3,312 matches
-
-l asumă ca făcând parte din ordinea fireas că stabilită de Dumnezeu pe pământ. Asta n-o împiedică să se folosească, în sens pozitiv, de acest statut dacă apare momentul propice. Bărbatul se raportează altfel la propria căsătorie și poate evada în afara spațiului marital în fața unui refuz sau nemulțumire. conform dreptului ca nonic ortodox un cuplu se poate separa dintr-o serie de cauze, cele mai importante și cele mai des întâlnite în jalbele adresate puterii sunt următoarele: traiul rău sau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de organizare pare, cel puțin la prima vedere, ceva mai bine pus la punct. Și totuși, „strimte, dărăpănate și fără de trebuincioasele împrejmuiri“, „fără de îngrădirea curții lor precum se cade“, temnițele nu reprezintă încă un obstacol pentru cei care vor să evadeze. De altfel, „în două rânduri s-au spart temnița nopatea de către vinovați și au fugit câți au putut scăpa de la închisoare“. Pentru cei rămași între zidurile pușcăriei viața este un coșmar. Celulele, mici și puține, devin ne încăpătoare pentru mulțimea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
la "ne-singurătate": "Singurătatea îmi pare un bun atât de mare, că nu pot să admir pe Dumnezeu decât până la Creație. De atunci încoace, Absolutul a devenit sociabil; nu însă că noi"27. Că și Dostoievski, care "caută singurătatea ca să evadeze", Cioran evadează din lume pentru a ajunge la esență cunoașterii și a se desprinde de "conștiința comună", care nu face decât să "vulgarizeze" trăirile spiritului, prețul autoizolării fiind suferință. Schopenhauer spune că "nimic nu este mai inegal decât puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
singurătate": "Singurătatea îmi pare un bun atât de mare, că nu pot să admir pe Dumnezeu decât până la Creație. De atunci încoace, Absolutul a devenit sociabil; nu însă că noi"27. Că și Dostoievski, care "caută singurătatea ca să evadeze", Cioran evadează din lume pentru a ajunge la esență cunoașterii și a se desprinde de "conștiința comună", care nu face decât să "vulgarizeze" trăirile spiritului, prețul autoizolării fiind suferință. Schopenhauer spune că "nimic nu este mai inegal decât puterea de a suferi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
departe de această accepțiune, pentru că "o creație artistică este o manifestare invariabil antagonica, de fugă sau de revoltă. Creezi ceea ce nu ai, ceea ce vrei să ai, ca obiect al dorinței și speranței noastre, ceea ce, ca o magie, ne permite sa evadam din brutală realitate cotidiană"165. Bordelul este sexul în stare pură, iar imigrantul solitar care intră într-un bordel își rezolva problema ușor, "cu tragică facilitate cu care se rezolvă acest lucru în locurile astea sinistre", spune Sábato. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu cerneală; cu acele cuvinte pe care le sug de la mamele lor și cu care trăiesc, suferă, iubesc, se înfurie și mor"50. Dacă, în general, cănd deschidem o carte, am vrea să ne lăsăm furați de promisiunea de a evadă într-o altă lume, poate mai bună, o carte a lui Cioran este departe de a ne întreține magia, dimpotrivă, el practică afirmația tip șoc, care nu admite replică, insensibil la consecințe. Este unul din acele suflete, așa cum le numește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a lui Sábato pentru știința, se transformă curând într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau, până la urmă, parafrazându-l pe Sábato, "două tuneluri paralele". În rafinată capitala a Balcanilor care era Bucureștiul antebelic, ideile evadau din aulele universităților, ajungeau în saloane și cafenele, unde prindeau viață și deveneau personaje. Tinerii intelectuali teribili ai perioadei de dinainte de război se întâlneau în locuri unde fiecare vorbitor putea deveni vremelnic "șeful statului sau al universului"16. Cioran face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sunt ființă umană, sunt altfel, în mine sunt două persoane, nimeni nu mă înțelege""67. Aceeași Angela Dellepiane conchide: "Ca si Kafka, Sábato nu dă lecții și nici nu oferă o concluzie promițătoare, ci doar îi permite lui Castel să evadeze din realitate și, deci, să sufere"68. Atât L´Étranger al lui Camus, cât și El Túnel al lui Sábato sunt scrise la persoana întâi, sunt române unipersonale, personajele povestesc o crimă din pasiune, ambii protagoniști sunt marcați de figură
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
om, musca suferă și moare fără să se plângă, fără să vorbească. Zgomotul ciudat pe care îl auzim uneori nu este un strigăt de durere, ci un fel de zbârnâit al aripilor puse în mișcare (cu bătăi furibunde) pentru a evada. Pentru a "decola", mai bine spus. Dacă unele animale ne stârnesc cu greu mila, aceasta se întâmplă îndeosebi din cauza dimensiunii lor reduse și din cauza incapacității lor de se plânge. Pe scara ființelor, de la ce punct încolo încetează, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ne pierduserăm orice speranță. Îmi ziceam că nu aveam să-l mai văd niciodată pe Taïaut. Am decis, atunci, să-i scriu tatălui meu pentru a-i da vestea. Mă temeam puțin de reacția lui. Intuind ce îl făcuse să evadeze, impresionat de forța care îl făcuse să rupă lanțul, înduioșat de tonul scrisorii mele, nu mi-a făcut niciun reproș. * * * Era pe unsprezece octombrie, pe la ora două, iar mama tocmai termina de spălat vasele, când bunica, șezând, după obicei, lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în special celor care zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este, înainte de toate, omul care crede în barbarie." Claude Lévi-Strauss, Rasă și Istorie Pentru grecii și romanii Antichității, termenul barbar desemna popoarele care nu țineau de civilizația lor, care nu le vorbeau limba, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
apar doar cu titlu de excepție, pentru că e nevoie de o excepție pentru confirmarea regulii), nici de flori sau copaci, de peisaje, de aștrii care strălucesc deasupra lor, ci de animale, adică de lumea din care acei oameni tocmai au evadat. Cum aceste fresce care reprezintă animalul sunt însuși mijlocul prin care omul încetează să mai fie un animal, iată că animalul devine în același timp instrumentul și actorul principal vedeta abandonului. Fabulosul bestiar de la Lascaux constituie, într-adevăr, un omagiu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din munți a traumatizat-o, iată pe ce probabilitate se va baza ancheta. Legată fedeleș, îmbrăcată, de bine, de rău, este adusă în satul Suc și legată de un pat în prezbiteriu. Dimineața, camera este goală : sălbatica a reușit să evadeze ieșind pe o fereastră, sub care se căsca o prăpastie! S-a întors la munte, a plecat la urșii ei din pădure... Capturată cu ocazia unei alte vânători de acest fel (goana după femeie), va fi recuperată în august 1808
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
portughez, două opțiuni tactice și politice se înfruntă prin două personalități. Fogaça elaborează la sfîrșitul anilor cincizeci o cale pașnică spre socialism. El are drept obiectiv realizarea unei politici de alianță împotriva regimului Salazar. De partea cealaltă, Alvaro Cunhal, care evadează din închisoare în 1961, se arată favorabil continuării luptei armate pentru eliberarea de sub dictatură. În "Drumul spre victorie" el reamintește fidelitatea sa la calea revoluționară în Portugalia, criticînd implicit orientările sovietice în relațiile internaționale. Hrușciov susține tezele lui Fogaça și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dintre scrierile lui Blecher, al cărei titlu este dat după numele unui bolnav de tuberculoză, textul fiind scris de autor în perioada șederii sale la Berck, descrie situația dramatică a bolnavilor, singura soluție pe care o au aceștia, pentru a evada din individualitatea dată, fiind incursiunile în imaginar. La fel vor proceda și personajele din romanele de mai târziu. Pentru un bolnav, cel mai important lucru este puterea de a crede în acel ceva care va produce vindecarea. În acest prim
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
permanent și direct pe care Blecher îl creează odată cu scriitura este cu suferința, care devine un loc comun al textului său, și nicidecum originea artei așa cum afirmă în Vizuina luminată. Tema principală a creației blecheriene rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
personaje a căror formă, tot împrumutând-o, speră să o suprapună la un moment dat realității. Crizele personajului anticipează boala severă din celelalte două romane, pe de o parte, iar pe de altă parte soluțiile prin care va reuși să evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
coordonatele în care se scurge viața sunt eros thanatos. Maladivul este punctul comun al tuturor. Fiecare personaj trăiește o poveste de dragoste, fiecăruia îi este destinat să moară într-un anumit fel. Romanul vorbește despre istoriile celor care încearcă să evadeze din acest spațiu fără a avea regrete, fapt aproape imposibil. La Berck, la mare, ajungi foarte ușor, dar există foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de cărnuri descompuse, uitat în vijelie, sub croncănitul corbilor și urletul vânturilor 325. Granița realității este transgresată spre vis, barierele se șterg, realul interferează cu oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întocmai ca demonii în tovărășia cărora Afrasiab a călătorit de-a lungul fluviului Oxus, ele trebuie să doarmă, sau să ne devore trebuie lăsate să doarmă, sau altfel pierim"387. Este și cazul lui Blecher. Dorința eului narator de a evada din sine prin imaginație este evidentă. Viziunile care se nasc în urma acestei dorințe sunt uneori paradisiace, alteori infernale. Blecher creeză universuri multiple, rezultate în urma discontinuității modului său de a vedea lumea. Percepția sa este aceea a unui eu rănit de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceștia se situează, ci dimpotrivă, ,,lumile" pe care le creează odată cu traversarea propiilor limite, ,,nivelurile de realitate" și de ,,percepție" în care aceștia se situează. Literatura universală abundă în personaje damnate, claustrate în spațiul îngust al celulei din care pot evada doar prin crearea unor lumi imaginare. Și E. A. Poe, în una dintre narațiunile sale, Hruba și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
creatură nepământeană ascundea sub candida mantie, de la brâu în jos, o anatomie caprină. Iubindu-se cu eroul nostru, divino-ferina ypatie se jertfește, abdicând de la jurământul de iubire și credință pentru marea maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează din acel tărâm, călare pe gigantice păsări rock (coperta ediției italiene reproduce o sugestivă miniatură "Omul-acvilă" după "Roman d'Alexandre", 1338), înapoi spre Constantinopole, după șase ani de rătăciri și prizonierat. Este anul 1203. Baudolino, sexagenar, dă semne de oboseală
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
concret și fezabil: alege 10 copii fără casă pentru 10 familii dispuse să le ofere o cameră. Doar 5 voluntari răspund pozitiv, plus David, bineînțeles, deși Katie are încă rezerve. Vor apărea probleme și dezamăgiri (vezi episodul Robbie, adolescentul care evadează cu câteva bunuri ale gazdei), dar celelalte cazuri (Tiz, Sas, Annie, Craig) par a fi succese depline. Un personaj de plan secund și totuși memorabil este vindecătorul GoodNews. Portretul acestuia are stranietatea, hazul și pitorescul, dar și farmecul cuvenit unui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tipologie și totodată frescă. Introvertitul și melancolicul Luc se confundă cu fauna zgomotoasă a unei discoteci, să zicem, ceva între vacarm și epilepsie. Îngrețoșat de provocările gregare ale unor indivizi-roboți imitând o criză de demență, sau ale unor cupluri care evadează în exhibiționism și pornografie, Luc se mulțumește cu o solitară blondă pe nume Chrystèle, care de fapt îl ochise de mult în acel sat de vacanță din Saint-Moritz. Pentru Luc actul sexual în absența iubirii este ceva obscen, impur și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină, speranța că dincolo de acel perimetru opresiv, adesea letal, se deschide lumea cu adevărat, o lume oricum afină viselor, revelațiilor și așteptărilor, o lume în care chiar dacă personajele nu se pot manifesta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]