12,743 matches
-
Horațiu Stamatin Rose Ausländer, născută în Cernăuți, (1901-1988), a scris o poezie a eului poetic proiectat în „clipa cea repede”, a emoției imediate, de unde se degajă o mare sinceritate, cu putere de sugestie multiplă, toate cristalizate în seducția unui haiku: „merg din casă-n casă/ un călugăr cerșetor/ pentru a strânge cuvinte/ monede de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
de vorbe consistă a noastră lume.”? Sau pe contemporanul ei, interbelic, Heidegger: „Limba este loc de adăpost și locaș al esenței omului”? Marile spirite se întâlnesc pe aceleași culmi de gândire. E multă liniște datorată spațiilor albe dintre cuvinte. Polifonia eului stă într-un raport de determinare față de cuvinte. Ritmul și asonanțele versurilor sale se opresc undeva la marginea unei cutii de rezonanță, ca la marginea unei mirări, pe care cititorul o ia în posesie și-și descoperă în ea propria
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
congruentă cu sine în actul creator. Intuind acest fapt, Liana Cozea detectează cu sagacitate o seamă de spețe ale unei atari „sincerități” particulare la autoarele ce intră în colimatorul d-sale. care corespund „nevoii de-a se mărturisi” (literar), ale eurilor în cauză, probe ale unei „istorii personale”, conexe la istoria mare în cuprinsul căreia se situează. Maruca Cantacuzino, prințesa răsfățată, muza lui Enescu, reușește „să trezească la viață anii îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta este o etapă
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
până la urmă, principala sa „îndeletnicire” - și asupra personajului acestor eseuri, nimeni altul decât transpunerea artistică dinăuntrul textului a celui care a fost, parcă, o figură risipită într-un destin de roman dostoievskian. Accentul deplasat în monografia lui G. Ardeleanu asupra eului biografic, asupra relațiilor tensionate cu Securitatea, asupra gândirii politice a tânărului burghez de altădată, asupra controversei convertirii lui Steinhardt sau asupra veritabilei istorii a confiscărilor Jurnalului fericirii - toate lăudabile investigații și, deopotrivă, revelații, îndărătul unor aspecte care, abandonate adesea în
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
despre două modele: Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Acum, în aprilie 2013, s-a arătat disperat să impună un personaj fals, inautentic, venit din sistemul de aranjamente și învârteli amorale. Ipoteza mea e că Traian Băsescu e locuit de două euri: unul pro-Thatcher, altul pro-Udrea", a declarat Mihail Neamțu, cel care, în vara anului trecut, îi acorda sprijin președintelui Traian Băsescu în timpul suspendării. A fi de dreapta înseamnă să nu sprijini impostura Precizând că Noua Republică a ales familia Thatcher, Mihail
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
laboratorul artistic al regizorului și chiar mai mult decât atât, în viața sa intimă. De fapt, vizionând filmul lui Sacha Gervasi ne aflăm mai curând în debaraua secretă a existenței hitchcockiene, acolo unde acesta își ține măștile de carnaval ale eului și monștrii personali alături de ficțiunile preferate. Regizorul merge chiar mai departe într-o încercare aș zice stângace de a-l psihanaliza pe versatilul regizor sau mai bine zis de a-l psychoanaliza. Într-adevăr, filmul la care lucrează regizorul în
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
prețioasă! „Când noi toții vom opri în fața semaforului, aproape mi se pare că voi mă iubiți pe mine și eu pe voi!” O fi iar beat la volan, articulația colorată a lumii îl face să plângă, și pornește. ASKO KÜNNAP Eul mereu întârziat E ziua bună care unește cu infinitul. E sărbătoarea mare și foarte veche. E orașul și vânturi deasupra. E o privire din ochi în ochi, drept înăuntrul visului. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care, învârtind porțelanul
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
îl face să plângă, și pornește. ASKO KÜNNAP Eul mereu întârziat E ziua bună care unește cu infinitul. E sărbătoarea mare și foarte veche. E orașul și vânturi deasupra. E o privire din ochi în ochi, drept înăuntrul visului. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care, învârtind porțelanul moștenit, sculptând un homunculus din drojdie de cafea, oferind turte dulci idolilor, așa cum se cheamă duhurile, se cheamă astă-seară pe sine însuși. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care citind cu
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
face să plângă, și pornește. ASKO KÜNNAP Eul mereu întârziat E ziua bună care unește cu infinitul. E sărbătoarea mare și foarte veche. E orașul și vânturi deasupra. E o privire din ochi în ochi, drept înăuntrul visului. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care, învârtind porțelanul moștenit, sculptând un homunculus din drojdie de cafea, oferind turte dulci idolilor, așa cum se cheamă duhurile, se cheamă astă-seară pe sine însuși. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care citind cu voce
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
din ochi în ochi, drept înăuntrul visului. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care, învârtind porțelanul moștenit, sculptând un homunculus din drojdie de cafea, oferind turte dulci idolilor, așa cum se cheamă duhurile, se cheamă astă-seară pe sine însuși. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care citind cu voce tare scrisorile tale invers, ascultând voci din cosmosul internetului, făcând lunii pline semne cu degetul, precum se cheamă duhurile, mă chem astă-seară pe mine însumi. E orașul și vânturi deasupra. E
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
ochi în ochi, drept înăuntrul visului. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care, învârtind porțelanul moștenit, sculptând un homunculus din drojdie de cafea, oferind turte dulci idolilor, așa cum se cheamă duhurile, se cheamă astă-seară pe sine însuși. Este eul, eul eclozându-se pe sine însuși, care citind cu voce tare scrisorile tale invers, ascultând voci din cosmosul internetului, făcând lunii pline semne cu degetul, precum se cheamă duhurile, mă chem astă-seară pe mine însumi. E orașul și vânturi deasupra. E sărbătoarea
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
cosmosul internetului, făcând lunii pline semne cu degetul, precum se cheamă duhurile, mă chem astă-seară pe mine însumi. E orașul și vânturi deasupra. E sărbătoarea mare și foarte veche. E ziua bună care se unește cu infinitul. Încă mai lipsește Eul. Eul mereu întârziat. De data asta îmi doresc cu mare precizie De data asta îmi doresc cu mare precizie. Pentru că piticul tău monolingv, cu degete lungi, prost integrat, nu înțelege neapărat metaforele noastre. Da data asta îmi doresc mai încet
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
internetului, făcând lunii pline semne cu degetul, precum se cheamă duhurile, mă chem astă-seară pe mine însumi. E orașul și vânturi deasupra. E sărbătoarea mare și foarte veche. E ziua bună care se unește cu infinitul. Încă mai lipsește Eul. Eul mereu întârziat. De data asta îmi doresc cu mare precizie De data asta îmi doresc cu mare precizie. Pentru că piticul tău monolingv, cu degete lungi, prost integrat, nu înțelege neapărat metaforele noastre. Da data asta îmi doresc mai încet. Pentru că
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
ce ne rămâne străin. În al doilea rând, alături de el, întrun soi de realitate invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou de filmare, într-un patinaj realist cu scurtcircuite
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
prima vedere problema nu e una a realității, cât a instanțelor textului. Naratorul se străduiește să convingă cititorul să participe. I se adresează insistent. Însă totul e un joc, cum avertizează în același timp. Suntem martorii unei multiple depersonalizări, cu euri suprapuse ierarhic în funcție de aderența la o realitate toxică și carnavalescă. Cert e că Abăza are un statut special între aceste euri tricefalice: „el nu vede și nu aude niciodată nimic”. Numai că naratorul diluează sensurile paradoxal. El continuă notele lui
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
se adresează insistent. Însă totul e un joc, cum avertizează în același timp. Suntem martorii unei multiple depersonalizări, cu euri suprapuse ierarhic în funcție de aderența la o realitate toxică și carnavalescă. Cert e că Abăza are un statut special între aceste euri tricefalice: „el nu vede și nu aude niciodată nimic”. Numai că naratorul diluează sensurile paradoxal. El continuă notele lui Fra, prelungind o singurătate „insuportabilă” și „grețoasă” în plăcere gratuită. O. Nimigean oferă un caleidoscop de senzații și imagini prinse în
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
pregătea un scenariu complex. Nu Zenobialui Naum, ci onirismul estetic țesut în filigrane patafizice. Mortido este o colecție de confesiuni patafizice. Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
sfârșește. Nu viața. Jocul. Este ceea ce Baudrillard analiza în jocurile patafizice, ale căror reguli defineau excentricitatea ultimă, prin narcisismul morții. Așa se explică de ce Fra și naratorul sunt fascinați de crime, deși le resping fără a fi credibili. Cele trei euri se găsesc dincolo de metafizic, participând, din lumi paralele (istorice, livrești și metafizice) la crimele lui Abăza. Totodată, naratorul spune limpede: „știam dinainte totul și voiam să verificăm, cu plăcere perversă”; „jocul lor”, mereu amintit, este un „joc de oglinzi”, din
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
Voi, perne-n noaptea nunții răvășite, Voi învelișuri, aripi de mătase Acoperind înlănțuiri ispite, Voi, păsări ce ne deșteptați când ceas e De noi plăceri mereu neobosite, Voi ați fost martori cum iubeam mereu: Cât de părtașă ea, ce vajnic eu. XIX. Și cum de-atâtea ori ca de o pradă De-al căsniciei drept, cel cuvenit, Ne-am bucurat, în holde sau ogradă, În locuri unde nici n-ai fi gândit, Mereu slujiți de servul-meșter cu bravadă, De câte ori voiam, și
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
din Ciulinii Bărăganului: „-Încotro, Ionele? - În lume, Matache, cu ciulinii după noi ...”? Sensul vechi ținea de necunoscut, de infern. De izgonire. Fără frontieră, călătoria absoarbe numai vocația rătăcirii. Mai mult: cum ar fi să traversezi lumea fără obstacole? Frontiera definește eul, structurează depășirea de sine și orizontul mental. Chestiuni, să recunoaștem, fără urgențe însemnate în afara literaturii. Deși lucrurile s-au schimbat începând cu secolul trecut. Nu știu cât apel la un tip de miraj face spațiul Schengen, însă e limpede că semnificațiile, în
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
cinismul și scabrosul fac casă bună cu comicul buf și cu autoironia. Majoritatea pieselor din volum au un aer gnomic, sunt parabole pe invers, demonstrații reluate la nesfârșit că lumea e urâtă, nedreaptă și rea. A te revolta înseamnă, pentru eul care se confesează în poezia lui Vlad Drăgoi, a inventa cu meticulozitate și a duce la bun sfârșit aceste mici scenarii de răzbunare perversă și absurdă. Stilistic, două sunt elementele pe care mizează poezia lui Vlad Drăgoi: pe de o
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
trăiască mai departe. Cu prietenul ți-e ușoară și calea exilului; fără el nici acasă nu te simți bine. Cu un prieten și sărăcia e suportabilă; fără el, și sănătatea și bogăția sunt de nesuferit. Un prieten este un alt eu. Îmi pare rău că nu pot să înfățișez în cuvinte chipul cel adevărat al prieteniei. Îmi dau seama că vorbele mele sunt cu mult sub ceea ce trebuie spus45. Nu mulți Părinți sau scriitori bisericești înalță dragostei și prieteniei atât de
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi unic expert în mutația regnurilor. Cu toate că trupul este tandrețea unei așteptări, iar din cotidian eul culege majestuoasele resturi ale obișnuinței - sau tomai de aceea - mărturisitorul nu-și ascunde oboseala, inspirația însăși îi apare ca o hârtie de pe care și-a luat zborul noaptea. Câteva litere lipsesc cărții spre a o face capodoperă, ne zice: „Pictorul
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
spre adevărul vieții. În franceză, de pildă, datorăm lui Villon, lui Racine, lui Baudelaire perceperea unor aspecte ale condiției umane pe care nimeni în afara lor nu s-a priceput să le recunoască. Rolul decisiv al relației cu celălalt în trezirea eului, în gîndirea a ceea ce eul este sau nu este, nu a fost niciodată experimentat cu mai mare intensitate decît în cîteva poeme din Florile răului. Totuși, esențialul poeziei nu se află la acest nivel unde se degajă și se manifestă
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
de pildă, datorăm lui Villon, lui Racine, lui Baudelaire perceperea unor aspecte ale condiției umane pe care nimeni în afara lor nu s-a priceput să le recunoască. Rolul decisiv al relației cu celălalt în trezirea eului, în gîndirea a ceea ce eul este sau nu este, nu a fost niciodată experimentat cu mai mare intensitate decît în cîteva poeme din Florile răului. Totuși, esențialul poeziei nu se află la acest nivel unde se degajă și se manifestă adevărul omenescului. El se află
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]