2,256 matches
-
x. E cam greu de înțeles despre ce anume este vorba. Chiar lui Lévi-Strauss i-au trebuit câteva decenii pentru a-și explica ideea; faptul s-a întâmplat abia în cărțile sale din anii '70 și '80. Tot atunci, numeroși exegeți în domeniul antropologiei culturale au pus sub lupă îformula' respectivă. Nu este vorba, desigur, de o formulă matematică, dar până la urmă s-a dovedit că intuițiile lui Lévi-Strauss ascundeau metaforic fapte matematice de o mare profunzime. În ce a constat
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
Ce a mai urmat ? În 1998, Lucien Scubla face sinteza cercetărilor pe această temă în cartea Lire Lévi-Strauss, iar în 2001 Pierre Maranda editează la Toronto University Press cartea colectivă The double twist; from ethnography to morphodynamics, unde câțiva dintre exegeții cei mai importanți ai problemei își prezintă punctul de vedere. Formula canonică a mitului este față de mit ceea ce mitul este față de lume: o esențializare de ordinul al doilea. Narativitatea, în toate manifestările ei, se dovedește a se afla sub semnul
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
face volumului de debut al Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare. Intitulată Rafinament și provocare literară. Un fel de prefață la un debut remarcabil, ea este, într-adevăr, "un fel de prefață" - dar la un debut lamentabil. "Provocarea, ah, provocarea!", exclamă exegetul înfiorat, simțindu-se dator să o prevină pe "tânăra și curajoasa autoare" asupra riscurilor pe care și le-a asumat. Nu va avea o viață ușoară în fața publicului autohton; iar "critica de afiliere academică va strâmba pudică din nas". Dacă
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
experienței lirice ale poetului Ilie Constantin. În mod firesc, selecția temelor și a poemelor este una subiectivă, în rezonanță cu opțiunile autorului în spațiul poeziei. În general comentariile sunt corecte, poemele sunt ilustrative pentru temele supuse discuției. Inteligent și atent, exegetul trece uneori dincolo terenul îngust al criticii tematice, face observații de ordin general, de luat în considerare și dintr-o persepctivă mai pretențioasă de istorie literară. În câteva rânduri, Ilie Constantin reușește să traseze toată evoluția poetică a Constanței Buzea
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
dovedit în timp, conținea mult prea puțină apă. Chiar dacă volumul de debut al lui Dan Verona a fost, cu adevărat, unul meritoriu, începutul cronicii îl pune peste timp pe Alexandru Paleologu într-o ipostază destul de jenantă. Mai ales că, același exeget nu ezitase, în paginile aceluiași volum, să-și facă publice - e drept, cu oarecare delicatețe - rezervele în fața unui poet foarte prizat în epocă și în anii care au urmat: Nichita Stănescu. Dar iată cum începe articolul dedicat cărții de debut
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
modestia nu face decât s-o ranforseze. N-aveam, în fine, niciun motiv să nu votez, cu ambele mâini, pentru Negru și roșu al lui Ioan T. Morar. Am citit romanul pe măsură ce a fost scris, fiindui primul și adeseori brutalul exeget. Stiu ce miză literară și transliterară există în ea și câtă pasiune a mobilizat autorul. Ea reprezintă, înainte de orice, reprimarea propriei naturi, exuberante și debordând de energie (uneori într-o formă depresivă, aproape autodistructivă), în favoarea unei modalități învecinate cronicii istorice
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
bucată sibilinică pentru a cărui înțelegere Madeea Axinciuc trebuie să-și fi răscumpărat toate păcatele săvîrșite în viață. Căci numai un efort însuflețit de o veritabilă pasiune poate împinge un om să descîlcească inextricabila junglă din paginile Călăuzei rătăciților. Un exeget al operei lui Maimonide, Warren Zev Harvey (A Third Approach to Maimonides' Cosmogony-Prophetology Puzzle) a surprins foarte bine ermetismul lui Maimonide: "Călăuza rătăciților a lui Maimonide este o carte cu jocuri de cuvinte încrucișate (puzzles). Îngrijorat că învățăturile lui radical
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
au intrat în procesul de dezindividualizare-socializare. Noul este nou numai în raport cu sistemul de așteptări bruscat și basculat inițial. Treptat, acesta asimilează și funcționalizează noutatea, anulând complet factorul ei de surpriză și impact. Intră atunci în scenă criticii și istoricii literari, exegeții care optează pentru o lectură "în profit, o lectură activă care să intelectualizeze, să culturalizeze Ťobiectulť". Ei analizează un text "cărunt" (!) în chei de lectură proprii altor domenii; și deplasează astfel cursorul interpretării dinspre artistic înspre psihologic, filozofic, mitic-religios, istoric
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
discuție, neremarcată încă. În ce fel au reacționat evreii care, având privilegiul unor poziții de lideri politici, spirituali și culturali, au trebuit să facă față ascensiunii extremei drepte interbelice și persecuțiilor antisemite? Chestiunea i-a preocupat în ultimul timp pe exegeți, și câteva răspunsuri s-au dat deja la ea. Jean Ancel a publicat jurnalul lui Wilhelm Filderman, iar Carol Iancu s-a ocupat într-o monografie de rabinul Alexandru Șa-fran, șef-rabinul cultului mozaic din România între 1939 și 1946 (ale
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
Ťimpresionistť; liric, dar contra oricărui melodramatism și Ťschwarmereiť; istoricist dar nu evoluționist; iubitor al preciziei, al faptului conturat și just depistat și totuși antipozitivist; om de teorie, artist și totuși avînd bucuria și aptitudinea organizării, a gospodăriei". Comentariul final al exegetului actual constă dintr-o interogație retorică și din ecoul cvasiliric al acesteia: ,Mai lipsește oare ceva pentru ca Nae Ionescu să fi fost omul-complex sau complexul cultural (= Ťfenomenul culturalť) situat undeva între adevăr și utopie? Nimic, probabil, de vreme ce steaua polară a
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
n este un număr prim, impar și mai mare ca 13, să se demonstreze că expresiunea: E = n22 - n12 - n10 + 1 este divizibilă prin 32032. N. Steinhardt (rev. Vlăstarul, anul V, nr. 1/15 nov. 1928) Există o inconsecvență a exegeților lui N. Steinhardt - și chiar a lui însuși! - în a fixa momentul debutului și textul cu care acesta și-a început cariera literară. În "Notă autobiografică", redactată pentru Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de Al. Mirodan (Ed.
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
această mișcare literară modernă paralelă cu suprarealismul, dar nuanțat diferită prin implicațiile spirituale mai adînci ale experimentelor, portretele și destinele tragice ale foarte tinerilor fondatori - sînt de un excepțional interes. Realizat de Constantin Pricop cu ajutorul substanțial al lui Patrick Krémer, exeget francez al mișcării, și îngrijit de Constantin Severin, Dosarul Le Grand Jeu ne relevă un teritoriu de o mare bogăție, pînă acum ignorat la noi. * Nr. 12 al revistei VATRA, care ne-a parvenit de curînd, o are ca țintă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
dă celor de față, uimiți - o explicație ce vine abia mult după act și nu e foarte clară! -, este că gestul arată, presimte, o mare suferință ulterioară prin care va trece nepăsătorul ofițer! Interpretarea care se dă de obicei de exegeți acestei scene este că prosternarea lui Zosima e profetică, în sensul că, intuind suferința prin care va trece năbădăiosul Mitia, aceasta chiar îi va deschide o cale, o șansă spre mântuire. Noi știm, apoi, citind romanul, că Mitia va fi
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
ca destin omenesc. De altfel, în clipa de față, îi și este singurul supraviețuitor fizic. Dincolo de această absență, să spunem totuși că sunt multe alte prezențe în carte, toate îndreptățite, fie ca actori, fie ca observatori ai jocului acestora, adică exegeți, critici și istorici literari, esteticieni. Numeroase sunt referiririle la Eugen Negrici sau la Ion Bogdan Lefter, exploratori anterior, măcar în parte, și unul, și celălalt, ai teritoriului pe care cercetătoarea de acum înaintează și găsește sprijin în acțiunea lor de
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
că "mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd o măcar difuză "judecată de situare". Demne de a fi solicitate și în alte circumstanțe" Ťexcursurileť culturale, istorice, lexicologice etc. oferite copios de exegetul bacovian ne duc gîndul la meticuloasele demersuri similare ce se înregistrează în legătură cu Eminescu, de pildă cele ale lui Aug. Z. N. Pop. Peisajul paginilor înțesate de astfel de date este asemenea unei vii cu rod bogat, gemînd de ciorchinii cu
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion. Pulsează în paginile sale o sensibilitate genuină, acea a "simplului cititor", care își asumă cu o modestie reală ori jucată (n-are importanță, deoarece în discursul critic ca și în cel poetic
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
cînd unele din trăsăturile enumerate nu sînt ale sale". Ceea ce nu e așadar un semn de inautenticitate a lui Bacovia, ci doar unul de inhibiție, de timorare, un cifru psihologic. Modalitatea bardului de-a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
remarci, emoții, sfredeliri, dubii, intuiții, reveniri, adaosuri, preciziuni, figura operei lui Bacovia, în varianta Constantin Călin, e una dintre cele mai temeinice și mai atracțioase. Evitînd programatic "critica înecăcioasă", "jargonul tehnic", din aspirația de-a realiza o "critică mai omenească", exegetul în discuție ni se recomandă dublat de un documentarist și triplat de un moralist, capabil a proba viabilitatea asocierii celor trei vectori ai scrierii d-sale. Nici Sainte-Beuve, nici Thibaudet, nici E. Lovinescu nu sînt "depășiți", invalidați de un galop
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
unor autori importanți, despre care de-a lungul timpului s-a scris tot ce se putea scrie: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ioana Postelnicu, Radu Stanca. Negăsind nimic nou de spus, exegetul emite judecăți simpliste, de o banalitate dezolantă. El explică, de exemplu, solemn și plicticos: "Opera poetului nostru național e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la om, la colectivitatea umană (națiunea), la marile probleme ale existenței umane." Multe fraze critice
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
model de relectură completă, pe care de altfel autoarea o schițează în primele două părți. Aici se și războiește cu criticii care n-au văzut în articolele eminesciene punctul de plecare pentru o proiecție care să acopere întreaga operă. Singurul exeget care pune degetul pe rană e, pentru Monica Spiridon, D. Popovici. Acesta îi reproșa lui Vianu (iată!) preferința pentru Bălcescu, manifestă în Arta prozatorilor români, în dauna redactorului de la Timpul. De aici începe convergența: „După mai mult de un veac
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
se numără și această alegorie a pelerinajului păsărilor la Rege, temă frecvent abordată de autorii sufi (mai cunoscut fiind persanul Farid al-Dīn Attăr, cu lungul poem inițiatic Limba păsărilor - titlul provenind dintr-un verset coranic). Data compunerii nu e cunoscută, exegeții presupunând perioada de după eliberarea filozofului din închisoarea de la Fardagăn 2, izolare în care a fost scris și alt celebru tratat mistic, Hayy ibn Yaqzăn 3. Pasărea (sufletul care vrea să cunoască înaltul, dar nu rezistă la tentațiile vieții, sau învățatul
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
Un caz de indiscutabil interes, m-a convins, că și în poezie, surpriza poate fi pricinuită nu numai de inspirația creatorului sau de rezonanța versului, ci și de alte sonorități. Exemplul mi-a fost oferit de Radu Gyr, socotit de exegeții săi un "simbol al mișcării legionare", căreia i-a rămas, poate, fidel chiar și atunci când colabora la " Glasul patriei", organul pentru străinătate al Ministerului de Interne ceaușist. Cine poate ști? Toate acestea sunt, însă, mai mult sau mai puțin cunoscute
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
artei. Totodată, Prezentări interesează istoria avangardei românești și din perspectiva strictă a poziției canonice a lui Sașa Pană însuși. Volumul de față schimbă în bună parte datele profilului literar al lui Sașa Pană, care se conturează acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet, Jules Perahim sau Aurel Baranga merită să reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă omul e un obelisc de insuficiențe și vicii, nici opera lui Titu Maiorescu nu i se înfățișează exegetului său într-o lumină mai favorabilă. Ea n-ar fi decît emanația unui ins repulsiv. Din statutul acestui moralmente "privilegiat", care-i dădea dreptul de-a stabili "limitele obiectului", ar deriva principiul egotic, recte falsificator, al exercițiului critic ce nu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
s-ar putea să facă și pe viitor numeroase victime... Am dat acest lung șir de excerpte din cartea lui Alexandru Dobrescu pentru a realiza negativitatea compactă pe care o învederează față de Titu Maiorescu. Portretul psihologic al acestuia trasat de exeget fără pic de bunăvoință aruncă asupra operei sale o groasă umbră indelebilă. Cele cîteva calități ce i se recunosc în silă, au un iz neconvingător. E cel mai bogat catalog de imputări ce i s-au adus pînă-n prezent liderului
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]