KorAP: Find »[drukola/base=experimentare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...145 >

3,624 matches

Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465

vîrstă școlară, ci a inițiat experimente vizînd însuși fenomenul educației. În concepția sa, experimentul pedagogic se distinge de experimentul psihologic prin faptul că tinde să verifice valoarea unor metode pedagogice sau valoarea didactică a unor materiale folosite în timpul predării, prin experimentarea lor în condiții perfect controlabile (5, p. 63). Astfel de experimente pun în evidență relațiile cauzale dintre fenomene și conduc spre desprinderea legilor educației. Devenind o știință experimentală, pedagogia s-ar putea dezvolta într-un ritm mai rapid, pentru că, după

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
1898, aducea unele precizări referitoare la organizarea instituțiilor anexe de pe lîngă facultăți (seminarii, laboratoare, clinici, institute), mărind numărul catedrelor și al personalului ajutător universitar. Seminariile pedagogice pentru pregătirea profesorilor secundari, care își dovediseră eficiența, au fost declarate institute universitare de experimentare pedagogică. Ca o expresie a cerințelor dezvoltării economice, în 1913 a luat ființă o nouă instituție de învățămînt superior Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale. În Transilvania se continua menținerea unui învățămînt dominant de stat pentru populația maghiară, cu

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
cercetarea experimentală. Stimulat de primul congres de pedologie, din 1911, la care a participat ca delegat, Gr. Tăbăcaru formulează în raportul său (33) o serie de propuneri menite să creeze condiții pentru efectuarea cercetărilor experimentale, îndeosebi înființarea unor laboratoare pentru experimentare pe lîngă universități. Cei care administrau atunci învățămîntul românesc, ca și alții, mai tîrziu, de altfel, s-au temut că elevii vor fi transformați în "cobai" și n-au dat curs propunerilor. Aceeași atitudine s-a manifestat și în alte

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
pe cei care propuneau introducerea unor inovații în învățămînt să-și organizeze laboratoare pe lîngă instituții școlare particulare. Celălalt entuziast propagator al pedagogiei experimentale, Vladimir Ghidionescu fusese elev al lui Ernst Meumann și cunoscuse direct o serie de laboratoare de experimentare pedagogică din străinătate. În 1911 a publicat studiul Pedagogia științifică și noile reforme școlare, iar în 1914-1915 a ținut la Universitatea din București o serie de prelegeri, publicate apoi în volumul Introducere în pedologie și pedagogie experimentală (1915). Se observă

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
experimentală aprecia că pedagogia modernă se va sluji, în continuare, de filosofie, dar se va întemeia pe datele disciplinelor legate de experiență. Este acesta un punct de vedere înțelept, pe care mulți ,,experimentaliști" l-au nesocotit, în dauna cercetării însăși. Experimentarea, lipsită de orientare filosofică, devine limitată și lipsită de un criteriu care să confere unitate interpretării datelor obținute. Se cunoaște, de asemenea, că, de cele mai multe ori, reprezentanții pedagogiei experimentale au tins spre o educație individualistă. Ghidionescu însă nu nesocotește influența

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
una din ideile puse în circulație de orientarea la care aderase: "obiectul de căpetenie al pedagogiei este studiul special și sistematic al copilului" (34, p. 18); era un punct de vedere unilateral care a dăunat, fără îndoială, pedagogiei. Deși ideea experimentării în pedagogie cîștiga teren, unii teoreticieni ai educației nu s-au sfiit să-și exprime opoziția față de o astfel de orientare. Unul dintre aceștia a fost ȘTEFAN VELOVAN (1852-1932), un reputat profesor de pedagogie în învățămîntul normal, autor al unor

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
creau trei tipuri de curs primar superior: 1. agricol-gospodăresc, 2. industrial și 3. comercial, pentru inițierea profesională a copiilor, potrivit condițiilor locale și regionale. Legea din 1939 prevedea ca orice nouă metodă de instruire și educație să fie generalizată după experimentarea ei în școlile de aplicație de pe lîngă școlile normale sau în alte școli de experimentare a căror organizare se reglementa atunci. Cursul evenimentelor n-a îngăduit aplicarea acestei legi. Încă din toamna anului 1940 s-a adoptat o nouă programă

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
inițierea profesională a copiilor, potrivit condițiilor locale și regionale. Legea din 1939 prevedea ca orice nouă metodă de instruire și educație să fie generalizată după experimentarea ei în școlile de aplicație de pe lîngă școlile normale sau în alte școli de experimentare a căror organizare se reglementa atunci. Cursul evenimentelor n-a îngăduit aplicarea acestei legi. Încă din toamna anului 1940 s-a adoptat o nouă programă care diferenția și mai mult învățămîntul supraprimar de primele trei clase secundare. În 1942 s-

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
din 1933 (în perioada în care ministru era D. Gusti), se prevedea, prin art. 126, organizarea unor școli experimentale în toate regiunile țării, iar prin art. 132, că orice școală de aplicație de pe lîngă școlile normale putea organiza clase de experimentare (31, pp. 1477-1478). Unul din colaboratorii apropiați ai lui D. Gusti în activitatea de la Ministerul Instrucțiunii, Stanciu Stoian, arăta și direcțiile în care urma să se experimenteze. Nu erau teme noi, se căuta doar adaptarea la realitățile școlii noastre a

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
pentru selectarea lui potrivit trebuințelor școlii românești. În același timp, nu s-ar putea spune că interesul pentru experiment nu era dominat de un romantism pedagogic; cine conducea atîtea experimente? Cînd, unde își însușiseră noii experimentatori tehnicile de cercetare? Ideea experimentării în domeniul educației și învățămîntului cîștigase, deci, mult teren în comparație cu perioada anterioară. Ce au întreprins însă în noile condiții entuziaștii sprijinitori ai pedagogiei experimentale din perioada antebelică GRIGORE TĂBĂCARU și VLADIMIR GHIDIONESCU? Primul a reușit să asigure reapariția, pentru puțin

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
experimentale la specificul fenomenului educațional. Mai întîi au fost supuse unei atente cercetări tehnicile înseși, și publicate scurte materiale în sprijinul celor ce voiau să desfășoare investigații în domeniul învățămîntului. O primă serie de cercetări a vizat organizarea grupurilor de experimentare: eșantionul experimental (56), metoda integrală a grupelor echivalente (57). Cea de-a doua categorie de cercetări cu caracter metodologic s-a referit la metodele de obținere a datelor necesare investigației științifice: metoda anchetelor (anchete biografice și anchete în scriptele documentele

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
97). După cum neîntemeiată era convingerea lui Em. Brandza că pedagogia clasică are în vedere un scop universal valabil și, în consecință, "pedagogia științifică" nu trebuie să se ocupe de scopul educației (60, pp. 97-98). Atunci la ce slujesc tehnicile de experimentare? Dacă aspirația spre elaborarea unei teorii pedagogice pe baza unor cercetări experimentale minuțioase constituie elementul valoros al activității "Cercului", refuzul oricărui contact cu filosofia, precum și limitarea problematicii "științei și educației" la cele opt "componente", constituite slăbiciunea sa; această a doua

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Cleve Morris). Potrivit concepției lor, elementul esențial al procesului de învățămînt îl constituie formarea unei concepții despre lume (existențialiste, evident), a unei anumite atitudini față de viață, prin apropierea elevului față de ea. Instrucția nu va însemna deci "predare și învățare", ci "experimentare". Elevii să poată avea zilnic "experiențe" sau să li se comunice "experiențele" altora; se vor utiliza, în acest sens, lucrări practice în grădină, în laborator; vor fi făcute lecturi, audiții etc. Într-o astfel de "experimentare" este implicat elevul însuși

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
predare și învățare", ci "experimentare". Elevii să poată avea zilnic "experiențe" sau să li se comunice "experiențele" altora; se vor utiliza, în acest sens, lucrări practice în grădină, în laborator; vor fi făcute lecturi, audiții etc. Într-o astfel de "experimentare" este implicat elevul însuși; el nu observă din afară, ci trăiește, pentru că experiențele sînt ale lui însuși, fac parte din viața lui. Pe această cale, se apreciază, se vor provoca emoții, sentimente, va fi antrenată imaginația; interesează mai puțin cunoașterea

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
nu conținutului, ci modului de "predare", faptului că acest conținut nu este însușit de elevi printr-o activitate proprie, ci le este "predat", transmis. În învățămîntul fizicii, chimiei, biologiei, se practică încă metode tradiționale, neglijîndu-se "aproape sistematic formarea elevilor pentru experimentare" (6, p. 322), a unor experimente care să pună în joc ipotezele elevilor înșiși. Cercetînd tot prin metoda genetică dezvoltarea judecății morale la copil, Piaget a studiat înțelegerea regulii, a ideilor de corectitudine, de justiție etc. Și aici stabilește stadii

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
aceasta, a varietății metodelor de învățămînt utilizate într-o lecție. Discuțiile purtate atunci stăteau sub semnul contactului cu literatura pedagogică sovietică. După o perioadă de acumulări, de clarificări pe plan psihologic, de extindere a contactului cu mișcarea pedagogică mondială, de experimentări, de dezbateri în presa pedagogică, încep să se contureze noi poziții teoretice. Astfel, în anii 1966-1967 au avut loc ample experimente privind predarea de către profesori la clasele I-IV, conduse de către STANCIU STOIAN, TRAIAN POP și PAUL POPESCU-NEVEANU. Studiile publicate

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
activitate și experiență. Este posibil ca noi cercetări în domeniul învățării să completeze ipotezele formulate pînă în prezent și să se poată face unele progrese în realizarea unei teorii mai riguroase asupra instruirii. Ideea unui învățămînt dominat de metodele euristice (experimentare, problematizare, descoperire) a cîștigat tot mai multe adeziuni. Aceasta nu înseamnă că pentru o serie de discipline sau teme nu se vor utiliza modalitățile care pun accentul pe învățarea algoritmică. Într-un viitor nu prea îndepărtat este posibil să se

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
IOSIF ANTOHI și ANATOLIE SELIVANOV, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961. 2. Pentru școlile noi să se vadă: a. ROBERT SKIDELSKY, Le mouvement de l'écoles nouveles anglaises, Ed. François Maspero, Paris, 1972; b. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, București, 1935, cap. IV; c. EM. PLANCHARD, Introducere în pedagogie, traducere de VICTORIA C. PETRESCU și ELVIRA BALMUȘ, Editura Didactică și Pedagogică (E.D.P.), București, 1976. 3. Cf. G. VĂIDEANU, Cultura estetică școlară, E.D.P., București, 1967. 3 bis. Cf. ROGER COUSINET

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
de ll'educazione, Principato Editore Milano, 1987. 7. Dezvoltarea mișcării "educația nouă". Critici 1. EMILE PLANCHARD, Cercetarea în pedagogie, traducere de VICTORIA C. PETRESCU și ELVIRA BALMUȘ, prefață de VICTORIA C. PETRESCU, E.D.P., București, 1972. 2. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Din publicațiile Institutului pedagogic român, București, 1935. 3. M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogiques, vol. 2, P.U.F., Paris, 1971. 3 bis. Cf. a) ROBERT SKIDELSKY, Le mouvement de l'écoles nouvelles anglaises, Maspero, Paris

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
contemporană, E.D.P., București, 1992. 21. Pentru sistemul Dalton să se vadă și H. PARKHURST, Education on the Datlon Plan, London, 1922; A. GUISEN, Le plan Dalton l'individualisalion de l'enseignement, Office de publicité, Bruxelles, 1930; I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, București, 1935. 22. Cu privire la înființarea școlii Winnetka circulă mai multe date 1915, 1919, 1920. 23. Pentru sistemul Winnetka să vadă lucrările de la: 2, 10, 20. 24. Cf. W. H. KILPATRICK, The Project Method, New York, 1918; cf. și 10. 25. Cf.

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
publică", în vol. Perspectivele țărănismului în fața noilor curente sociale, f.a. 36. Cf. C. RĂDULESCU-MOTRU: a. Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, ed. I, 1936; ed. a II-a, București, 1939; b. Personalismul energetic, București, 1927. 37. Cf. I. C. PETRESCU, Școale de experimentare, Editura Institutului pedagogic român, București, 1935. 38. I. C. PETRESCU, Contribuții la o pedagogie românească, vol. I, Satul temelia statului, Ramuri, 1938. 39. Problema regionalismului a fost tratată de I. C. Petrescu în mai multe lucrări: Regionalismul educativ, Editura Institutului pedagogic român

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Contribuții la o pedagogie românească, vol. I, Satul temelia statului, Ramuri, 1938. 39. Problema regionalismului a fost tratată de I. C. Petrescu în mai multe lucrări: Regionalismul educativ, Editura Institutului pedagogic român, București, 1931, ed. a III-a, 1933; "Școale de experimentare" și în Contribuții la o pedagogie românească, unde a reprodus studiul din 1931. 40. I. C. PETRESCU, Școala activă, ed. I, 1926. În timpul vieții autorului lucrarea a cunoscut patru ediții. În 1972 a apărut o nouă ediție, la E.D.P. (studiul introductiv

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
librăriei Socec, București, 1932. 43. STANCIU STOIAN, Sociologia și pedagogia satului, Editura Prometeu, București, 1943. 44. TRAIAN HERSENI, "Stanciu Stoian și școala sociologică de la București", în vol. Stanciu Stoian și pedagogia contemporană, București, 1982. 45. Cf. STANCIU STOIAN, Școli pentru experimentare, apud 31. 46. Cf. revista "Pedagogia experimentală", nr. 3/1932. 47. Cf. GR. TĂBĂCARU, Didactica experimentală. Școlarul, vol. II, Argument. 48. Cf. GR. TĂBĂCARU, Problema pedagogiei sociale, Bacău, 1926. 49. Gr. Tăbăcaru a fost și un entuziast animator cultural, vrînd

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
dintre pedagogia științifică și pedagogică filosofică", "Tiparul universitar", București, 1942, în vol. EM. BRANDZA, Antologie de texte pedagogice, op. cit. 56. Cf. D. MUSTER și ȘT. A. CHIAPPELLA, Stabilitatea etalonului. Cercetare asupra numărului necesar și suficient de indivizi în colectivele de experimentare, în "Revista de filosofie", nr. 2/1940. 57. EM. BRANDZA, Experimentul pedagogic prin metoda integrală a grupelor echivalente, Editura "Cercului de studii", București, 1934. 58. EM. BRANDZA, Metoda anchetelor biografice, Editura "Cercului de studii", București, 1936; D. MUSTER, "Metoda anchetelor

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
Socec, București, 1923. 62. S-ar putea invoca numele lui Radu Petre profesor la școlile normale din Pitești, Măgurele și București, care a efectuat o serie de "experimente" și a publicat mai multe lucrări (Autoconducerea de sine a clasei, 1924; Experimentări și realizări în spiritul școlii active, 1930 ș.a.). Dar astfel de "experimentaliști" nu făceau decît să reia unele inovații și să le aplice în clasele lor, fără a utiliza însă tehnicile specifice unor experimente autentice și fără a ajunge la

Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]