4,693 matches
-
și reportaje în marginea unor fapte eroice sau acte politice majore, dar și a unor actualități care sunt consecințe ale trecutului recent. Octavian Goga e autorul comentariului Pleacă și Maniu, G. Rotică al portretului Ion Grămadă, Hortensiei Papadat-Bengescu îi aparține evocarea De ziua Anului Nou, elogiul Femeile noastre în război poartă semnătura reginei Maria, iar E. Lovinescu are în fiecare număr relatări, reflecții morale sau medalioane: Intrarea triumfală a Regelui în capitală, Pe spada de onoare a lui Berthelot, Unirea tuturor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta sociologismului anilor ’50. Ca și la Camil Petrescu, unul dintre personajele lui L., artist, face teoria necesității restrângerii la câteva motive artistice, încontinuu aprofundate prin noi interpretări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
studiul Arta națională. Colaboratorii literari ai revistei sunt Charles-Adolphe Cantacuzène, Al. Davila, Mircea Demetriade, Gh. Marinescu, Gabriel Donna, Radu D. Rosetti și D. Karr (D. Karnabatt), toți autori de versuri, G. Ranetti, care colaborează cu proză și cu o caldă evocare a lui Anton Bacalbașa. Al. Bogdan-Pitești este autor de versuri în limba franceză, I.C. Bacalbașa scrie câteva articole în chestiunea teatrului național, iar M. Demetriade - o prezentare a vieții și activității lui Friedrich Nietzsche. I. a fost editată în condiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287513_a_288842]
-
soluții și metode, a căror aplicare se realizează în etape succesive. Mijloace intuitive de creație Tehnicile și metodele intuitive de creație cele mai folosite pentru stimularea creativității se pot ordona după cum urmează: 1. Tehnici intuitive de creație: asocierea consonantă, analogia, evocarea, extrapolarea, empatia, inversia, fantezia. 2. Metode de creație: brainstormingul, Sinectica, Philips 6-6, Discuția Panel, metoda Frisco, oracolul Delphi, metoda ghirlandelor de asociatii, metoda euristică generalizată. Metode logico-intuitive de creație Tehnicile și metodele psihologico-intuitive de creație de tipul: asocierii, analogiei, inversiei
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
elevilor asupra unor noțiuni/termeni cu rol esentțal în înțelegerea textului. Determinarea elevilor de a anticipa legăturile posibile dintre termenii dați, solicitându-le gândirea și imaginația. Tehnica Știu/Vreau să știu/ Am învățat Este utilizată cu precădere în faza de evocare, fiind o modalitate de conștientizare de către elevi a ceea ce știu, ceea ce cred că știu și ceea ce nu știu referitor la un anumit subiect. Procedura presupune: Faza de evocare când elevii inventariază ceea ce știu cu privire la acel subiect, idei notate la rubrica
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
Vreau să știu/ Am învățat Este utilizată cu precădere în faza de evocare, fiind o modalitate de conștientizare de către elevi a ceea ce știu, ceea ce cred că știu și ceea ce nu știu referitor la un anumit subiect. Procedura presupune: Faza de evocare când elevii inventariază ceea ce știu cu privire la acel subiect, idei notate la rubrica “Știu” În același timp elevii notează și ideile despre care au îndoieli sau vor să afle mai multe, grupate la rubrica” Vreau să știu” Urmează apoi studierea unui
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
soluții posibile ale aceleași sarcini. Încurajează creativitatea elevilor. Prelegerea intensificată( activizată) Constă în implicarea mai activă a elevilor în realizarea învățării cu efecte benefice în planul dezvoltării gândirii și formării personalității. Presupune următorii pași: 1. Faza premergatoare în care, prin evocare, profesorul urmărește: a) Trecerea în revistă a cunoștințelor anterioare referitoare la subiect. b) Să îi facă pe elevi să își pună întrebări și să caute răspunsuri, prin: liste de idei, discuții în perechi, oferirea de liste cu temeni sau idei
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
de liste cu temeni sau idei scurte și solicitarea găsirii conexiunilor între ele. 2.Faza a doua o reprezintă prelegerea propriu-zisă: ) Prezentarea conținutului primei părți prin tehnici de genul: gândiți/lucrați în perechi/comunicați. ) Realizarea unei alte etape pregătitoare de evocare de către profesor în scopul stabilirii de noi scopuri și de anticipare. ) Se realizează o nouă verificare a predicțiilor elevilor, compararea ideilor stabilite anticipat cu ideile prezentate în prelegere. 3.Faza a treia reprezintă refracția pe baza conținutului prelegerii: Răspunderea la
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
clasa să constate dacă evenimentele se derulează în aceeași succesiune ca în textul inițial. Cubul Este o tehnică prin care se evidențiază activitățile și operațiile de gândire implicate în învățarea unui conținut, care poate fi utilizat atât în etapa de evocare cât și în cea de reflecție. Ea constă în următoarele etape: ¾ Elevii citesc un text sau realizează o investigație pe o temă dată, individual sau perechi. ¾ Se pune la dispoziția elevilor câte un cub de carton , pe fiecare față a
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
participant la revolta muncitorilor de la Grivița din 1933. „Infernul” ideologic se încheie pentru prozator odată cu apariția romanului Alexandra și infernul (1966), narațiune parabolică ce marchează începutul celei mai importante etape în evoluția scrisului lui F. Roman de război, încărcat de evocarea unor experiențe traumatizante și a unor crize psihologice profunde, Alexandra și infernul este alcătuit prin punerea cap la cap a unor povestiri independente, legate între ele prin reluarea obsedantă a aceluiași conflict, ai cărui protagoniști sunt „infernul” războiului și Alexandra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
metodologic al spiritualiștilor). Împărtășindu-ne din experiența dialogurilor pe care le-a realizat cu foști lideri comuniști, cercetătoarea ne și spune că "un dialog cu un fost lider comunist se întreține și se alimentează prin recursul continuu la surse conexe. Evocarea altor surse istoriografice - mai ales a unor informații inedite provenite din arhive - este continuă. Astfel, metoda interviului nestructurat se îmbină cu metoda biografica și cu aceea a studiului documentelor de arhivă, rezultatul fiind o biografie a interlocutorului și totodată o
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
de o parte, să radiografieze eteroclitul univers uman al unui șantier, iar pe de alta, să sugereze, prin simbolistica zborului la trapez, riscurile eroului pornit în căutarea adevărului. După jurnalul de călătorie în Albania, intitulat Țara lui Skanderbeg (1973), și evocările literare reunite în volumul Dealuri la Prut (1977), D. publică romanul Tinerețea lui Bogdan Irava (1987), bine primit atât de critică, cât și de public. Concepută ca „roman al justiției, roman al puterii, cronică de moravuri și roman al formației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
și Înălțimile se cuceresc (1975), M. este nominalizat ca autor de literatură pentru copii și tineret în Internationale Jugend-Bibliothek (München). Atașat până la devoțiune spațiului în care a văzut lumina zilei îi dedică atât scrieri de ficțiune, cât și lucrări de evocare documentară - Memoria Râmnicului (1979), Râmnicul de odinioară (1993), Râmnicul, Râmnicul... (1994), Cartea Râmnicului (1999), Râmnicul uitat (2003). Călătorește în RDG, URSS și India (invitat de Gheorghe Anca în 1983, la Universitatea din Calcutta, unde conferențiază despre Eminescu). Prezent an de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
pictor Șerban Milescu, „pare că vine din alt secol, uitat de oameni și uitat de multă vreme în legendă”. Întâlnirile lui cu naratorul instituie de fiecare dată un dialog, al lumilor și al timpurilor, în imagini suprapuse: cea din prezentul evocării, cu „maestrul” tot mai bătrân, și cea cristalizată din mozaicul amintirilor/ confesiunilor înregistrate și comentate de narator. Ca majoritatea personajelor lui M., Șerban Milescu este o fire delicată, confiscată de câte un moment paradisiac din trecut, de obicei din adolescență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
sau de pronunțare/exprimare corectă a acestora. Altfel spus, afazia este o perturbare a codului lingvistic, fiind afectată codarea (nivelul expresiv) și/sau decodarea (nivelul înțelegerii). Pendefunda et al. (1992) definește afazia ca fiind alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului. Dacă despre vorbire se spune că este un act motor care modulează sunetele și le articulează sub forma cuvintelor, limbajul se prezintă ca o noțiune complexă, ce alege și folosește cuvintele într-un context gramatical, atât scris, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de comunicare. Spectrul acestor tulburări, totdeauna de cauză neurologică, este deosebit de larg, pornind de la imposibilitatea oricărei comunicări până la micile dereglări de alegere a cuvintelor potrivite sau de exprimare corectă a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunocută sub denumirea de afazie. Sub aspect etiologic, leziunile cerebrale sunt la originea tuturor cauzelor ce determină incapacitatea de înțelegere sau de evocare a sunetelor, precum și asamblarea lor în cuvinte. Deși reeducarea tulburărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunocută sub denumirea de afazie. Sub aspect etiologic, leziunile cerebrale sunt la originea tuturor cauzelor ce determină incapacitatea de înțelegere sau de evocare a sunetelor, precum și asamblarea lor în cuvinte. Deși reeducarea tulburărilor de vorbire și limbaj s-a conturat ca specialitate sub denumirea de logopedie, cunoașterea formelor clinice sub care acestea se manifestă nu este lipsită de interes pentru kinetoterapie, deoarece există
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tendința de a dilata modul de percepere a duratei, pe când stările agreabile și activitățile interesante, plăcute determină efecte contrarii. Conștiința umană realizează o pătrundere reciprocă între trecut, prezent și viitor, fapt pus în evidență prin evaluarea perceptivă a duratei, prin evocarea și prospectarea ei. DURERE (de la durea < lat. dolere) - Complex de senzații semnalizând agenți nocivi și procese de distrugere sau blocaje funcționale la nivelul țesuturilor. Durerea sau sensibilitatea algică este produsă - după Pendefunda et al. (1992) - prin excitarea terminațiilor senzitive de către
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de vorbire și de limbaj este de natură neurologică, fiind deosebit de larg, pornind de la imposibilitatea oricărei comunicări până la micile dereglări de alegere a cuvintelor potrivite sau de exprimare corectă a acestora. În mod curent, alterarea capacității de înțelegere sau de evocare a limbajului vorbit sau scris este cunoscut sub denumirea de afazie (Pendefunda et al., 1992). 5)Tulburări gnozice și praxice - prin agnozie se înțelege imposibilitatea recunoașterii persoanelor sau obiectelor după formă, culoare, masă, temperatură, deși se păstrează funcțiile senzoriale elementare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
elemente de prognoză prin care să informeze familia asupra posibilităților și limitelor procesului de recuperare. Funcțiile sunt (Popescu-Neveanu, 1978): de înregistrare, de reglare și de elaborare la nivelul cortexului, desfășurate în plan mintal - discriminări și identificări perceptive, ajustări motoare, înțelegere, evocări asociative, creații imaginative, raționamente, rezolvări de probleme. După Larousse (2006), este o operație care face ca fiecărui element dintr-o mulțime să-i corespundă un element dintr-o altă mulțime. În psihologie, funcțiile mintale desemnează rubricile de clasificare ale activităților
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune influențată de realismul magic și mitic sud-american. Virtuțile fanteziei epice (ca în scena dialogului Leontinei Vaideeni cu soțul îngropat sub camera unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
în viață un traiect de picaro catolico-ortodox. Pitorescul abundent, ornamentația în cascadă, planurile hiperminuțioase obnubilează funcția mitică, lăsând impresia de inconsecvență, în ciuda virtuților de stilist pe care C. le vădește. Romanul documentar Când toca la Radu-Vodă (1992) se dorește o evocare a bucureștenilor dintotdeauna, în efortul lor de a-și emancipa orașul. Apelul copios la documente istorice urmărește edificarea orașului de la presupusa Cetate a Dâmboviței până la 1878. Protagoniștii sunt descriși cu binecunoscuta emfază mucalită și vag ironică, sentimentală cel mai adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
mării (publicată în 1973 în „Manuscriptum”) atestă faptul că scriitorul era conștient de înclinația sa spre teatru. Împreună cu Victor Eftimiu traduce în 1912 drama Păpușile de Pierre Wolff. A compus și proză scurtă: narațiuni moralizatoare, caracterologice și cu intenție satirică, evocări. Încă demne de atenție rămân meditațiile lirice sub forma poemului în proză (gen ce atinge apogeul la noi în această epocă, sub semnul poeticii simboliste), construite în jurul unei propoziții-nucleu, reiterată astfel încât să centreze și să ritmeze dezvoltările descriptive și componentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca pentru Paradis pierdut în memorie (1993). Frecvența metaforelor care aproximează condiția poetului, a scrisului, și, simultan, temeiul lor biografic, transpuse într-un discurs liric apt să conjuge confesiunea și reveria, meditația și evocarea, lumea lăuntrică și lumea exterioară, indică în M. un „poet din spița «livreștilor» ironic-sentimentali” (Ion Pop). Scrisul său este premeditat „cărturăresc”, afirmând deschis conștiința convenției literare: „Scriu de parcă ar trebui/ să fiu cu adevărat luat în seamă” (Marele tranzit). Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]