14,462 matches
-
să-l sâcâie. Danny ajunse într-un bar din Chinatown. După două tării duble, își dădu seama că asta era ultima lui zi ca șef la Omucideri. După ce îi va raporta lui Considine că Ted Krugman era terminat, îl vor expedia înapoi la West Hollywood și-l vor și scoate vinovat în caz că Ellis Loew va ajunge la concluzia că el compromisese operațiunea marelui juriu. Putea continua să-l vâneze pe EL în orele lui libere, însă era foarte probabil ca Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
1944, le consultă, dar nu găsi nici un jaf hilar în Bunker Hill. Singurele intrări prin efracție din acei ani erau niște 459.1 veritabile, bunurile furate fiind cu adevărat valoroase. Erau rapoarte care se încheiaseră cu arestări și erau deja expediate la LAPD și LASD. Danny își termină treaba și lăsă cutiile în pace, dar două lucruri tot nu-i dădeau pace. Asasinul era între două vârste și trebuia să aibă legătură cu hoțul adorator de wolverine - un tânăr care ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la omor, dar nu ne furniza amănunte, iar atunci când am insistat, s-a închis în el. CASL a primit câteva scrisori anonime, în care se spunea că vinovatul era un bărbat alb, unul imens, și era foarte clar că le expediase fratele ăsta mai mic. Chestii de om nebun. Puștiul pretindea că fuge de asasin, iar eu i-am zis odată: „Pendejo, dacă asasinul te caută, de ce naiba mai vii la mitingurile noastre, unde poate pune laba pe tine?” Puștiul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duse într-acolo - direct în capcană. Mal veni în urma lui, împinse piciorul lui Johnny și închise ușa. Minear apăsă pe butonul pentru etajul al treilea. Mal văzu că ținea deja în mână cheia de la apartament. I-o luă și îi expedie o directă în figură. Lui Minear îi căzură ziarul și corespondența, iar el se prăbuși la podea. Johnny îl ridică și îl fixă cu spatele de peretele ascensorului, punându-i o mână în jurul gâtului. Minear se făcu vinețiu. Arăta de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
43. — Acum nu e ceva negociabil, Terry. De data asta spui tot, inclusiv despre Gordean. Nu am nimic de negociat, pentru că nu știu despre ce vorbești. Buzz scoase bastonul și îi aplică una lui Lux în dosul genunchilor. Lovitura îl expedie pe doctor în perete. Buzz își îngropă mâna în părul lui și îl izbi cu fața de țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zi să stea cu ea, ca să nu-i fie urât când lipseau toți la nuntă; ea era "bolnavă". Nu asistase deci. La plecare, sărutase pe Elena fără nici un comentariu; trimisese însă în ajun după o femeie de casă și o expediase la casa noilor căsătoriți să depună pe masa de toaletă a Elenei, fără alt cuvânt de însoțire, rândul ei de perle unic, pe care îl avea de la Doru. Gestul produsese un moment de consternare, un mic dezechilibru în conștiințele limpezi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imens de invocări de nume și de aranjări de nume, care-l sperie cu scopul și varietatea lor. Atâtea au fost făcute, vizitate și cunoscute. Atâtea informații de transmis, acum peste masă. Chelnerul apare cu chifle și tacâmuri și este expediat de acolo, fără a se întrerupe firul conversației. Jonathan simte că a pătruns în sanctuarul acestor lucruri, unde modelele sunt raționale și senine, iar locuitorii trăiesc departe de cei pe care vor să-i influențeze, despre care colportează zvonuri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit să le însoțească până la Marseille, dar Gittens vine cu ei la Paris. Jonathan nu este prea fericit din cauza asta. Se simte urmărit de acesta când aleargă prin depozit cu listele de inventar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am cîștigat acea inefabilă împăcare cu mine care, după înțelepciunea lui Spinoza, este supremul dar al omului. Cele dintîi amintiri mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo, alt șef pronunță ceva pe nas și mă îndrumă către secția raională care se afla în alt oraș. În vara ce sfîrșea torid, pe trotuarul din fața secției, un învățător pe care eu îl
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îl aduc și pe Dulap? - Și pe el și pe Harhalică. Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă cînd, din ogradă, auzii, tunător, un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia mă căuta. Am ieșit să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a stăruit, trimițându-mi încă două-trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în toate direcțiile, curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile, îl vom măcelări pe vechiul nostru dușman dintr-o singură lovitură. De îndată ce Katsuie duse la bun sfârșit prima etapă a strategiei sale, încheind pacea cu Hideyoshi, expedie un alt sol, de astă dată, la Tokugawa Ieyasu. Era sfârșitul Lunii a Unsprezecea. În ultima jumătate de an - începând din Luna a Șasea - Ieyasu fusese absent din miezul faptelor. După incidentul de la Templul Honno, atenția întregii națiuni se concentrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe scară largă, executată aproape ca și cum Ujinao ar fi luat pur și simplu rimelul pentru a trage o linie pe hartă, luând în posesia lui tot ceea ce putea. Această acțiune i-a oferit lui Ieyasu un pretext ideal pentru a expedia trupe. Totuși, armata recrutată de el consta din numai opt mii de oameni. Avangarda de trei mii de oameni a făcut față unei forțe de peste zece mii de oameni ai clanului Hojo, înainte de a se alătura oștirii principale a lui Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mult că rolul său de mesager îl punea în pericol. Dacă așa spui dumneata, domnule. Îi voi explica Seniorului Katsuie hotărârea dumitale de nestrămutat. Deși se grăbi să plece, iar Genba, imediat ce reveni la scaunul său, dădu câteva ordine. Expediind un batalion de oameni pe Muntele Iwasaki, mai trimise și un număr de mici grupe de recunoaștere spre Minegamine și în apropiere de Kannonzaka, între Shizugatake și Muntele Oiwa. Nu peste mult, se auzi un nou glas, anunțând: — Seniorul Joemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe importanța justiției și recomandând abandonarea datoriei morale, iar cealaltă argumentând că acum era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema îl măcina tot mai mult, fiul său cel mare fu expediat, pe neașteptate, acasă de la Nagashima. Nobuo credea că Shonyu, fiindu-i astfel recunoscător, n-avea să-l trădeze niciodată. Un vicleșug atât de transparent ar fi putut avea efectul dorit asupra altcuiva, dar Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai devreme, comandantul Bâtlanilor Albaștri, Sanzo, fusese trimis de Shonyu la Morikawa Gonemon, comandantul castelului, care promisese că avea să-l trădeze pe Ieyasu. Acum, însă, pentru siguranță, Sanzo fu trimis încă odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
multe ori. Apoi, în cea de-a douăzeci și una zi din Luna a Unsprezecea, Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu sosiră la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a douăsprezecea a Lunii a Douăsprezecea, fiul lui Ieyasu fu expediat la Osaka. Îl însoțiră și fiii lui Kazumasa și Honda. Războinicii care le urau drum bun ostaticilor stăteau aliniați de-a lungul străzilor, plângând. Astfel se sfârșea acțiunea lor de la Muntele Komaki - o acțiune care, temporar, zguduise întreaga națiune. Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nr.2(27), trim. II, 2007 *** În numărul 60 [al revistei Elanul - n.n.] consăteanul lui Al. Mânăstireanu a prezentat volumul profesorului. Acum ne oferă o Addenda la cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”... După ce consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, mi-a expediat volumul său „Călător... prin vâltoarea vremii”, dovadă că se poate face debut literar și la vârsta lui de 90 ani, primesc de la el și o scrisoare având anexată Addenda pe care o ofer cititorilor: „Septembrie 1950. Abia izbucnise războiul din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și că dorește să-i trimit un volum pentru a-mi cunoaște scrisul. Domnia sa e ziarist, publicist și scriitor cu o bogată experiență în arta cuvântului scris. Îmi spune că-mi știe adresa - probabil de la S. Coloșenco -, că-mi va expedia o carte menționând cu exactitate adresa din Iași, spre a-i expedia debutul meu literar. Îmi vorbește cu atâta însuflețire, de parcă eu aș fi făuritorul unei capodopere, ceea ce eu nu pot să cred, chiar dacă și alții mi-ar spune același
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scrisul. Domnia sa e ziarist, publicist și scriitor cu o bogată experiență în arta cuvântului scris. Îmi spune că-mi știe adresa - probabil de la S. Coloșenco -, că-mi va expedia o carte menționând cu exactitate adresa din Iași, spre a-i expedia debutul meu literar. Îmi vorbește cu atâta însuflețire, de parcă eu aș fi făuritorul unei capodopere, ceea ce eu nu pot să cred, chiar dacă și alții mi-ar spune același lucru. Mă bucur că, în general, cartea place, având darul de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
precum și la Piatra Neamț pentru Doina Teodoru și Ion Strătilă, foști colegi de clasă ai fiicei mele. Înaintea scrisorii, am telefonat d-lui Oprea pentru cartea trimisă, iar în ziua următoare, după ce am parcurs o bună parte din volumul primit, am expediat un exemplar și pentru prof. Fetescu în același plic. Așa a început relația mea cu d-nii Oprea și Fetescu, relația care e activă și astăzi. Pentru 15 ianuarie 2007 consemnam următoarele: De la TV aflu că Regele Mihai și-a luat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]