putut, bazându-se pe axioma corelației, să reconstituie un pleziozaurus sau un pterodactil antediluvian, Dvs. pornind de la premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
public foarte bine definit: instituțiile de cercetare și de învățământ. Interviurile tratează teme precum: sângele, consangvinitate și structură socială, moștenirea științifică a Școlii sociologice de la București inițiate de Dimitrie Gusti, cercetarea socială românească din perioada regimului comunist, muzee și colecții etnografice din România comunistă, descoperirea meșterilor țărani din România înainte și după 1989. Lucrarea este captivantă prin bogăția și ineditul informațiilor despre propria persoană și despre oamenii cu care Paul H. Stahl a lucrat și pe care i-a îndrăgit. Paul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de articole dedicate teatrului italian, baloanelor aerostatice etc., ar putea fi C. Negruzzi, un I.I. este, desigur, Ion Ionescu de la Brad, T.C. este Teodor Codrescu, iar Gr. Pl. - Gr. Platon și S.S.B. - S.S. Botezat. Descrieri geografice și articole cu informații etnografice sau de folclor publică M. Vitlemescu, în timp ce Gh. Asachi e prezent cu versuri, descrieri de călătorie, proză istorică, articole dedicate celor mai variate subiecte, toate acestea nesemnate, ca și informațiile, notele, știrile ș.a. Sunt publicate și multe traduceri din același
ICOANA LUMEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287496_a_288825]
-
obiect de investigație sudul montan al Banatului din perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic și poetic materia epică. Tehnica, teritoriul investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
ei reprezentanți, de la Ion Budai-Deleanu la Lucian Blaga. Concluzia: „Bilanțul Ardealului nu ni se pare deficitar. Blaga este crainicul generației ce se ridică și pe care o visăm de un românism ușurat de balastul comparațiilor tulburătoare, paralizante, ridicată deasupra «vegetativului etnografic», în regiunea unde acest etnografic sentimental va căpăta rezistența și mlădierea de oțel a ideii.” În mod nedeclarat, dar vizibil, revista țintește promovarea valorilor locale. Principalele rubrici au drept semnatari nume prestigioase: Ion Breazu, Ion Chinezu, Sextil Pușcariu (cronica literară
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
la Lucian Blaga. Concluzia: „Bilanțul Ardealului nu ni se pare deficitar. Blaga este crainicul generației ce se ridică și pe care o visăm de un românism ușurat de balastul comparațiilor tulburătoare, paralizante, ridicată deasupra «vegetativului etnografic», în regiunea unde acest etnografic sentimental va căpăta rezistența și mlădierea de oțel a ideii.” În mod nedeclarat, dar vizibil, revista țintește promovarea valorilor locale. Principalele rubrici au drept semnatari nume prestigioase: Ion Breazu, Ion Chinezu, Sextil Pușcariu (cronica literară); Aurel Ciupe, Victor Papilian, Aurel
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
Sadoveanu, N. Iorga, Gala Galaction, semnate de Andrei Bucșan, Al. I. Amzulescu, Paul P. Drogeanu și o rubrică nepermanentă, intitulată „Semnal”, unde sunt prezentate apariții editoriale, prin colaborarea lui Iordan Datcu și Nicu Ploscariu. Publicistică și eseuri cu caracter istoric, etnografic, sociologic, religios, pe teme culturale și artistice, semnează Ion Ghinoiu, Victor Ernest Mașek, Narcisa Știucă, Elena Raicu. Revista mai conține un dicționar de termeni de etnografie și folclor, dezbateri, interviuri, calendare creștine, ilustrații. Alți colaboratori: Radu Bogdan, Anca Giurchescu, Vasile
DATINI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286700_a_288029]
-
este exclus pentru totdeauna din învățământ, deoarece - critic neîmpăcat al realităților de după august 1944 - protestase împotriva răpirii Basarabiei și nu admitea ingerințe în autonomia universitară. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1991). Autor a numeroase studii de profil complex, etnografic și lingvistic, C. abordează din perspectivă comparată, în tradiția școlii comparatiste a lui B.P. Hasdeu și a celei lingvistice a lui Ovid Densusianu, multiple aspecte ale culturii populare românești, între care balada și colindul dețin un loc central. Obrzęd kolędowania
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
de originea datinii și de constituirea colindelor-dedicații. Autorul stăruie asupra multiplelor laturi ale datinii, pe care nu o reduce la plăsmuirile muzical-literare, fără îndoială cele mai importante și de aceea analizate cu precădere, ci o înfățișează în întregul ei complex etnografic, fiindcă datina, în formele ei plenare, reprezenta o adevărată instituție. Sunt puse în lumină, cu consecvență, trăsăturile comune ale datinii la români, bulgari și ucraineni, uniți din vechime prin legături istorice și prin religie (colindatul fiind o datină creștină). Pe
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
descolindatului, unele benigne, umoristice (autorul știa bine că realiza, totodată, un studiu al satirei populare), altele reprobabile, „ignobile răzbunări”, venind „în conflict cu cea mai elementară etică”. C. a vădit, în tot ceea ce a scris, o profundă cunoaștere a realităților etnografice din numeroase zone, acumulată prin cercetarea directă ori prin intermediari. Din bogata culegere rezultată a apărut postum o selecție reprezentativă: Literatură populară (1982). În studiul (de asemenea postum, 1994) De la instinctul de autoorientare la spiritul critic axat pe tradiția autohtonă
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
comparatistă la studiul epicii populare în versuri; Asupra originii și genezei unor balade populare sud-est europene având ca subiect fapte extraordinare, toate apărute în publicații periodice. Prin opera lui C., studierea comparată a folclorului a luat un avans considerabil, „geografia etnografică exterioară” constituind „un înalt ideal, în același timp, o imperioasă datorie, fiindcă numai studiul pe plan comparativ al etnografiei va avea drept rezultat adevărata cunoaștere de sine ca popor”. În Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1984
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
Școlii Normale din Sibiu (1922-1924), funcționează ca învățător în Plotonești-Ciuc, Bârsău-Ilia, Cobor și Roadeș-Agnita și la Paloș. Regiunea Cohalmului, din fostul județ Târnava Mare, și-a găsit în el un asiduu cercetător, care a cules creații folclorice, a organizat expoziții etnografice și intenționa să consacre zonei o monografie: Sate târnăvene din ținutul Rupea-Cohalm. C. a editat un număr apreciabil de mici colecții, de o mare diversitate tematică. Comentând una dintre ele, poetul Dan Botta afirma că versurile cuprinse aici „sunt numai
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele, le precizează repartizarea geografică, iar prin trimiteri încrucișate facilitează perceperea relațiilor dintre obiceiuri. SCRIERI: Popasuri etnografice, București, 1981; Demografie și etnografie (în colaborare cu Vladimir Trebici), București, 1986; Vârstele timpului, București, 1988; ed. 3 (Obiceiuri populare de peste an), București, 1997; Lumea de aici, lumea de dincolo. Ipostaze românești ale nemuririi, București, 1999; Zile și mituri. Calendarul
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
2000) este constituit din 42 de perechi de proverbe, puse în antiteză, astfel încât ele să poată oferi o caracterizare a „ethosului” (sistemul de valori) românesc tradițional. Am folosit acest chestionar ca o adaptare vernaculară (constând în locuțiuni cunoscute în aria etnografică a satului Tilișca) a schemei conceptuale propuse de Florence Kluckhohn (1967) privind probleme umane de bază și cu „soluțiile-tip” (ca orientări valorice „dominante” și „variabile”) date acestora în diversele culturi. Cadrul teoretic al studiului viziunii despre lume Într-un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]